„Orice inimă, se știe,
Vine dintr-o galaxie
Cu ferestrele deschise
Spre iubire și spre vise.“
Pe 19 ianuarie 2024, cu câteva zile înainte de ziua sa de naștere, scriitorul Matei Vișniec împreună cu soția sa, artistul plastic Andra Bădulescu, s-au aflat la București, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, cu ocazia lansării celei mai recente coproducții a lor – Poezii de transformat visele în oglinzi. Apărut la Editura Arthur, acest nou volum este antologia versurilor din piesele de teatru pentru copii deja publicate de cei doi la aceeași editură: Extraterestrul care își dorea ca amintire o pijama, Omul de zăpadă care voia să întâlnească soarele, Capra, iedul cel mic și Cumătra Lupoaică, Povestea regelui supărat pe clovn și Cu vaporul printre stele. Așa cum spunea Livia Lucan-Arjoca, moderatoarea evenimentului, „poeziile sunt scoase din context, dar își găsesc rostul lor. Ele creează o stare, o emoție și astfel spun o poveste împreună“. Noua carte se distinge ușor prin coperta verde, celelalte „surate“ având fiecare o amprentă vizuală unică (Extraterestrul… este bleumarin, Omul de zăpadă… este gri, Capra… este roșie, Povestea regelui… este bleu, iar Vaporul… este maro).
Evenimentul adresat iubitorilor de literatură, copii, tineri și adulți deopotrivă, s-a petrecut într-o atmosferă caldă, destinsă, la care au contribuit atât autorii, cât și publicul, în mare parte copii și adolescenți, însoțiți de… mulți bunici.
Nu vezi în fiecare zi într-o librarie adunați laolaltă prichindei în brațele părinților, elevi de școală generală și liceeni care să uite pentru o oră de telefoane și mesaje. De data asta, cu toții s-au lăsat cuceriți de prezența scenică și harul de povestitor al lui Matei Vișniec. Cine ar fi zis că veniseră ca la teatru nu s-ar fi înșelat. Pe de-o parte, textele dramatice pentru copii de Vișniec sunt puse în scenă la Teatrul Țăndărică, așa cum a amintit directorul teatrului, prezent la lansare. Domnia-sa ne-a povestit cum Omul de zăpadă care voia să întâlnească soarele a călătorit până în China. Așa că mergeți să vedeti piesa în Piața Lahovari, că e mai aproape… Pe de altă parte, maestrul Vișniec a reușit să-i implice pe copiii prezenți în mici discuții, chiar dezbateri, invitându-i la o lectură la prima vedere a câtorva strofe și punându-le întrebări. Atitudinea sa firească, apropiată, precum și prezența caldă a Andrei Bădulescu i-au îndemnat pe tineri să vorbească, sa se exprime, să ridice mâna pentru a recita versuri la microfon (orice profesor știe că asta nu e ușor). Scriitorul ne-a vorbit, de fapt, despre importanța oralității: „Contează cum citim un text, cum ne uitam in ochii publicului. Asta transmite energie, asta face jocul actoricesc. Actorii interpretează versurile.“
Tot tinerilor în special li s-a adresat ilustratoarea Andra Bădulescu, prin îndemnul la spontaneitate și imaginație: „să nu va fie frică să greșiți, un desen nu e niciodată stricat.“ Încercând să-și explice demersul artistic, desenatoarea ne-a dezvaluit cum citește și răscitește un text până când identifică, dincolo de puterea cuvintelor, „momentele importante care pot fi desenate în imagini-cheie“. După aceea, „mâna noastră are forța ei, dincolo de ce dictează mintea“, le-a spus ea copiilor, care o urmăreau cu ochii mari.
Se știe că operele lui Vișniec sunt construite pe multiple nivele de semnificație, „cu mai multe etaje, pentru diferitele vârste ale omului“. Cu pasiune și vervă, ne-a angrenat și pe noi, adulții prezenți la eveniment, într-un dialog despre două teme de reflecție socială pe care le consideră foarte importante.
Prima este analogia dintre artist și iluzionist: „cuvântul este magie, am avut de tânăr această revelație. Artele ne îmbogățesc sufletește, fără ele societatea ar fi infinit mai săracă“.
A doua este bucuria lecturii pe care trebuie s-o (re)insuflăm tinerei generații, versus dependența crescândă față de tehnologie și diversele ecrane digitale. Susținând că „drumul către libertatea interioară trece prin cuvinte“, autorul pledează cu convingere pentru necesitatea lecturii, a cărților care nu ar trebui sa le lipsească copiilor de azi. Face astfel un apel la gândirea liberă, creativă, neîngradită de clișee, pe care numai cuvintele și conceptele o pot dezvolta în rândul tinerilor. „Ecranul e dușmanul din viața copiilor noștri“, afirmă Matei Vișniec, „el provoacă un efect de hipnoză“ prin imaginile fără suport didactic la care sunt expuși copiii încontinuu. „Lectura este o urgență națională continuă“, mai afirmă scriitorul.
„Lecția“ interactivă și inedită de poezie, desen și teatru oferită de cei doi artiști s-a încheiat cu o lungă sesiune de autografe. Cu mic, cu mare, am ieșit înapoi în stradă, cu chipurile luminate, iar în mână – fiecare cu cartea de culoarea viselor sale.
Pășind prin aerul rece al serii de ianuarie, m-am întrebat, cu gândul la cartea de debut a lui Matei Vișniec: oare… La noapte va ninge?
Credit imagine reprezentativă: Ciprian Măceșaru
