Cea de-a treia ediție a Artown Festival a avut loc în perioada 4-20 octombrie 2024: atunci, orașul a devenit un laborator artistic al posibilului, un dialog vizual și conceptual care a avut ca motor creativ celebrarea centenarului curentului suprarealist, fiind un statement despre fragmentarea realității în căutarea unui nou sens.
Cele 16 picturi murale și 60 de intervenții de street art nu s-au limitat la simple manifestări estetice, devenind în schimb interogații asupra spațiului urban și ale rolului nostru în acest peisaj. Remodelarea spațiilor verzi și pavilionul arhitectural au extins această experiență într-un registru multi-senzorial, un activism artistic care a transformat orașul într-un spațiu fluid al experimentării.
NextGen Murals, o componentă dezvoltată la această ediție, m-a impresionat nu doar prin calitatea lucrărilor, ci și prin ideea de incluziune a artiștilor emergenți. Am văzut cum arta stradală poate deveni un instrument de mentorat și de construire a identității artistice, un proces în care tehnica, colaborarea și asumarea feedback-ului sunt la fel de importante ca inspirația. Acești artiști au demonstrat că transformarea orașului începe cu transformarea modului în care îl percepem. Artiști din România, Portugalia, Argentina, Franța, Canada etc. au creat un dialog global care a dovedit, încă o dată, că arta este mai mult decât o expresie vizuală; este o declarație a solidarității umane și un manifest al coeziunii sociale.
Artown Festival este despre regândirea relației noastre cu orașul și despre cum putem recupera spațiul public pentru a deveni un loc al dialogului creativ care ne arată că orașul este un organism viu. Din acest motiv, am stat de vorbă cu Livia Florea, pentru a afla mai multe despre cum arta este o formă de activism și despre cum imaginația are cu adevărat puterea de a schimba chiar și un oraș industrial.
Voi începe cu Leaders Experience, chiar dacă știu că erai iubitoare de artă încă dinainte de programul de leadership. În cadrul acestui accelerator de experiențe și leadership ai venit cu o idée de proiect care implica realizarea unor picturi murale în trei locuri din București. Cum a adăugat această experiență valoare proiectului care a venit mai târziu, Artown Festival, despre care vom vorbi imediat?
În primul rând, Leaders Experience a reprezentat contextul în care mi-a venit ideea proiectului buchARTest, care ulterior a devenit asociația din spatele Artown Festival. Leaders a adus formă și fond pentru orice tip de proiect social, contacte, structură și cunoștințe și a reprezentat o bază, alături de alte programe în care am participat, pe care să construiesc un proiect de o asemenea anvergură.
Atenția față de street art în România este ceva ce s-a întâmplat destul de recent, cel puțin în ceea ce privește interesul autorităților față de regenerare urbană prin artă stradală. Ce anume te-a inspirat și încurajat să organizezi un festival de acest gen în România? De ce în Ploiești?
It took them long enough. Încă de la începuturile Asociației buchARTest, visul era organizarea unui eveniment etalon de street art, însă așa cum spui și tu, interesul și deschiderea față de acest gen de proiecte nu era atât de mare. Prin proiectele pe care le-am organizat în București și prin cercetarea mea am descoperit impactul enorm pe care îl are arta adusă în spațiul public și dorința creării unui festival de anvergură care să ofere un exemplu de bune practici și care să aducă fenomenul cu adevărat în prim-plan, să îl vadă toată lumea, a devenit mai pregnantă cu fiecare an. Nu îmi plăcea ce auzeam despre anumite festivaluri din țară, condițiile oferite artiștilor, onorariile, modul de abordare, am fost inspirată de ce știam că pot să aduc mai bine. Ploiești este orașul meu natal, un oraș virgin din punct de vedere al artei murale, un oraș industrial unde a aparut prima rafinărie din lume, în 1857, de altfel locul perfect unde poți arăta esența regenerării urbane prin artă stradală, la doar 37 de minute de mers cu trenul din București.
Care sunt principalele obiective ale festivalului de artă urbană pe care îl organizezi?
