Logan Fisher & David Gadsden: „Dacă nu joci după regulile lor, îți faci propriile reguli“

Logan Fisher și David Gadsden, fondatorii Tryouts, vorbesc rar, dar când o fac – sunt clari, direcți și lipsiți de artificii.

Într-un dialog relaxat, dar dens, purtat cu Barna Némethi înaintea weekendului Tryouts din București, cei doi povestesc cum au crescut organic o comunitate fără promovare, de ce refuză să-și înregistreze seturile și cum o petrecere autentică se construiește mai degrabă prin încredere, intuiție și prietenie decât prin bugete mari sau „strategii de engagement“.

Tryouts nu e doar un party – e o poziție culturală, o declarație de stil și un gest de rezistență. Iar Bucureștiul, deloc întâmplător, e una dintre scenele în care acest tip de libertate chiar prinde viață.

---

Fotografii de Barna Némethi

Barna Némethi: Salut! Ce faceți?

Logan Fisher: Salut, Barna! Ne-am mai întâlnit, nu? Sunt destul de sigur.

Barna Némethi: Așa e, da. Când ați fost în București, îmi amintesc. Mă bucur să ne revedem. Deci, cum merge treaba? Presupun că sunteți exact unde trebuie, nu? Aici se fac testele?

Logan Fisher: Da, aici facem probele. Ne ocupăm de setup, testăm luminile…

Barna Némethi: A, deci aduceți și laserele?

Logan Fisher: Da, venim cu propriile lasere, le programăm pentru weekend.

Barna Némethi: Wow, deci vă ocupați de tot. Foarte tare!

Logan Fisher: E mișto, dar și destul de stresant. Sperăm să iasă bine.

Barna Némethi: Asta voiam și să te întreb, de fapt: cum reușești să gestionezi toată logistica asta? Adică petrecerile voastre arată spectaculos, dar presupun că aveți de-a face cu tot felul de provocări legate de sunet, transport, partea tehnică…

Logan Fisher: Așa e. Dar, știi, am mai făcut asta de multe ori și cunoaștem deja care sunt capcanele. Totul ține de organizare: facem soundcheck separat pentru trupă și pentru DJ, fiecare cu setările lui. Trebuie să ajungem devreme, să pornim luminile, să verificăm tot.

David Gadsden: E vorba despre control, în esență.

Logan Fisher: Exact. Despre a controla tot ce putem.

Barna Némethi: Vom vorbi despre mai multe lucruri azi, dar să începem cu concertul de sâmbătă, nu? Este evenimentul principal.

Logan Fisher: De fapt, avem show și vineri, și sâmbătă.

Barna Némethi: Ah, și vineri! Unde sunteți vineri?

Logan Fisher: La Platforma Wolff. Ar trebui să fie în aer liber, dar am înțeles că vremea e cam instabilă.

Barna Némethi: Da, așa e. Se schimbă de la o oră la alta. Am avut filmări programate săptămâna asta, le-am anulat din cauza prognozei, și bineînțeles că n-a plouat. Dar apoi, când le-am reprogramat, a început să plouă… deci nu te poți baza pe nimic.

Logan Fisher: Știu… Prognoza se schimbă de la minut la minut. Sperăm să fim în grațiile zeilor vremii.

Barna Némethi: Sunt cu voi! Sper din tot sufletul să fie bine. Și sâmbătă sunteți în Control, nu?

Logan Fisher: Sâmbătă în Control, iar duminică la Hare, care este o petrecere privată doar pentru echipa din Londra. Și apoi, joi avem un fel de meet & greet, tot pentru echipa din Londra, unde vor fi 250 de persoane.

Barna Némethi: Este aceeași echipă cu care ați venit în tabăra din 2024?

Logan Fisher: Aceeași, da, dar nu am adus atât de mulți oameni data trecută. Atunci au fost în jur de 100.

Barna Némethi: Și tot a fost mult pentru București. Țin minte. Dar a fost minunat, o aliniere foarte frumoasă. Chiar a fost special, nu mint.

David Gadsden: : Am avut cam două luni la dispoziție să organizăm totul.

