Pe ce cărți am pus ochii la Gaudeamus 2024

Ce am învățat de la Graham Greene. O istorie de familie, Andrei Gorzo, Polirom, 2024.

Fiindcă îl cunosc personal, cred că cel mai important critic de film al nostru, Andrei Gorzo, merită descoperit și mai îndeaproape. Relevanța lui Greene mi s-a revelat doar din mers: dacă scriitorul de ficțiune este un detectiv, cel de memorialistică nu poate fi decât un spion.

Soarele negru, Bogdan-Alexandru Stănescu, Trei, 2024.

Sfârșitul trilogiei începute cu acum-controversatul roman Kasper Hauser. Primele pagini par mai promițătoare decât Abraxas. Și toată lumea va vorbi despre el.

Slujbe de mare rahat, David Graeber, ART, 2024.

Am citit-o în engleză și este, în același timp, informativă, influentă și amuzantă. Una dintre cărțile mele de referință.

Opere III, Tălmăciri, B. Fundoianu, Muzeul Literaturii Române, 2024.

În sfârșit, încă un volum din opera completă a lui Fundoianu/Fondane. Din câte înțeleg, acesta include teoria și critica sa literară. Chiar dacă Fundoianu scria uneori metaforic și nesistematic, rămâne cel mai up-to-date teoretician literar român din perioada interbelică.

Fuccboi, Sean Thor Conroe, traducere de Paul Simula, Curtea Veche Publishing, 2024.

Este vorba despre un livrator (gen Bolt/Glovo). Povestea are loc în timpul primului mandat Trump. Romanul este scris într-un limbaj colocvial, savuros, aproape de rap. Livratorul trece printr-o criză a masculinității. Dintre toate cărțile de mai sus, acest roman mi se pare cel mai relevant, având în vedere săptămânile prin care tocmai am trecut.

Nickel, Cristina Hermeziu, Cartier, 2024.

„Nickel îmi pare a fi un montaj de epifanii, ca să folosesc termenul joycean. Cititorului i se propune completarea unui puzzle de secvențe, stop-cadre, zoomuri, replici suspendate, e prins, încă nedumerit, într-o «coregrafie» textuală cu efecte imagistice, sonore, ritmice în care, miraculos, se întrevede și apoi se confirmă o solidă construcție epică.“ (O. Nimigean)

Povestea vieții mele. Capitole târzii – Memorii regăsite ale reginei Maria, ed. Diana Mandache, Corint, 2024.

„Volumul memorialistic cuprinde deopotrivă impresiile vizitei făcute alături de regele Ferdinand în Transilvania, apoi ultima întâlnire cu mama sa, ducesa de Coburg, precum și momente postbelice cu simbolistică specială: deschiderea primului parlament al României Mari, încoronarea de la Alba Iulia, un ceremonial suprem regal ce consfințea noul statut politico-juridic al țării, toate acestea alături de eforturile sale diplomatice pentru reconstrucția țării și ajutorarea celor săraci, a văduvelor și orfanilor de război.“ (Diana Mandache)

Cine râvnește la Gurile Dunării?, Sabina Fati, Humanitas, 2024.

Războiul ruso–ucrainean, extins nu doar prin efectele lui economice și geopolitice până la Gurile Dunării, ci și prin evoluțiile militare, a adus cu el spectrul precarității, al neliniștilor istorice din ultimii 2.500 de ani. Privind hărțile, tratatele internaționale și expansiunea rusă, s-ar putea să nu fie prea clar cine stăpânește și mai ales cine poate apăra Gurile Dunării. Ale cui sunt? Ce vor locuitorii zonei? Ce-ar face dacă ar veni rușii peste ei? S-ar bate? Ar fugi? Sau ar rămâne pe loc și ar aștepta să vadă cine câștigă pentru a-și alege tabăra?

De partea întunecată a fluviului, Viorel Prodan, Litera, 2024.

„Viorel Prodan scrie un roman teribil al unei lumi din care evadarea era singura speranță la normalitate. Bine documentat, alert, excelent condus stilistic, reușind să reproducă atât decorul cât și angoasa existențială a finalului de comunism românesc, De partea întunecată a fluviului spune o poveste sfâșietoare a unei tentative dificile de evadare din regimul ceaușist. Dificultatea tehnică a acestui demers e dublată de una etică, ceea ce face procesul cu atât mai complicat și mai captivant. E, în fond, o parte importantă a trecutului nostru. Conform cifrelor Înaltului Comisariat ONU pentru Refugiaţi numărul celor care au reușit să fugă și să obțină azil politic, în perioada 1969–1989, este de circa 100 000. Dar cei care au încercat să fugă au fost cu siguranță mult mai mulți.“ (Cosmin Perța)

A unsprezecea zi din august, Suzănica Tănase, Litera, 2024.

