Democrația și capitalismul, ambele foarte specifice în România, au dus la o descreștere înspăimântătoare a lecturii: un articol din 2021 spune că doar 8% dintre cetățenii români citesc cu plăcere și peste 50% dintre adulți nu au citit nicio carte în anul precedent. În 2021, cetățenii români au cucerit ultimul loc la lectură în Europa, iar în 2022, au repetat această performanță.
Toate acestea a inspirat-o pe AER să creeze o petiție: „Pactul pentru Lectură” a fost publicat pe 13 februarie 2023 și spune, printre altele, următoarele: „Din păcate, oricât de gravă, realitatea statisticilor e rece și nu pare să clintească nimic. Ar trebui să avem însă în minte nu cifre, ci destine individuale, copii, tineri cu chip și nume, și atunci emoția, răspunderea trezite ar fi cu mult mai mari, astfel încât și luarea măsurilor ce se impun să aibă alt ritm, iar viitorul acestor altfel anonimi 40% dintre adolescenții noștri să capete conturul șansei de a avea un loc de muncă mai bine plătit, un nivel de trai decent, o viață mai împlinită.” Documentul este semnat de Grigore Arsene, președinte AER, de Silvia Colfescu, director editura Vremea, membru al Consiliului Director AER, de Dan Iacob, director Grupul Editorial ART, membru al Consiliului Director AER, de Gabriel Liiceanu, președinte fondator al Grupului Humanitas, de Silviu Lupescu, director general, editura Polirom, de Lidia Bodea, membru al Consiliului Director AER, și de Dan Croitoru, membru al Consiliului Director AER, și este adresat „Domnului Președinte Klaus Iohannis, Guvernului României, clasei politice, factorilor de decizie de care depinde direct implementarea la nivel național a setului de măsuri propuse de-a lungul timpului de către AER, să asume în acest al doisprezecelea ceas punerea lor în faptă, astfel încât odată cu intrarea în anul electoral 2024 să poată fi văzute primele rezultate, iar nu doar auzite vechile promisiuni neonorate de atâta timp.”
A urmat, cum se scrie tot în petiție, o conferință de presă la Humanitas Lipscani pe 15 februarie moderată de Cătălin Striblea: aici, au vorbit mulți editori, psihologi, traducători, librari, funcționari ai instituțiilor publice etc. Au fost convergență și divergență, cum se întâmplă de obicei. Fiecare și-a spus părerile, opiniile, promisiunile sau păsurile.
Eu cred că „Pactul pentru Lectură” a fost cumva ca strigătul omului cu tendințe sinucigașe: „Sunt aici, am probleme, mă simt singur, ajutați-mă!” Or, în cele mai rare cazuri se întâmplă ca cineva să fie auzit și ajutat: ceilalți trec mai departe.
În România, oricum e un fenomen, poate și o vorbă: „Dacă vrei să nu rezolvi ceva, inițiază o ședință.” Poate că ar fi fost nevoie de un spațiu mai inventiv și de niște vorbitori mai lejeri, nu neapărat din lumea culturală. În definitiv, noi citim, dar noi avem și mijloace, și interes. Vrem să ajungem la ei, adică la cei care poate nu au nici unele, nici altele. Nu știu. Cred că e o problemă mult mai încâlcită și care necesită o implicare totală a societății, atât din punct de vedere orizontal, cât și vertical. Dar tematizarea a fost făcută și asta e un lucru foarte bun.
Imaginea principală: Salvador Dalí,
Book Transforming itself into a Nude Woman, 1940
