Green, Leonora Kathleen; Coupons Required; IWM (Imperial War Museums); http://www.artuk.org/artworks/coupons-required-6017

Niște însemnări de pe o insulă mică (I.)

Start

Am avut, de-a lungul unui deceniu, oportunitatea să călătoresc, cu mai multe prilejuri personale și profesionale, în Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, mai exact în Anglia și Scoția. S-a nimerit să fie în diverse luni ale anului, nouă din douăsprezece mai exact: ianuarie, februarie, aprilie, mai, iunie, iulie, august, septembrie, decembrie. Adică am văzut insula aceasta mai mică (cum i-a zis Bill Bryson în amuzanta sa carte de călătorii Însemnări de pe o insula mică) – mică în comparație cu Australia, de pildă –, în toate anotimpurile. Inclusiv în vara excesiv de călduroasă a lui 2022, când gazonul și superbele grădini (parte din șirul de embleme ale Regatului) nu mai erau verzi, ci maronii după ce nu mai plouase zile la rând, iar irigatul fusese suspendat ca măsură preventivă pentru păstrarea rezervelor de apă.

Revin la Bill Bryson, al cărui titlu îl parafrazez: născut și educat în America, fost jurnalist și profesor la Durham, rector al Universității de aici la un moment dat. Adică a cunoscut țara atât din interior, de unde au emigrat stră-stră-stră-stră-…moșii lui, în mecanismele ei profunde de funcționare, cât și dispunând de detașarea necesară prin formarea modelatoare și de viață din „Lumea Nouă“. O poziționare care i-a permis din punct de vedere intelectual să ironizeze tipicurile vieții britanice în anumite articulații ale sale. Cele două cărți ale sale (cea pomenită mai sus și partea a doua, Drumul către Little Dribbling: Noi însemnări de pe o insula mică) sunt delicioase!

Ca să ajungi pe insula asta care n-a mai vrut să facă parte din UE, o sensibilă majoritate a populației preferând orgoliul național în defavoarea valorilor comune, poți trece Canalul Mânecii via ferry pe la Calais, ori poți zbura pe unul dintre cele șase aeroporturi londoneze. Le-am experimentat pe ambele, sunt fezabile, prima, dacă ai mai mult timp și răbdare. Și nervi pentru partea din România, care e cea mai obositoare, epuizantă chiar, pe infrastructura rutieră de țară subdezvoltată. Heathrow, Luton, Gatwick, Stansted, City și Southend fac ca metropola de pe Tamisa să contorizeze cel mai mare trafic aerian din lume.

Demontarea câtorva clișee

Ploaia și ceața

Să încep cu clișeele. Prin ce e renumit Regatul Unit? Prin ploaie. Vremea e preponderent instabilă, poți traversa mai multe anotimpuri în intervalul unei singure zile, ploaie abundentă, apoi soare și un cer albastru-cleștar, pe care norii sunt fugăriți cu mare viteză de vântul nelipsit, puternic. Plouă de rupe, perfect explicabil prin poziționarea geografică, înconjurată de ocean, mai precis de Atlantic, Canalul Mânecii, Marea Nordului și Marea Celtică. Plouă în medie peste jumătate de an (156 de zile în 2021). Abundența pluvială a adus și nuanțe în vocabular. După cum există mai multe tipuri de ploaie, există și cuvinte care le desemnează: pouring, showers, spitting, drizzle. În toate casele din Regatul Unit găsești obligatoriu o pereche de wellies, celebrele cizme din cauciuc, umbrele, pelerine, toate sunt accesorii obligatorii. Iar când ziua e însorită, toată lumea caută un loc de expunere la lumina solară, pentru a procesa necesara vitamină D. După modelul nordic, înfofolitul nu face parte din obiceiurile locului. Inclusiv copilașii sunt căliți încă de mici, poartă shorts și T-shirt la 10-12 grade Celsius. Eu, cu geacă, glugă, eșarfă și, la un moment dat, mănuși subțiri, păream o apariție de la Polul Nord. Simțeam asta, deși nimeni nu se holba, căci aici fiecare minds his/her own business. Deși în percepția comună Regatul Unit e simbolul ploii, în statisticile internaționale țara asta e abia pe locul 74, mai jos și decât unele țări africane – Coasta de Fildeș, Burundi, Camerun, pe care eu, cel puțin, le asociez tocmai cu lipsa acestui element vital. Pe primul loc și deținătoarea trofeului de cea mai ploioasă țară a lumii e Columbia. România e pe 124.

Și dacă e umezeală, atunci e și ceață. Iarna și toamna, mai ales, când curenții de aer polar se întâlnesc cu aer mai cald, atmosfera se încarcă cu particule mici de apă, suspendate în aer. Topurile ne atrag tuturor atenția, așa că să menționăm și care e localitatea cea mai cețoasă din Regat:  Kinlochewe, satul acesta neavând în medie decât 926 ore de soare pe an. În Cartea Recordurilor s-a înregistrat că, la nivel global, cea mai înaltă poziție a podiumului e ocupată de Newfoundland, Canada, cu 206 zile de ceață pe an.