„Suzănica Tănase împletește două fire narative într-un realism magic pe care mulți dintre noi l-am trăit. Însă numai ea știe să-l descrie visceral, îndrăzneț, cu empatie.“ (Iulia Dromereschi)

Viața mai pe scurt, Mihail Vakulovski, Paralela 45, 2024.

„Iubesc poezia cîtorva poete și poeţi din Generaţia 2000, dar cu niciuna și niciunul nu am o relaţie atît de specială ca aceea pe care o am cu poezia lui Mihail Vakulovski. Cînd nu mai știu să scriu poezie îl citesc pe Mihail Vakulovski și mă încarc imediat ca o mașină electrică la priză.“ (Cosmin Perța)

Generația canibală, Vasile Ernu, Polirom, 2024.

Anii ’90. Cad regimurile comuniste în tot blocul estic, URSS se dizolvă şi sălbaticii copii dingo pleacă în toate direcţiile plini de speranţă, entuziasm şi o poftă nebună de viaţă. Unii pleacă pentru prima dată la studii în „noua Patrie“ România, alţii rămân în statul proaspăt înfiinţat, Republica Moldova, iar alţii fug clandestin spre „noul paradis“, „afară“, în Occident. Tinerii studenţi basarabeni, ultimii copii ai Imperiului, veniţi în noua Patrie, descoperă o lume total diferită de a lor. 

Brauner. Pictorul clarvăzător, Valentina Iancu, Polirom, 2024.

„Lumea spiritelor pe care a văzut-o era una a animalelor fantastice, plină de simboluri cosmogonice şi sugestii ancestrale. Era chemarea spre traducere a necunoscutului prin pictură pe care o simţea de ceva timp. Mai mult ca niciodată, a înţeles că menirea lui de pictor depăşeşte reprezentarea realităţii. A recunoscut chemarea, contactul cu alte lumi. S-a întâlnit parcă cu un alt Victor Brauner, un Victor infinit, victorios, iluminator. S-a întâlnit cu sine, o parte ascunsă a sinelui. Sinele vrăjitor, sinele scrib, sinele care decodifică mistere. Sinele medium, permanent legat de lumea spiritelor.“ (Valentina Iancu)

Boala & Războiul. Jurnal 2020-2024, Radu Vancu, Polirom, 2024.

„Pentru că ascund sub multele straturi culturale o traumă asumată, paginile acestea construiesc puternice ziduri de apărare a frumuseții și bunătății.“ (Ioana Pârvulescu)

Alte muzici și faze, Ovidiu Verdeș, Polirom, 2024.

„Pe cititorul acestui roman l-aș ruga, fără infatuată solemnitate, să se apropie cu discreție de lumea lui Ovidiu Verdeș. Va descoperi un fragil însingurat, claustrat în interiorul propriei sale minți, care se deschide, în acest moment unic, într-o impresionantă transparență. E un tip de scriere ce nu a fost programat să fie publicat – un denunț testamentar, creat într-o nelimitată generozitate, care pare că spune, vorba cântecului (știu, e Beatles, nu Rolling Stones, dar Ovidiu cu siguranță m-ar ierta): In my life, I’ve loved them all.“ (Octavian Plăiașu-Cozan)

Clandestin, Marin Mălaicu-Hondrari, Trei, 2024.

„Îmi amintesc că o vreme, în fiecare noapte, înainte de culcare, ne jucam de-a «cel mai frumos cuvânt de azi» și odată tu ai spus clandestin și mi s-a părut cel mai frumos cuvânt auzit vreodată, mi l-am notat în jurnalul secret, pe care mi-ar fi plăcut să-l descoperi, am scris acolo clandestin de mai multe ori și nu l-am mai uitat niciodată. Nu știam ce înseamnă, dar nici nu voiam neapărat să aflu. Pentru mine însemna un secret, ceva care îți taie respirația. După câtva timp, ne-am plictisit și am renunțat la joc.“ (Marin Mălaicu-Hondrari)

Soarele negru, Bogdan-Alexandru Stănescu, Trei, 2024.

Un cuplu cum nu se poate mai improbabil care se întâlnește în Bucureștiul anilor ’70, un psihiatru malefic, racolat de KGB, aflat în căutarea automatonului uman și care sfârșește în pădurile nebuniei, un nazist gay, membru al Societății Thule, care vânează artefacte magice cu valoare neprețuită pentru ritualurile oculte menite să aducă pe lume cel de-al Treilea Reich, o stranie croitoreasă a Casei de Modă Diana, căzută pradă demonilor, o mamă creștin-ortodoxă pasionată de artele marțiale, un scriitor german melancolic pe nume Max Sebald, străzile înguste și pietruite din Norwich, Sulina anilor ’90, socialiști camerunezi, un Păpușar rus care colecționează trofee de care se îndrăgostește, un roman neterminat ce iradiază viețile celor care-l citesc: toate acestea se împletesc în biografia multigenerațională a unui personaj pasionat de criminali în serie și de reconstruirea imaginară a vieții tatălui dispărut.