Artown Festival își propune să fie un eveniment intersecțional relevant în/de artă contemporană și să crească vizbilitatea și notorietatea artiștilor și fenomenului de street art. Să creeze oportunități artiștilor de pretutindeni oferind un spațiu sigur de exprimare artistică, onorarii corecte și o experiență faină și curatoriată pentru ei. Aducând arta în toate formele ei, în spațiul public, cu diversitatea mediilor, stilistică și culturală a lucrărilor, să educe în ceea ce înseamnă cultura stradală și să aducă termenii artistici mai la îndemâna comunității. Având la bază conceptul de artivism, să fie o voce în stradă pentru traducerea problemelor actuale prin artă. Să regenereze urban și uman Ploieștiul și să îl transforme în orașul artei, festivalul devenind un eveniment de identificare cu orașul, un simbol pentru ploieșteni și pentru fenomenul de street art în România. Artown Festival îți dorește să fie catalizatorul procesului, ca în 10 ani Ploieștiul să fie Capitală Culturală Europeană.
Cum ai descrie evoluția street art în România, să zicem, în ultimii cinci ani?
Fix acum cinci ani am făcut proiectul pilot buchARTest în București. Deschiderea față de fenomen este incomparabilă din toate direcțiile. I se înțelege mai bine valoarea și necesitatea. Când încercam să găsesc pereți în 2019 și pomeneam de street art, aproape toată lumea avea ceva, de obicei negativ, de spus despre asta. Omniprezența graffiti-ului, care este esența fenomenului și a omului, scrierea pe perete, later edit <neautorizată> conform definiției, este partea din, dar nu mereu încadrată în termenul de artă stradală, el fiind componenta rebelă, marginală, vandală. Și prin comparația cu el, de fapt, s-a definit și a câștigat teren arta stradală. Efectiv disonanță cognitivă. Acolo unde înainte liniile dintre arta publică și graffiti erau clare și evidente, arta stradală a venit și a ocupat zona gri, metafizic suspectă, dintre ele și a ridicat întrebări pe de o parte despre modul în care distingem între aceste practici, dar și despre putere, condiție și clase. Din fenomen ilegal, în fenomen legalizat, cerut de municipalități, comunități și companii. Evoluția este galopantă în ceea ce privește cererea, dar oarecum liniară în ceea ce privește numărul artiștilor. Și poate apropierea street art-ului de muzeu și galerie va ajuta cu consolidarea valorii fenomenului și lucrurile se vor alinia.
Îmi poți da exemple de câteva momente cheie din street art-ul românesc care au influențat semnificativ această mișcare artistică?
În primul rând, scena de free speech, graffiti este conectată la cultura hip-hop, iar ca rezultat al cenzurării noastre până în anii ’90 a avut o dezvoltare galopantă, prin hip-hop street art-ul făcându-și loc în societatea românească. Apariția Street Delivery, care de altfel este și proiectul care m-a inspirat, care prin viziunea și constanța pe care a avut-o, și nu doar în București, ci național, a scos la iveală artiștii și a putut avea un dialog cu comunitatea. Faptul că la începutul lui 2021 a fost dărâma peretele cu istorie de pe Arthur Verona și gălăgia pe care a creat-o a arătat că au reușit să creeze acest landmark contemporan. Un al eveniment cheie cred că a fost Freedom for lazy people, controversata expoziție de street art de la ICR New York în 2008. Și dacă am amintit asta, poneiul roz care se regăsește și în lucrarea Sfântul Gheorghe și balaurul jucăuș realizată de NOM Crew, ștearsă la nici două săptămâni după finalizare. Și în momentul cenzurii sau distrugerii unei lucrări, de fapt, regăsim o mărturisirea puterii ei. Și ce consider că datorăm imaginilor în situațiile cenzurii este să încercăm să le aducem la viață, metamorfozate, până când, într-o formă sau alta, acestea în sfârșit rămân și își îndeplinesc menirea. Și lucrarea asta a fost refăcută într-o formă inversată la Timișoara, pe Facultatea de Arte și Design, oferind această speranță street art-ului și exprimării artistice. Ca momente importante putem aminti și street art-ul adus în publicitate, guerilla marketing și marketingul prin artă murală. Apariția Galeriei Negre, wink wink Carla, și expozițiile în spații alternative și dedicate în muzee au influențat semnificativ mișcarea. Și cred că un moment cheie a fost și faptul că anul trecut am curatoriat în cadrul expoziției deceniului, „Efectul Picasso“, la MARe/Muzeul de Artă Recentă, un mural realizat de artiștii muraliști români asupra cărora am identificat că s-a manifestat efectul Picasso, aceștia fiind Pisica Pătrată, Irlo, Pandele și Kero Zen. Ei au realizat în curtea muzeului, ca parte integrată din expoziție, opera murală „Pablo 1, România 4“. Pe lângă această lucrare colectivă, street art-ul a intrat și în muzeu, chiar lângă o lucrare a lui Pablo Picasso am găsit o lucrare semnată Pisica Pătrată.