Logan Fisher: Da, prima ediție am făcut-o în două luni. Ne-am hotărât pur și simplu să o facem. Și reacția a fost foarte bună, așa că de data asta… s-au alăturat mult mai mulți oameni.

Barna Némethi: Mă gândesc la cei care nu au văzut proiectele voastre anterioare. Puteți să faceți o trecere prin călătoria voastră, prin tot ce ați făcut până acum, ce vă face să continuați? Pentru că, evident, așa cum spui tu, este multă muncă și sunt sigur că trebuie să existe momente de satisfacție care să vă motiveze să continuați.

Logan Fisher: Ei bine, ceea ce ne face să continuăm este să mâncăm foarte sănătos și să facem sport în fiecare zi, puțină meditație dimineața și apoi puțină meditație la prânz. Asta ne ajută să trecem prin tot.

Barna Némethi: Asta e ușor, nu sunteți foarte pretențioși.

David Gadsden: Mie, de exemplu, îmi place ca atunci când totul este gata, să stau, să mă uit în urmă și să spun: Wow, s-a întâmplat. Ultima petrecere pe care am făcut-o a fost cu Darren Emerson. Energia și locul au fost electrizante. Experiențe ca asta sunt cele care mă motivează.

Logan Fisher: Da, în esență, petrecerile noastre sunt private. Am găsit acest loc, care nu este un club de noapte, ci un depozit de studiouri de înregistrare. E ceva unic în Londra. Am crescut proiectul mai mult vorbind despre el cu oamenii, mai ales din pandemie încoace. Cred că după șapte sau opt petreceri am început să observăm o schimbare. Mai mulți au început să vorbească despre ele și dintr-o dată, au început să fie din ce în ce mai mari. Apoi, în urma acestei evoluții, o mulțime de DJ de renume ne-au bătut la ușă, întrebându-ne dacă pot participa și ei. Și cred că strategia noastră, fără să fie de fapt o strategie, e așteptarea. Nu să mergem noi la oameni, ci să îi lăsăm pe ei să ne găsească. Și asta s-a întâmplat organic în ultimii câțiva ani. Pe urmă, cred că facem asta în lunile de iarnă, fiindcă vara se face prea cald aici și nu putem deschide ferestrele, altfel va fi foarte zgomotos și va apărea poliția. Deci căutam un loc pentru petreceri și pe timpul verii.

David Gadsden: Sună bine „probele din Transilvania“.

Logan Fisher: Da! Și chiar am făcut probe în Transilvania. Sună bine, nu? Am fost la o nuntă într-un hotel izolat din Transilvania, cu un club amenajat în subsol – a fost memorabil.

Barna Némethi: Da, Transilvania chiar are multe locuri interesante. Nu neapărat cluburi propriu-zise, dar spații unde poți organiza evenimente. Chiar și biserici – unele părăsite – sunt absolut spectaculoase.

Logan Fisher: Vom vorbi cu tine mai serios despre asta, chiar ne interesează.

Barna Némethi: Eu sunt din Transilvania, de asta vă spun.

David Gadsden: Ne-am dori să închiriem un avion, să venim cu un grup mare direct în Transilvania. Eventual pentru Halloween.

Logan Fisher: Da, dar din punct de vedere logistic, cred că pentru primul party poate fi un pic cam ambițios. Dar da, la noi e mereu vorba despre a ține petreceri în locuri unice.

David Gadsden: Tu m-ai adus la București, îmi vine să râd numai gândindu-mă la asta.

Barna Némethi: Știu că Logan a fost de câteva ori, dar am vrut să te întreb și pe tine, care a fost impresia ta, ți-a plăcut?

David Gadsden: Există aici un fel de libertate, e un oraș foarte prietenos chiar și noaptea târziu, când te plimbi pe stradă sau mergi acasă.

Barna Némethi: Da, este foarte sigur în comparație cu alte locuri.

David Gadsden: Uneori cred totuși că securitatea poate cauza mai multe probleme decât să le rezolve pe cele pe care le avem. La petrecerile noastre, securitatea e acolo uneori pentru a ține oamenii afară, iar noi nu vrem asta. Este ca și cum securitatea noastră este acolo pentru a ține oamenii afară.

