Trump se confruntă cu „o coaliție imposibilă“ între stăpânii feudali digitali și muncitorii exploatați – una care se va prăbuși inevitabil.
Poate cel mai jos punct de pe spirala descendentă la care a ajuns viața noastră publică este înfățișat de băieții „CostoCo“, un duet alcătuit din tatăl Andrew „A.J“ Befumo Jr. și fiul său, Eric Befumo. Au devenit populari pe TikTok și YouTube în 2024 datorită videoclipurilor pe care le filmează în lanțurile de magazine Costco. Primul lor video viral îi arăta la cumpărat de chifteluțe pentru mama lui Eric. După asta, au început să producă videoclipuri în care ofereau evaluări produselor Costco, clasificându-le fie pozitiv ca „marfă“ (boom), fie negativ ca „varză“ (doom).
Aceste clipuri sunt pline de paradoxuri care sfidează o înțelegere simplă. La suprafață, ele par să fie înregistrări spontane ale unor amatori, dar ni s-a spus că ele erau puse în scenă minuțios cu ajutorul unor asistenți. Cât timp serveau ca publicitate pentru Costco, ele erau inițial făcute fără colaborarea companiei, și la un moment dat duoul a fost chiar dat afară dintr-un magazin când încercau să filmeze. Astfel, băieții Costco exprimă o mișcare foarte răspândită a producerii de publicitate gratuită. Mii de oameni, în special tinerele, pun online clipuri în care promovează mărci de loțiune de corp, rujuri, sau lac de unghii – visul unui capitalist care a devenit realitate și consecința neașteptată a neo-feudalismului economic.
Acest fenomen, publicitatea gratis, aș zice că este mai îngrijorător decât inversul lui, și anume conținutul creativ finanțat pe ascuns care trece drept muncă independentă. El marchează momentul în care publicitatea își creează o viață autonomă, ceea ce e posibil să ne indice definiția declinului social.
Această modă are rădăcini în noile spații de comunicare digitale (Facebook, Instagram, X, TikTok), care au cultivat o cultură caracterizată de cicluri de atenție redusă, schimburi rapide între mesaje și multitasking. La început ea a fost aclamată ca o utopie anarhistă care a șters granițele între sferele private și publice sau între producători și consumatori, dar aceste platforme au dat naștere la o nouă identitate hibridă: protilizatori (produsers, termenul îi aparține lui Yanis Varoufakis)1. În acest model, toată lumea participă la schimburi directe fără guvernare centralizată sau supraveghere – nu există nici un „mare Altul“ care să limiteze libertatea2. Această utopie a involuat într-o distopie în care oamenii funcționează ca robi în spații corporative controlate de privați.
În ceea ce îl privește pe Donald Trump, poziția lui politică reflectă o formă de liberalism care le permite corporațiilor să acționeze cu un control de stat minim – ceea ce face poziția aceasta foarte periculoasă în contextul încălzirii globale. De pildă, Inițiativa pentru Guvernare și Mediu a încercat să protejeze datele științifice pe fondul temerilor că subiecte ca încălzirea globală și energia verde vor fi eliminate de pe serverele guvernamentale ale administrației Trump.3 Acest scenariu e un coșmar în care publicul nu are acces la informație corectă, lăsându-l incapabil să aleagă în cunoștință de cauză în ce privește politica ecologică.
Administrația Trump include, de asemenea, un număr record de miliardari – o situație ironică pentru cineva care se vede ca un campion al clasei muncitoare. În fapt, liberalismul lui Trump se traduce într-o libertate mai mare pentru lorzii feudali digitali (ca să folosesc termenii lui Varoufakis). Ironia se dublează atunci când observăm retorica lui Trump împotriva corporațiilor care îi exploatează pe muncitorii americani. Administrația lui se bazează serios pe susținerea acelorași elite corporatiste, care se concretizează cel mai bine în persoana lui Elon Musk.
Este important să facem diferența între poziția politică a lui Trump și fascism. Fascismul presupune un monopol politic din partea partidului la putere, care nu lasă nicio supapă pentru puterea corporatistă independentă pusă în practică de stăpânii tehno-feudali. Ce vedem în Statele Unite – elitele corporatiste care ocupă automat poziții guvernamentale – este opus fascismului clasic.