Cum a fost primit acest gen de artă de către publicul românesc și autorități la prima ediție Artown Festival și cum s-a schimbat percepția în timp? Cum a reușit publicul să diferențieze graffiti de street art, respectiv vandalismul de lucrările stradale aprobate și finanțate de instituții publice sau private? Au fost necesare și întâlniri de tipul meet the artist pentru a face o oarecare educație vizuală?
Ploieștenii au fost în mare proporție deschiși proiectului, existând această nevoie de a scoate orașul din amorțeala vizuală și culturală. Artown Festival are direcția de evenimente în spațiul public tocmai pentru a avea ocazia să întâlnim comunitatea și să explicăm stratificarea tipurilor de artă stradală, educația fiind extrem de importantă. Îmi amintesc cu amuzament prima ediție în care am anunțat adresele lucrărilor de artă murală și primeam mesaje în prima zi a festivalului: „am fost la locație, dar nu s-a instalat muralul“, ceea ce ne-a arătat cât de important este să povestim cu comunitatea. Încă sunt multe de învățat și de înțeles și adesea mă întreb dacă ce facem noi este poate prea galopant pentru comunitatea locală, având artiști de peste tot, am avut de la o ediție la alta, lucrările stârnesc reacții tot mai puternice și ce vrem noi să facem este să avem o abordare etică raportat la imagine, să aducem dialog acolo unde în trecut era cenzura sau autocenzura. Și ce am reușit prin faptul că port pălăria de fundraiser de aproape zece ani, este să creez un context de festival de artă stradală finanțat în proporție de peste 90% din sponsorizări private (lots of love to our partners) și astfel să scot cenzorul guvernamental de la masa curatorială. Printr-un proces de jurizare cu viziune asiguri calitatea festivalului și spațiu artiștilor, iar în viitor Artown Festival va arăta cum poate curatorierea unui oraș și accesul la artă contemporană să modeleze pozitiv întreaga populație si dinamică a unui oraș.
Cu ce se deosebește Artown Festival de Zidart, Bucharest Street Art Festival, Outline festival, Fisart, poate chiar de Streetdelivery, care poate a fost prima intervenție în care s-a dorit recuperarea spațiului public prin street art, începând cu anul 2006?
Toate aceste evenimente se deosebesc prin viziune și abordare. Artown Festival nu este un alt festival de street art și cu siguranță nu este doar un festival de street art, include și arhitectură, urbanism, performativitate și multe idei. Noi suntem un eveniment de artă contemporană în spațiul public pentru a accentua importanța accesului la artă pentru toți. Arta ca protest. Ne mai deosebim prin anvergură, fiind cel mai mare festival de street din România și regiune, adică numărul de artiști participanți, buget, echipă și prin diversitatea direcțiilor pe care le aducem pornind de la cea pe care o avem în comun și anume artă murală, continuând cu intervenții de artă stradală, evenimente pentru comunitate, sculptură, pavilion de arhitectură, expozitii cu și despre street art. O direcție specială pe care o avem este remodelarea spațiilor, în ediția a doua am remodelat complet un parc din centrul orașului, în spatele fostului cinematograf Cinemascop Ploiești, de la mobilier urban, plante și densitate mare de lucrări de artă, transformându-l în Creative Hub Artown Festival. Încercăm să mergem adânc și în multe alte direcții.
Poți să îmi povestești despre un artist român de street art care a avut un impact deosebit asupra ta, implicit asupra scenei locale? Dar dintre cei străini?