Barna Némethi: E un lucru atât de curajos, pentru că o mulțime de oameni spun că nu vor respecta regulile, că nu ai nicio strategie – dar niciodată nu procedează așa. Voi vă bazați totuși pe asta și lucrurile vă ies foarte bine.

David Gadsden: Dacă tratezi oamenii ca pe niște adulți, cred că se comportă ca niște adulți. Și am avut, în medie, la fiecare party, cam 250 de persoane. Am mai dat afară oameni, i-am rugat să plece, dar niciodată nu ni s-a furat nimic. Nu am avut niciodată probleme. Dar, într-adevăr, cunoaștem pe toată lumea la fel de bine. Toată lumea trebuie să cunoască pe cineva ca să afle despre petreceri, noi nu facem publicitate.

Barna Némethi: Voi mergeți pe o linie foarte mișto între underground și notoriu, dar este încă o comunitate mică. Cred că să rămâneți pe linia asta păstrează viu sufletul proiectului, ca să spun așa. Dar se întâmplă să nu fiți pe aceeași lungime de undă, vă certați?

David Gadsden: În general, ne înțelegem. Mie, de exemplu, nu-mi plac regulile, nu-mi place controlul, dar Logan e un pic mai rațional.

Logan Fisher: Da, sunt un pic mai practic. Dar asta e ceea ce îmi place la David, el e un idealist.Și cumva am reușit să transformăm în realitate tot ceea ce visam să facem. Chiar dacă este dificil de realizat și chiar dacă încălcăm câteva reguli ici-colo.

David Gadsden: Vedeți? Gândul de a încălca regulile mă face să zâmbesc. Momentan suntem în Control și Platforma Wolff, dar mi-ar plăcea să facem o petrecere în București așa cum facem și la Londra. La asta aș vrea să lucrez și o văd întâmplându-se în Transilvania.

Logan Fisher: Da. Marele avantaj în Transilvania este că există hotelurile de lângă zonele pentru schi, iar vara probabil că nu sunt foarte aglomerate.

Barna Némethi: Asta ar face cu siguranță zgomot în Transilvania. Iar în Transilvania se fac festivaluri mari, cum e Electric Castle, Untold la Cluj, dar ce propuneți voi e foarte diferit.

David Gadsden: Este la fel ca în Ibiza. Ibiza obișnuia să fie OK. Cluburile erau grozave, dar apoi, oamenii ocupau vilele, veneau DJ și petrecerile acelea țineau câteva zile. Dar nu poți da o petrecere într-o vilă fără să te înțelegi cu poliția. Și atunci, au dispărut. În Anglia este o lege care ține de justiția penală pentru a opri evenimentele.

Barna Némethi: Nu vreau să devin prea politic, dar putem discuta despre asta. De ce credeți, de exemplu, că spotting-ul era ceva foarte frumos în Anglia? Dacă aveai un loc pe care oamenii nu-l foloseau, puteai să intri și să-ți faci treaba.

David Gadsden: Barurile. Barurile și fabricile de bere erau cele care nu doreau ca oamenii să nu le mai frecventeze, toate fiind legate de cluburi. Nu vor ca oamenii să plece, să nu mai intre în cluburile lor. În Ibiza de exemplu sunt patru sau cinci cluburi, deținute de aceiași oameni. Scapă de competiție. Așa se întâmplă și în Anglia, promotorii de cluburi și baruri sunt cei care opresc rave-urile.

Barna Némethi: Dar nu ați observat nicio schimbare de ton din partea localurilor odată ce ați început să creșteți?

David Gadsden: Noi rămânem fără bilete fără să spunem mulțimii cine cântă. Oamenii ocolesc managementul DJ-ului. Se spune că DJ-ii nu pot cânta într-un loc anume dacă au cântat în altul, deși le-ar plăcea să vină undeva unde ringul de dans este plin.

Logan Fisher: Cel mai repede am vândut totul în trei minute.

Barna Némethi: O, Doamne. Cum se simte asta? Cred că este un sentiment extraordinar.

Logan Fisher: Este grozav, chiar este grozav.

