Pe vremuri, când umorul era debordant în ciuda faptului că multe erau de plâns, circula o zicere: „Va veni timpul în care cei normali vor fi închiși în azile de nebuni.” Nu știu de ce îmi amintesc tot mai des în ultima vreme de normalitatea din timpuri pe care le credeam anormale. Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte era doar un basm. Azi în tot felul de laboratoare și institute particulare miliardarii plătesc cercetări pentru a găsi formula nemuririi. Terapeuți erau puțini, dar te puteai plânge oricând vreunei rude, unui prieten, unui vecin care îți țineau de urât ori de câte ori aveai ceva pe suflet. Acum sunt 2 terapeuți pe cap de locuitor și sufletul rămâne pe dinafară. Mulți adulți educați ajung la marasm într-o lume pe care o cred stoarsă de sens, cu senzația că nu îi mai aparțin și, în curând, nu vor mai recunoaște nimic din ceea ce știau sau credeau. Senzația de înstrăinare nu este rezultatul unei crize de vârstă, nici a rupturii între generații, este mai mult o depresie în masă a celor care s-au simțit norocoși că au trăit (fiecare cu tragediile lui personale), într-o normalitate în care simțeau că aveau un anumit control și pe care triumful tehnologiei a dereglat-o fără cale de întoarcere.
Ar fi simplu să dăm vina doar pe tehnologie și inteligență artificială pentru deriva și spaimele noastre. Trebuie să existe o explicație complexă, poate metafizică, poate esoterică, de nenumit, pentru oboseala pământului, pentru relația noastră cu forțele văzute și perceperea celor nevăzute. Dar generațiile tinere cărora le deplângem viitorul nu par să fie deloc tulburate sau preocupate de asta. Și nu pentru că sunt tineri și se simt relativ departe de bătrânețe și de moarte, ci pentru că intră de când se nasc în tiparul omului nou în care cerebralitatea domină emoțiile, iar realitatea se pierde în lumea virtuală. Se nasc cu degetele pe tastaturi și cu ochii în ecrane. Nimic neobișnuit pentru ei. Orice aventură devine posibilă, iar lamentațiile noastre par doar scâncetele unor generații expirate care vor lua cu ele truda culturii și educației pe cont propriu, biblioteci, picturi, partituri, meserii, jobene, atingeri și mirosuri, fotografii alb-negru, iluzii și idealism.
Revoluția Internetului care ne-a schimbat modul de viață, cu bune și rele, ne-a dat totuși timp să ne adaptăm, fiecare cu capacitatea lui de a interacționa, dar revoluția tehnologică vine extrem de rapid, cu schimbări fundamentale pentru care nu avem sisteme nici de apărare, nici de înțelegere și adaptare. Civilizația noastră a evoluat, până acum, încet și coerent, a trecut prin praguri successive de dezvoltare, fără smucituri majore, iar cultura a reprezentat stâlpul rațiunii. Generația de azi se naște cu sentimentul că nu are nevoie de cultură pentru a performa în societate, rațiunea e pusă în repaos, totul vine de-a gata prin simple apăsări de taste. Gândirea pe cont propriu este preluată de inteligența programelor roboților care acționează automat mult mai rapid și mai eficient decât o poate face omul, în plus fără emoții, ezitări, dileme sau limite fizice. Dacă până acum omul conducea motocicleta, de acum va fi un ataș, la care se poate renunța oricând.
Deocamdată nu simțim în viața noastră de zi cu zi efectul inteligenței artificiale. Foarte mulți nici nu sunt conștienți sau informați, ori curioși să afle ce ni se pregătește. Ocupați cu supraviețuirea, în permanent stres și goană, cei mai mulți iau zilele una câte una, unii declară că nu se mai uită la televizor și nu citesc ziare, un fel de adăpost iluzoriu în fața avalanșei de știri. Cerul e tot acolo sus, lucrurile par să meargă înainte netulburate. Alții au senzația că lumea a devenit un cazan care clocotește gata să-și reverse în orice secundă fiertura.
În următorii 20 de ani, seturi de tehnologii precum Inteligența Artificială sau Metaverse vor schimba radical lumea. Nou-născuții vor fi produși la comandă în incubatoare printr-o simplă apăsare pe buton (cam 30 de mii odată, prin Ectolife), în plus le pot fi programate însușiri și aptitudini, un incubator va prelua funcțiile uterului femeii care nu va mai purta copiii în burtă și nu va mai trece prin chinurile facerii, iar obstetrica va dispărea ca specialitate medicală. Suntem aproape de a crea o celulă cu un genom sintetic care crește și se divide normal, mecanism care poate controla procesul de bază al vieții. Roboții vor înghiți profesii, de la muncitori necalificați la IT-iști, pot crea muzică, pictură, literatură. Entități inteligente virtual ne vor ține de urât, vom putea vorbi cu ele cum vorbeam cu cei mai buni prieteni, chiar și relațiile sexuale vor fi rezolvate virtual, dronele ne vor aduce pachetele și poșta acasă, mașinile se vor conduce singure. De noi nu va mai fi nevoie. Va apărea probabil acel universal income, care va ține oamenii în casă, sub control, garantându-le necesitățile stricte. Poate că experimentul de izolare și viață virtuală din timpul pandemiei a fost doar o repetiție pentru marele spectacol care va urma.
Inteligența Artificială este creată de om, dar experimentele tot mai sofisticate de optimizare, complexitate și performanță pot duce la entități care să iasă de sub controlul omului, să-l depășească și să-l domine. Istoria arată că până la urmă sclavii se răscoală împoriva stăpânilor, discipolii își pot depăși maeștri, Creatorul poate fi înfruntat, nevoia de a-l egala duce la progres și dezvoltare, înfloresc artele și filosofia, dar îndrăzneala poate atrage și distrugerea în acest proces în care misterul este ignorat sau violat. Profanarea sacrului ori blasfemia de a ieși în afara legii existențiale cu care ai fost programat? Roboții creați de noi se pot întoarce împotriva noastră, ne pot chiar elimina.
Acest viitor există acum, în prezent. Războiul stelelor a început. Extratereștrii par a fi inteligențe prietenoase și benefice care ne urmăresc și ne protejează de autodistrugere. Mor de curiozitate să văd ce va urma.
Imaginea reprezentativă: dir. Peter Weir, The Truman Show, Poster