Nu e surprinzător că au apărut găuri în coaliția care s-a format în jurul lui Trump. În ea apare conflictul dintre elitele digital-corporatiste care îl susțin (Musk, Bezos, Zukerberg, Thiel) și populiștii MAGA care pretind că susțin interesele muncitorilor obișnuiți. De pildă, Musk și Vivek Ramaswamy, copreședinții din noul departament al eficienței guvernamentale, apără susținerea inginerilor străini de către industria de înaltă tehnologie într-un moment în care administrația Trump plănuiește să intensifice epurările imigranților. Ramaswamy a criticat chiar cultura americană pentru acordarea unei priorități a statutului social în dauna succeselor intelectuale: „O cultură care o celebrează pe regina balului în dauna campionului la olimpiada de matematică, sau pe sportiv în fața premiantului, nu va produce cei mai buni ingineri“, a scris el pe X4.
Această poziție este greu de conciliat cu xenofobia și nativismul lui Trump în sloganul „Mai întâi America“ – care este pus în practică prin deportări de masă, prin eliminarea drepturilor cetățenești dobândite prin naștere și prin alegațiile inflamatorii despre imigranții care otrăvesc arborele genealogic american. Nu e nicio o surpriză că reacția populiștilor MAGA a fost rapidă și brutală. Cel mai vocal a fost Steve Bannon, stângistul vechi al lui Trump care s-a declarat în mod deschis un „leninist al secolului XXI“. El a spus în trecut: „sunt leninist. Lenin a vrut să distrugă statul, și acesta este și scopul meu. Vreau să nimicesc și să distrug cu totul întreaga elită contemporană“. Vă aduceți aminte că Bannon a fost dat afara din Casa Albă când nu numai că s-a opus taxelor lui Trump, dar a și susținut în mod deschis creșterea taxelor pentru bogați la 40%. Mai mult, a susținut că salvarea băncilor din bani publici este același lucru ca „socialismul pentru bogați“.
Într-un interviu din iunie 2018, Steve Bannon a declarat că idealul său politic ar fi o alianță între populismul de dreapta și cel de stânga împotriva elitelor politice vechi. A făcut elogiul coaliției între Liga nordului de dreapta și mișcarea de stânga populistă Cinci Stele, care a condus Italia acum zece ani, ca un model pentru lumea care va veni și ca o dovadă că politica se mișcă dincolo de diviziunile tradiționale între stânga și dreapta. Scopul acestei idei respingătoare (atât estetic, cât și politic) este, desigur, să ascundă antagonismele sociale de bază. De aceea ea este condamnată la eșec, deși ar putea să provoace pagube semnificative înainte să eșueze.
Dacă o alianță între Steve Bannon și Bernie Sanders este imposibilă din multe motive, un element cheie din strategia stângii ar trebui să fie acela de exploatare fără milă a diviziunilor din câmpul inamic și să îi atragă pe urmăritorii lui Bannon de partea ei. Pentru a formula pe scurt, nu poate să existe o victorie a stângii fără o alianță mare a forțelor care sunt împotriva elitelor conducătoare. Este vital să ne reamintim că adevăratul inamic este clasa capitalistă globală, și nu noua dreaptă populistă, care este doar o reacție la greșelile ei. Dacă uităm acest lucru, atunci stânga își va pierde relevanța, așa cum s-a întâmplat cu mare parte din stânga social democrată moderată europeană (ca în Franța sau în Germania). Așa cum a formulat Slawomir Sierakowski, „pentru că partidele de stânga au implodat, singura opțiune care rămâne pentru votanți este conservatorismul sau populismul de dreapta“.