David Gadsden: Când vine vorba de DJ, nu le cerem să facă social media. Nu le cerem nimic. Vrem doar să vină și să pună muzică – dar nu ceea ce au pus aseară. Ci ceea ce chiar vor să pună în fața unui public exigent. Și, sincer, nu cred că am avut vreun DJ care să nu-și dorească să se întoarcă.

Barna Némethi: Asta e grozav. Voiam să vă întreb dacă ați avut situații în care, tocmai pentru că le-ați oferit libertate totală, unii s-au blocat. Noi am încercat, de exemplu, să facem o revistă de modă, și fotografii se plângeau că munca lor e prea comercială. Lucrau pentru GQ, Elle etc. Ziceau că li se spune cum să facă tot. Așa că le-am zis: „Uite, aveți 20-30 de pagini, faceți ce vreți!“
Dar apoi… s-au blocat. Unii nu știau ce să facă fără reguli.

David Gadsden: Da, am avut și noi câțiva DJ care pur și simplu… n-au fost în formă maximă. Nu și-au scos asul din mânecă. Dar au fost foarte puțini. În general, vorba se duce. Lumea știe la ce să se aștepte, știe ce oferim. Și alegem doar oameni în care credem. Poți avea milioane de urmăritori, dar dacă nu ne place ce faci, nu intri. Nici măcar nu ajungi la pupitru.

Barna Némethi: E un soi de „probă“ înainte de probă.

David Gadsden: Exact. Și nici nu înregistrăm seturile – încă o regulă pe care o încălcăm.
Nu vrem ca DJ-ii să se gândească la fiecare greșeală, să-și facă griji că mixul va fi disecat online. Energia din noaptea respectivă e ceea ce contează. Să fii acolo.

Logan Fisher: Încercăm să captăm esența petrecerilor din anii ’90 – dar fără să fim nostalgici după muzica de atunci.

David Gadsden: Exact. Nu vrem muzica rave din anii ’90. Doar energia.

Barna Némethi: Și faptul că merge, că funcționează, e cu atât mai fascinant cu cât faceți totul împotriva curentului.

Logan Fisher: Tocmai de aceea funcționează.

David Gadsden: Da, exact din motivul ăsta.

Barna Némethi: Dacă te-ai duce la o agenție de PR și le-ai spune: „Nu facem social media, nu anunțăm nimic, nu înregistrăm nimic“, ți-ar spune că faci totul greșit. Și totuși… funcționează.

Logan Fisher: Dacă nu joci după regulile lor, îți faci propriile reguli. Asta facem.

Barna Némethi: Credeți că stilul ăsta „offline“ o să prindă mai mult sau rămâne o excepție?

David Gadsden: Am observat că alții au început să ridice nivelul. Noi încercăm ca fiecare party să fie mai bun decât precedentul. Acum 5 ani, în Londra, erau doar 2-3 petreceri bune. În rest, nimic care să mă atragă. Așa că am vrut să creăm un spațiu unde să aducem DJ-ii pe care vrem să-i auzim.

Logan Fisher: Și o facem cu buget minim. Dar plătim pe toată lumea la fel – warm-up, closing, toți. Pentru noi, DJ-ul de la 4:00 la 6:00 dimineața e la fel de important.
Pentru că dacă păstrezi ringul de dans plin până la final, ai făcut treabă.

Barna Némethi: Am văzut asta în comentarii – oamenii spun că nu pot părăsi ringul de dans. Sunt pur și simplu absorbiți de energie, fără pauze. Cum simțiți publicul în alte locuri? Se conectează la fel ca în Londra?

Logan Fisher: Am avut câteva colaborări cu festivaluri – dar tot underground, nu mainstream.
Festivaluri mici, dar autentice.

David Gadsden: În Anglia, scena underground a fost puternică, dar multe festivaluri au fost cumpărate și au devenit uniforme. Aceleași lineup-uri peste tot.

Barna Némethi: Ați avut vreodată un DJ care a crescut după ce a trecut pe la voi?

Logan Fisher: Da. Richard Sen, de exemplu – un DJ fantastic care nu primise recunoașterea meritată. După ce a mixat la noi, a fost invitat peste tot. Deci, da, Tryouts are și acest rol.

Barna Némethi: Dar voi? Sunteți și voi mai vizibili acum decât v-ați așteptat, nu?