Mai mulți street artiști locali și internaționali au avut un mare impact asupra mea, însă îmi este ușor să îi numesc pe cei care au avut acel impact deosebit. Alex Baciu este clar artistul care m-a marcat de când i-am luat interviu pentru prima mea lucrare de disertație despre street art, în 2020. Ulterior, am colaborat cu Alex în toate modurile posibile, am învățat alături de el cum este să porți toate pălăriile în lumea artei și cum funcționează totul din toate perspectivele, iar prin discuțiile cu el am rafinat curiozitatea și pasiunea mea pentru fenomen. Alex Baciu este directorul artistic al Artown Festival și fără el nimic nu ar fi fost la fel. Dintre cei străini îi amintesc pe Megan Oldhues și Jason McCrea (Siloh), doi artiști canadieni care au fost selectați în urma apelului deschis din ediția de anul trecut și au realizat o lucrare de referință în Ploiești și foarte apreciată la nivel internațional, în care, funny enough, au decis ca eu să fiu subiectul personajului principal. Practic, am fost imersată de-a dreptul în street art.
Care sunt principalele provocări pe care le întâmpină artiștii de street art în România și cum reușești să mediezi aceste obstacole atunci când lucrezi cu ei?
Cred că principala provocare este cenzura din frică sau frica de cenzură. La care se adaugă anonimatul, siguranța și păstrarea identității artistice. Ce încerc prin Artown Festival este să oferim un spațiu sigur în care artiștii să își exprime emoții și mesaje autentice. Cenzura, de fapt, stă în deciziile personale, ale organizatorilor sau artiștilor de a evita proiecte din frică, astfel apărând de fapt, ce consider eu adevărata problemă: autocenzura. În spatele tuturor acestor frici stă, de fapt, frica de a jigni, de a ofensa și posibilitatea ca acest lucru să se întâmple crește odată cu scoaterea artei din spațiile dedicate și protejate și aducerea ei mai aproape de oameni. Și medierea stă în dialog. În calitate de cercetător și curator îmi propun să cresc vizibilitatea fenomenului, respectiv a artiștilor prin curatorierea de expoziții și evenimente în contexte alternative, muzeale și de galerie, dezbaterea fenomenului în diferite conferințe, astfel aducând street art-ul în discuție ca parte extrem de importantă a artei contemporane. Și mi se pare interesant cum atunci când ne referim la arta din stradă, aceasta este dificil de deținut sau colecționat și cu atât mai mult cum arta cenzurată există doar sub formă de documentare fotografică. Lucrările street artiștilor sunt prețioase fie că sunt în stradă sau în atelier. Și oamenii în sfârșit încep să vadă asta.
Cum contribuie street art la dezvoltarea culturală și socială a comunităților urbane din România?
Street art-ul aduce în prim-plan orașul ca scenă a specacolului, plin de narațiuni individuale. Artiștii stradali interacționează cu memoria orașului, modelând, provocând și rescriind istoria într-un dialog continuu de amintire și uitare. Actul de a crea artă stradală devine o conversație cu trecutul și o unire cu memoria zidului. Teoria traumei culturale examinează cum pierderea clădirilor și artefactelor emblematice, un eveniment traumatic colectiv pentru români, poate afecta profund identitatea unui grup sau a unei societăți, generând o ruptură în modul în care membrii își percep valorile și trecutul comun. Street art-ul devine un instrument de a cunoaște și recunoaște orașul și a putea să îl povestești. Procesul de creare a sensului și a acel ceva ce este autenticul orașului perpetuează responsabilitatea socială. O imagine generează alte imagini, un dialog interior și având o lucrare murală lânga tine, la îndemână, crești și omul, și locul, și, cel mai important, legătura dintre ei.
Am văzut că la această ediție a existat și un apel pentru artiști emergenți. Ce rol joacă Artown Festival în încurajarea, promovarea și susținerea tinerelor talente din acest segment al artei urbane? Sunt, oare, artiștii tineri marginalizați de monștrii sacri ai street art-ului?
Scena de street art în România este încă suficient de mică astfel încat să fie considerată blue ocean cum se spune în business, nu red ocean unde rechinii mănâncă peștii mici. Artown Festival vrea să fie o platformă de lansare pentru artiști emergenți, să expună tineri artiști în context de festival, dar și artiști consacrați care vor să expună pentru prima dată în stradă. Vrem să oferim oportunități artiștilor indiferent de vârstă, avem mulți artiști naționali și internaționali care au realizat cel mai mare perete al lor în cadrul festivalului, la fel cum am avut mulți street artiști români care au expus pentru prima oară într-un muzeu, tot la noi. Astfel, realizăm această economie circulară a street art-ului, interior way out și exterior way in, artiștii din stradă și artiștii din muzeu și galerie se întâlnesc, fac schimb de locuri, Artown Festival încercând să fie punctul de emergență care schimbă paradigma.