Un alt record în Londra: cea mai îndelungată perioadă de zile cu ceață s-a înregistrat în decembrie 1952, când nu s-a ridicat vreme de cinci zile (de pe 5 până pe 9). Au fost mari probleme de vizibilitate, iar atmosfera era atât de încărcată, încât ceața pătrunsese și în unele imobile. Imaginați-vă! Ca într-o saună, doar că nu fierbinte.

Mâncarea proastă?

Mâncarea proastă e un alt tipar din seria de prejudecăți. Nu-l împărtășesc! Sigur că bucătăria britanică nu atinge rafinamentele franțuzești, iar în rivalitățile istorice ale acestor țări vecine se recurge adesea la gastronomie ca argument câștigător. Dar sunt multe dish-uri pe care le apreciez: somon Wellington, Cornish pasties, pudding, porridge elevat cu fructe proaspete.

Într-un meniu tipic, Fish & chips e în vârful listei la felul principal. Mâncarea tradițională a englezului average, destul de ieftină, învelită odinioară în hârtie de ziar, conține o bucată de pește alb, aliment ce se găsește din belșug pe orice insulă. O bucată fără oase, file de cod, de regulă, dar și alte tipuri, prăjită în crustă de aluat. Servită alături de cartofi prăjiți, mazăre (boabe sau piure) și cu sos tartar care să-i îmbogățească gustul. Unii susțin că e mâncarea națională și se găsește extrem de frecvent. Practic, nu lipsește din niciun meniu, localurile specializate sunt numeroase, inclusiv în Commonwealth. Charles Dickens o menționează în Oliver Twist, iar în zilele noastre există chiar și un premiu care recompensează cel mai bun fish & chips. E gustos, cam gras după gustul meu, cu toată lămâia stoarsă pe deasupra, ambele preparate fiind prăjite. Făina din aluat și amidonul din cartofi, plus sosul sunt o combinație cu un nivel caloric ridicat. Dar ce-ar fi viața fără niciun exces?

Ziua începe cu English breakfast. O farfurie care adună multe culori și calorii sănătoase, varianta full însumând opt ingrediente. E un dish foarte consistent, cu proteine provenind din ouă ochiuri (în ulei sau poșate), fasole boabe cu sos de roșii, cârnați, costiță prăjită, ciuperci, pâine prăjită, roșii la grătar, black pudding (sângerete). Pentru pescetarieni se face opțiunea vegetariană, în care se adaugă hash browns, un fel de chifteluțe din cartofi. 

Musai ceai negru alături. Deși tot mapamondul pare să bea cafea, adevărul probat de statistici e că această licoare, ceaiul negru, e a doua cea mai populară băutură din lume, după apă. Breakfast Tea e variantă matinală, o formulă de ceai mai tare, cu mai multă teină, pentru trezirea simțurilor. Varianta pentru a doua jumătate a zilei, Five oʼclock tea, e un mix mai mild și se servește asociat cu un cookie. Ambele, și cel A.M., și cel P.M., se servesc cu un strop de lapte, care îi pune în valoare aroma.

Moda fast food-ului a cuprins și insula din nord-vestul Europei, nu avea cum să scape. Dintre brandurile mondiale, Five Guys e cea mai faină idee. E varianta aclimatizată a unui lanț de mâncare standardizată de peste ocean, acomodată la tipicurile locale. Burgerii sunt gustoși, la fel și cartofii prăjiți (french fries, care de fapt se cheamă fries și sunt originari din Belgia, ca să fim riguroși până la capăt). Numele Five Guys (conceptul e originar din Virginia) le aparține celor cinci frați care la vârsta majoratului au ales să-și deschidă o afacere în loc să meargă la colegiu. Găselnița lor e că între cele două părți ale chiflei și felia de carne îți poți pune ce topping vrei.

Fermele mari împânzesc Regatul, calitatea alimentelor fiind întruchiparea grijii pentru sănătate. Suprafețele întinse ale fermelor se remarcă peste tot în peisajul rural, o agricultură practicată după standard moderne, cu o atenție sporită față de mediu. Preocuparea pentru sănătate reiese și din regulile bine stabilite privind calitatea mâncării și a servirii ei în pub-uri și restaurante, cu sancțiuni severe dacă sunt încălcate. Mi-a atras atenția un detaliu, inițial am zâmbit a mirare, apoi mi-am dat seama cât e de util: în orice meniu, se precizează nu doar alergenii fiecărui fel, ci și numărul de calorii. Ca să te gândești bine înainte de a comanda. Am văzut și persoane supraponderale (nu la fel de multe ca în State, unde problema e endemică), dar englezii sunt, în general, foarte activi. Mersul pe bicicletă e la ordinea zilei, la fel și fotbalul, cricketul, poloul călare, tenisul, înotul și orice alt sport în aer liber. Bazele sportive sunt numeroase, bine întreținute, cu acces larg. De parcuri ce să mai zic! O frumusețe de zeci, sute de hectare, inclusiv în centrul marilor orașe. Copaci seculari, gazon de-ți vine să te tăvălești prin verdele lui crud (dacă n-ar fi ud), alei pentru plimbare și alergare. Un adevărat răsfăț corp și pentru minte!   

Credit poze: Oltița Cîntec
Imagine principală: Coupons Required, Kathleen Green, 1941

Ediția actuală

09/23 #2

Masthead

O poți cumpăra aici
sau aici