Logan Fisher: Clar. O floare târzie. Mi se zice că am venit „prea târziu“.

David Gadsden: Dar Logan e omul care face ringul să vibreze. Dă-i un sistem bun și o să-i țină piept oricui.

Logan Fisher: Mulțumesc, omule.

David Gadsden: Și tot nu-mi place de el! (râde)

Barna Némethi: Deci totul se reduce la un loc fain și un sistem de sunet excelent.

David Gadsden: Da. Cel mai bun sunet posibil. Dacă aș avea un manifest, DJ-ul ar fi abia pe locul 6 în lista priorităților. Fără sunet bun, totul se prăbușește.

Barna Némethi: Da, e adevărat. Și cum rămâne cu DJ-ii români?

Logan Fisher: Inițial l-am vrut pe Bogman. Dar ne-a lăsat baltă…

Barna Némethi: L-am văzut ieri! Ar trebui să vină!

Logan Fisher: Eu am locuit în București din 2006 până în 2012. Am cunoscut mulți DJ. Am adus la vremea aia câțiva: pe Prins Thomas, Andrew Weatherall, Lindstrom, Sean Johnston…
Dar nu prea sunt DJ români care să cânte în stilul nostru. Poate data viitoare insistăm mai mult.

Barna Némethi: Mă întrebam doar dacă rezonează cu vibe-ul vostru.

Logan Fisher: Mi-ar plăcea ca Rhadoo sau Priku să vină și să pună muzică diferită de ce pun de obicei. Cred că ar surprinde plăcut.

David Gadsden: Poate îi aducem la Londra, la Kings Cross.

Logan Fisher: Da, asta ar fi o idee.

Barna Némethi: Ar fi o întâlnire interesantă. Măcar să vadă ce se întâmplă acolo. Ar fi o experiență.

Logan Fisher: Cred că i-am oferit lui Rhadoo unul dintre primele lui seturi, prin 2004 sau 2005. A fost pe o barjă, la Cabaret. Dar da – nu sunt mulți DJ români care cântă în stilul nostru.

Barna Némethi: De ce crezi că se întâmplă asta?

Logan Fisher: E o cultură britanică. Acid house, influențele anilor ’90 din Londra. E brut, puțin murdar, surprinzător.

David Gadsden: Și cu umor.

Logan Fisher: Exact. E o petrecere, nu un club.

Barna Némethi: Dans și bucurie, nu doar techno rigid.

Logan Fisher: Ne place să ne asumăm riscuri și să surprindem. Dacă poți face asta ca DJ, ești unde trebuie.

Barna Némethi: Ați observat că DJ-ii revin în trend?

Logan Fisher: Nu știu. Când am ajuns în România, m-a influențat minimalul. Dar apoi totul a devenit repetitiv. Sunetul s-a diluat, ca un jpeg salvat de prea multe ori.

Barna Némethi: Plănuiți să lansați și muzică?

Logan Fisher: Nu. Următorul plan e să deschidem un azil de bătrâni. (râde)

Barna Némethi: (râde) Bun. Dar ce părere aveți despre AI și DJ-ul automatizat?

Logan Fisher: Nu e artă dacă nu o faci tu. Unde mai e sufletul?

Barna Némethi: Și în fotografie e la fel. Dacă doar tastezi un prompt, unde e emoția?

David Gadsden: Am fost recent la un party unde DJ-ul nu avea căști, iar oamenii stăteau cu telefoanele în aer. A fost… dezolant.

Logan Fisher: O să filmeze cu telefonul și la înmormântări. Nu știu dacă asta mai e cultură…

David Gadsden: Dar poate cineva va face exact ce facem noi, pentru generația asta. Și va funcționa.

Logan Fisher: Cu siguranță. 54% dintre tineri au spus că și-ar fi dorit să nu existe internetul. Deci e un început.

David Gadsden: Căutăm DJ tineri. Adică sub 50. (râde)

Barna Némethi: (râde) Prietenii lor revin oricum. Asta e important.

David Gadsden: Unii s-au plâns că e public prea tânăr. Dar mereu va exista cineva nemulțumit.

Barna Némethi: Știu. Nici să citești știrile nu mai e sănătos…