Ai observat influențe internaționale în lucrările artiștilor români de street art? Dacă da, care sunt acestea? De asemenea, vezi un numitor comun care să caracterizeze scena locală astfel încât să putem spune că street art-ul românesc este recognoscibil pe plan european și poate și pe alte continente?
Văd influențe internaționale în lucrările artiștilor locali, unele foarte pregnante, altele naturale. Influențele estetice sau efectiv plagiatul sunt ceva ce observ ca practică și nu mă bucur deloc că se întâmplă, dar influențele la nivel de mesaj, abordare, curaj sunt ceva ce creează tracțiune. Mi se pare că scena de street art din România este în adolescență, abia acum se definește, iar Artown Festival încearcă să clădească și să ajute această definire. Avem street artiști incredibili, apreciați și recunoscuți pe plan internațional, dar street art-ul românesc nu pot spune că momentan este recognoscibil mondial. Dar are șanse să devină.
Cum colaborezi cu artiștii internaționali și ce impact au aceste colaborări asupra scenei locale de street art?
Am avut deja peste 50 artiști internaționali care au venit în Artown Festival, mereu o plăcere să îi primim, sunt foarte încântați de festival, de Ploiești și de localnici. Prin ei redescoperim orașul și ospitalitatea românilor. Impactul asupra scenei locale este evident, Artown Festival este o platformă de întâlnire pentru artiștii locali și internaționali în care ei să schimbe idei și oportunități, crescându-se reciproc și respectiv fenomenul la nivel mondial. Credem în colaborare în toate formele ei, aceasta fiind și tema ediției de anul trecut, ediția a doua, în care am invitat artiștii să aplice în echipe de minimum doi, să treacă prin procesul de colaborare artistică. Avem în Ploiești 19 murale realizate în colaborare, 16 dintre ele fiind realizate de artiști care nu au mai colaborat înainte, dintre care cinci sunt colaborări multiculturale. Prezența artiștilor internaționali în Artown Festival aduce o diveristate stilistică și culturală incredibilă, în Ploiești putând fi văzute deja lucrări realizate de artiști din peste 30 de țări răspândite pe cinci continente.
Ce proiecte sau inițiative ale festivalului consideri că au avut cel mai mare impact asupra comunității și de ce? Cu ce a venit nou cea de-a treia ediție?
Toate direcțiile pe care le aducem în spațiul public au mare impact pe diferite arii. Muralele au un mare impact pentru că sunt vizibile și schimbă perspectiva, intervențiile de street art te surprind și te fac să fii curios și să dezvolți această relație intimă cu orașul în care vă surprindeți reciproc. Evenimentele îi ajută pe oameni să își exploreze creativitatea și pe ei înșiși. Partea de urbanism tactic cum este parcul creează noi locuri de întâlnire pentru comunitate. Și continuând direcția de regenerare de spații existente, ce am adus în ediția aceasta a fost să folosim industria ca suport pentru cultură, activând o importantă parte a patrimoniului industrial din Ploiești și anume Fabrica UZUC, pornită în 1904, acum 120 de ani, un loc unde mulți ploieșteni s-au cunoscut, și-au întemeiat familii, au făcut practică sau pur și simplu au văzut turnul de apă care tronează peste oraș de decenii. Fabrica este acest spațiu imens în care noi am activat 2 hale cu pavilionul de arhitectură și evenimente pentru comunitate, am organizat o expoziție în postul de pompieri și am realizat o serie de intervenții de street art și murale pe pereții clădirilor, acum Fabrica UZUC devenind Urban Zone of Unconventional Culture. Am reușit să aducem comunitatea într-un spațiu în care nu se putea gândi a priori că se poate face artă sau că ceva artistic poate exista acolo. Le-am oferit acest exercițiu de a fi surprinși și de a avea posibilitatea și ocazia să vadă artă lângă un obiect/context industrial, artă într-un spațiu ,,nepotrivit“ sau nealiniat cu valorile în care a existat până atunci pentru ei. Cu acest tip de exercițiu venim noi special pe toate direcțiile.
