„Nămeții“. Sau cum C.J. Tudor a devenit o regină a genului thriller

(Recenzie Nemira)

Start

Imaginează-ți următorul scenariu: ești blocat într-un loc izolat de civilizație la munte, alături de un grup de oameni. Adaugă un viscol necruțător și brutal. Brusc, totul a devenit mai periculos. Apoi, încep să dispară persoane sau să moară subit. Îți dai seama că niciun loc nu este sigur și că, dacă nu te omoară gerul, setea sau foamea, atunci un membru al grupului tău ar putea să îți pună capac. Dintr-odată, acea cabană sau stațiune pitorească nu mai pare atât de atrăgătoare. Nămeții, de C.J. Tudor, reprezintă toate aceste lucruri și multe altele, fiind exact genul de thriller claustrofob potrivit într-o zi nemiloasă de iarnă.

C.J. Tudor este o maestră a atmosferei enigmatice și misterioase, iar de-a lungul anilor a hipnotizat în mod constant cititorii cu stilul său distinct de a scrie. De la farmecul înfiorător al romanului Omul de cretă la misterele obsedante din Fetele care ard, cea mai recentă apariție a sa, Nămeții, cimentează locul ei ca autoare prolifică de literatură thriller.

De la cretă la nămeți

Când citești o carte semnată de Tudor, te lași vrăjit de atmosfera plină de suspans care te determină să dai pagină după pagină cu nerăbdare. Ea îmbină cu îndemânare viața de zi cu zi cu misterul, creând narațiuni pe cât de tulburătoare, pe atât de captivante. Abilitatea sa de a imagina personaje complexe și intrigi complicate este evidențiată în Omul de cretă, o carte care prezintă un orășel care adăpostește secrete întunecate. Urmărești un grup de prieteni bântuiți de un incident din copilărie care implică desene misterioase cu cretă, iar narațiunea împletește linii temporale și elemente de suspans. După succesul care a propulsat-o în atenția publicului internațional cu Omul de cretă, C.J. Tudor a continuat să încânte cititorii cu Dispariția lui Annie Thorne și Fetele care ard. Abordând teme legate de credință, superstiții, dar și elemente gotice, Tudor și-a demonstrat abilitatea de scriitoare, captând chiar atenția lui Stephen King, care a spus despre Omul de cretă: „Dacă vă plac cărțile mele, o să vă placă și asta.“

Descoperă enigma din zăpadă

În cea mai recentă lucrare a sa, Nămeții, C.J. Tudor se bazează pe fundația romanelor sale anterioare, invitându-te într-un resort montan retras. Avem parte de o poveste plină de răsturnări de situație, în care personajele își înfruntă cele mai profunde temeri în plină pandemie de virus mortal, iar granițele dintre realitate și supranatural se estompează.

În Nămeții, avem parte de elemente apocaliptice, căci un virus extrem de contagios, cu o rată de mortalitate de 75%, a distrus civilizația, lăsând doar câțiva supraviețuitori. Iar cei care au contractat virusul fie au murit, fie au devenit altceva… În prim-plan sunt trei fire narative diferite: Hannah, studentă la o academie prestigioasă, Meg, o fostă detectivă și Carter, un angajat la un resort de ski, cu chipul afectat de degerături.

Hannah se trezește într-un carnagiu, plin de metal contorsionat și sticlă spartă. Autobuzul în care se afla s-a răsturnat de pe șosea în timpul uneia dintre cele mai puternice furtuni de zăpadă pe care le-a trăit vreodată, prinzând-o înăuntru cu o mână de supraviețuitori, un virus contagios și nici o modalitate de a cere ajutor. Dacă ea și cei care au mai rămas vor să scape cu viață, vor trebui să lucreze împreună sau vor fi îngropați de vii de zăpada care amenință să-i copleșească.

Meg se trezește într-o telecabină suspendată mulți metri deasupra unei furtuni de zăpadă și înconjurată de străini în aceeași uniformă ca și ea, fără să-și amintească cum au ajuns acolo. Se îndreaptă spre un loc misterios, cunoscut de ei doar sub numele de „Refugiul“, dar când descoperă un mort printre rândurile lor și Meg observă o față cunoscută, își dă seama că se întâmplă ceva mult mai periculos.

Carter privește viscolul pe fereastra cabanei de schi abandonate pe care el și ceilalți oameni din grupul său o numesc casă. Împreună, ei reușesc cumva să supraviețuiască, creând vaccinuri împotriva aceluiași virus mortal (cu care se confruntă și celelalte protagoniste din Nămeții), primind în schimbul lor lucruri esențiale pentru supraviețuire. Dar, pe măsură ce generatorul lor de curent începe să se strice, amenințarea a ceva care pândește în adâncurile cabanei devine tot mai mare, iar legăturile lor fragile vor fi puse la încercare atunci când, în cele din urmă, electricitatea se va opri definitiv.

Poveștile celor trei se interconectează, iar în fiecare locație oamenii încep să moară, și nu doar din cauza virusului. Închipuie-ți trei versiuni ale celebrului roman Zece negri mititei, de Agatha Christie, care se desfășoară simultan în trei locații diferite. Narațiunea este destul de complexă, dar lectura este rapidă, căci cartea trece imediat de la un personaj la altul și de la un punct de vedere la altul, fiecare capitol încheindu-se cu un cliffhanger. Și pentru că este o poveste despre supraviețuire, personajele care trebuie să se ducă urgent la toaletă, de exemplu, creează un moment care începe rostogolirea bulgărelui de zăpadă metaforic al acțiunii. În orice caz, cartea Nămeții, cu toate motivele de evadare pe care le are prezente între paginile sale, este ferm înrădăcinată în problemele cotidiene. Dar este numai bună pentru a îți completa Reading Challenge-ul Nemira 2024 pe luna ianuarie, care are fix tema „Evadare“ (ha!).

C.J. Tudor a scris o poveste care te ține cu sufletul la gură, plină de toată groaza, tensiunea, înfiorarea, sângele, eviscerarea și atmosfera suprarealistă pe care orice cititor pasionat de thriller și le-ar fi putut dori. Această autoare reușește ceva demn de laudă: să scrie romane care împletesc elemente diverse într-un fel nou și incitant. Fie că vrei să citești Fetele care ard sau vrei să pornești într-o nouă aventură cu Nămeții, Tudor promite o experiență literară care te lasă captivat, demnă de o adevărată regină a literaturii thriller.

Ediția actuală

#04, 03/24

O poți cumpăra aici
sau aici
×