Ruptura din mișcarea trumpistă este personificată de două figuri: Elon Musk versus Steve Bannon. Bannon a cerut despăgubiri de la Musk și alți lideri în tehnologie pentru că i-a îndepărtat pe americani de la locurile lor de muncă tradiționale. Pentru el, vizele date imigranților sunt „în centrul distrugerii clasei de mijloc din această țară“. A mai observat: „Îi iubim pe convertiți, dar aceștia cheltuiesc anii de studiu și de izolare pentru a înțelege credința, nuanțele ei și cum poate fi ea încorporată. Ei nu ar trebui să vină în prima săptămână și să țină discursuri oamenilor despre cum va fi viitorul… Dacă vor face asta, le vom sparge fața!“5
Trump are în față o dilemă profundă: succesul lui se datorează menținerii unei coaliții „imposibile“ între stăpânii feudali digitali și muncitorii exploatați (care se simt amenințați de mișcările LGBTQ+). Dacă alege o facțiune în defavoarea celeilalte, mișcarea MAGA se va prăbuși. La sfârșitul lui decembrie 2024, Trump a făcut o alegere clară odată ce a fost de partea lui Musk. Pe termen lung, va face în mod inevitabil compromisuri, dar ce fel de compromisuri vor fi acestea? Singurul drum care îi este deschis este să folosească distincția între cei buni (cei educați și cu abilități profesionale) și cei răi (criminali, violatori, refugiați fără adăpost). Pe scurt, va juca din ce în ce mai mult cartea rasială.
Strategia va fi de succes pe termen scurt. Cu toate acestea, consecințele imediate vor fi de două feluri. Mai întâi, noii imigranți cu abilități profesionale vor fi bine plătiți și de asta pătura bogaților va crește. În al doilea rând, americanii prost plătiți vor fi nevoiți să muncească în locurile de muncă care erau ale imigranților săraci și ilegali, lăsându-i pe populiștii anti-imigrație să fie și mai nesatisfăcuți de sistem. Mai mult, mulți imigranți se îndeletnicesc cu munci esențiale (de multe ori ilegale) – de la munci domestice (curățenie, grădinărit, îngrijitori) la recolte sezoniere – care îi fac pe americani să-și mențină stilul de viață actual. Dacă Trump merge prea departe în eliminarea imigranților ilegali, va întâmpina un val de rezistență dintr-o sursă neașteptată. Este de aceea complet nerealist să crezi că americanii albi și săraci vor ocupa aceste locuri de muncă.
Există deja un resentiment crescut în rândul americanilor săraci la adresa imigranților educați și bine plătiți care îi angajează pe americanii nativi pentru muncă domestică. Programatorii indieni au ajuns la un statut legendar, în ciuda numărului lor scăzut. Acum douăzeci de ani, în Boston, o bonă britanică angajată de un cuplu indian bogat de programatori a fost acuzată de moartea accidentală a copilului pentru că l-ar fi neglijat. În mod surprinzător, simpatia publică a fost de partea bonei, în timp ce ura a fost îndreptată către cuplul indian – dinamică care s-ar inversa cu siguranță dacă o bonă indiană ar lucra pentru un cuplu nativ.
1 În română avem și celebrul barbarism deja folosit pe scară largă, prosumator. Termenul de projdier se referă la producători care sunt deja utilizatori înrăiți de mărfuri (n. trad.).
2 Termenul de „Mare Altul“ este un concept psihanalitic teoretizat de Jacques Lacan, care ne arată necesitatea unui loc simbolic care să guverneze acțiunile umane. Când acesta dispare ca o postulare necesară, trăim într-un coșmar (n. trad.).
3 Oamenii de știință se tem că Trump va elimina cercetarea finanțată public și iată cum răspund: https://edition.cnn.com/2024/11/19/science/video/internet-archives-research-science-data-fears-trump-contd-digvid
4 Vivek Ramaswamy și postarea lui pe X: https://www.independent.co.uk/news/world/americas/us-politics/vivek-ramaswamy-trump-musk-b2670277.html
5 Citatul din Bannon despre disputa legată de vize, https://www.independent.co.uk/politics/steve-bannon-elon-musk-threat-h1b-visa-b2672394.html?utm_source=taboola&utm_medium=Feed
i Termenul pare ciudat la prima vedere, dar e compus din condensarea cuvintelor producători și utilizatori (n. trad.).
Imagine: Motorsåg de Wiig, Rasmus, Swedish National Museum of Science and Technology, Sweden