Cum vezi viitorul street art în România și ce direcții crezi că va lua această mișcare, în special în privința impactului pe care îl are Artown Festival? Va fi festivalul extins și asupra altor zone care nu beneficiază de atenție în privința regenerării urbane prin artă?
I’m wearing dark sunglasses cause the future looks bright, cum spune David Lynch, cred că street art-ul are un viitor prosper și complex în România, avem un suport considerabil de locuri în care o lucrare murală sau o intervenție de artă stradală are un impact uriaș. Cred și observ cum din ce în ce mai mulți oameni încep să vadă, în sfârșit, potențialul de schimbare și importanța prezenței artei stradale în orașe. Însă când aduci arta în spațiul public ai o mare responsabilitate în educarea vizuală a privitorilor și aici apare riscul: multe inițiative nu iau în calcul prezența unui artist și curator în procesul de selecție și aici sper ca Artown Festival să devină un mentor și curator al inițiativelor de street art din țară. Momentan, Artown Festival mai are lucruri de adus, schimbat, inovat și regenerat în Ploiești și vrem să îl creștem aici și să arătăm impactul efortului concentrat, dar îmi doresc să oferim sprijinul și cunoștintele noastre către alți organizatori de festivaluri de street art din țară. Și, desigur, în paralel, Asociația buchARTest o să își continue obiectivul de a transforma Bucharest în buchARTest.
Spuneai într-o conferință că suntem Homo Urbanus. Cum pot fi totuși implicate mai activ comunitățile locale în evenimentele și activitățile despre street art astfel încât conviețuirea să fie puternic influențată de necesitatea unui factor estetic?
Da, povesteam într-un TED Talk despre cum acum două secole 3% din populația planetei trăia în orașe, acum suntem 56%, iar proiecțiile arată că în 2050 o să creștem la 75%. Specia noastră a ajuns să trăiască majoritar în orașe și avem problematica dreptului la oraș, întrucât spațiul public este, de fapt, în mare parte privat(izat). Trebuie să ne reasumăm spațiul public și să avem grijă de el pentru a putea crea căi în care să coexistăm frumos și sutenabil acum și în viitor. Arta ar trebui să fie parte integrată în toate construcțiile, multe țări având deja reglementări care spun că un procent din costul oricărei clădiri trebuie alocat pentru integrarea artei.
De fiecare dată când pictăm o lucrare, echipa și voluntarii fac acțiuni de ecologizare a zonei, strângem toate deșeurile din jur, se regenerează și devine un suport pe care comunitatea să construiască în continuare. Lucrările sunt landmark-uri actuale, în viitor vrem să luminăm toate lucrările, să aducem mobilier urban în apropierea acestora, devenind locuri de sine statatoare de întâlnire și inspirație pentru comunitate, și astfel comunitatea înțelege că stau lângă o valoare și pot să privească o lucrare ca pe ceva foarte special. Tururile de artă stradală sunt esențiale pentru asumarea lucrărilor de către comunitate și descoperirea necesității de a le avea aproape. De asemenea, oferirea de oportunități în care comunitatea să se implice direct în procesul creativ, fie că rezultatul rămâne sau nu în spațiul public, este vorba despre experiența de a crea în spațiul public. Artown – own your town through art, însușește-ți orașul prin artă, sloganul nostru vorbește despre necesitatea artei în procesul de conectare și reconectare la oraș. Și vrem să arătăm cum se poate schimba un oraș când crești densitatea artei în el. Ploieștiul are o suprafață aproximativă de 57km pătrați, noi în trei ediții de festival am adus 70 de lucrări de artă murală și peste 100 de intervenții urbane și sculpturi. Astfel, în medie, pentru fiecare kilometru pătrat din Ploiești, există aproape trei lucrări de artă realizate în cadrul Artown Festival, dar nu în fiecare kilometru pătrat; de exemplu în centrul orașului avem o densitate de 45 de lucrări/km^2. În viitor ne propunem să distribuim lucrările astfel încât să putem spune că arta urbană este prezentă pe fiecare kilometru pătrat și să ne asigurăm că fiecare locuitor, indiferent de zonă, are acces la artă în spațiul public. Abia aștept să mai stăm de vorbă atunci!