Europa de Est, Tomek Jankowski, traducere de Adina Ihora, Corint, 2024.

„Tomek Jankowski își spune povestea într-un fel care te face să-l asculți, iar uneori veți fi atât de entuziasmați, încât veți dori să le repetați prietenilor voștri cele aflate din cartea lui.“ (Nick Thorpe)

Republica digitală, Jamie Susskind, traducere de Adina Ihora, Corint, 2024.

Nu cu mult timp în urmă, companiile tehnologice erau văzute ca salvatori și speranțe pentru viitorul omenirii, site-urile și aplicațiile fiind un mijloc de a asigura un mai mare grad de libertate și democrație în întreaga lume. Acest lucru a luat sfârșit. Acum ne temem de puterea lor – ele ne influențează alegerile, răspândesc știri false și distrug viețile oamenilor. Statul nu are niciun mijloc de a le combate. Cum se poate ca astfel de companii să fie mai presus de lege? De ce nu le putem opri? Jamie Susskind arată ce influență au IA, Big Data și rețelele sociale asupra politicii și societății.

Mickey7, Edward Ashton, traducere de Raluca Maria Schidu, Curtea Veche Publishing, 2024.

Mickey7 este un Înlocuibil: un angajat dispensabil dintr-o expediție umană trimisă să colonizeze lumea de gheață Niflheim. Ori de câte ori o misiune e prea periculoasă – sinucigașă, chiar –, echipajul apelează la el. Când un exemplar moare, e regenerat un nou corp cu aproape toate amintirile lui intacte. După șase morți, Mickey înțelege termenii contractului său… și de ce ăsta era singurul post neocupat din colonie atunci când l-a acceptat el.

La cafeneaua existențialiștilor. Libertate, ființă și cocktailuri de caise cu Jean-Paul Sartre, Simone de Beauvoir, Albert Camus, Martin Heidegger și alții, Sarah Bakewell, traducere de Ludovic-Ștefan Skultéty, Curtea Veche Publishing, 2024.

Este sfârșitul anului 1932. Trei prieteni reuniți la faimoasa cafenea Bec-de-Gaz de pe rue Montparnasse din Paris dezbat aprins în timp ce își sorb cocktailul de caise. Detaliu care, la o primă vedere, ar putea părea o simplă anecdotă, dacă nu ar fi prilejuit nașterea unui sistem filozofic care a marcat istoria intelectuală a secolului XX: existențialismul. Cei trei prieteni sunt Jean-Paul Sartre, Simone de Beauvoir și Raymond Aron, iar episodul întâlnirii lor dă tonul acestei admirabile relatări, care ne poartă pe urmele celor mai importanți făuritori de idei filozofice ai veacului trecut.

Florida, Lauren Groff, traducere de Ludovic-Ștefan Skultéty, Curtea Veche Publishing, 2024.

Lauren Groff ne transportă într-o lume deopotrivă domestică și sălbatică, în care pericolele lumii naturale par să stea veșnic la pândă. Însă cele mai mari amenințări și mistere sunt de natură emoțională, psihologică.

Loxandra, Maria Iordanidou, traducere de Claudiu Sfirschi-Lăudat, Curtea Veche Publishing, 2024.

Loxandra e o lume în sine, într-o epocă surprinsă la asfințit. Între Orient și Apus, între o vreme a huzurului și o alta a grabei și a războaielor, ea privește grozăviile istoriei de la fereastra bucătăriei. Cronică a unei familii și a unui oraș, romanul luminos și mustind de viață al Mariei Iordanidou – inspirat de bunica sa – ne poartă printre muzici, arome, miresme și culori, îndemnându-ne să ne înfruptăm din fericirea firavă care curând avea să fie curmată de un alt chip al timpului.

Tăcerea Șeherezadei, Defne Suman, traducere de Irina Bojin, Humanitas, 2024.

În inima Imperiului Otoman, în lumina splendidă a unei lumi pe cale de a apune, destinele a patru familii din străvechiul și cosmopolitul oraș Smirna se întrepătrund într-o succesiune fascinantă de întâmplări cutremurătoare, care se vor petrece între 1905 și 1922, pe măsură ce orașul, cu oamenii săi, va fi folosit ca monedă de schimb în urma Primului Război Mondial. Iar povestea lor va putea fi deslușită doar atunci când Șeherezada, supraviețuitoarea Marelui Incendiu, va ieși din muțenie.

Întoarcerea vremurilor barbare, Thierry Wolton, traducere de Iulian Comănescu, Humanitas, 2024.

Lumea de azi este consecința celei de ieri. E cu atât mai adevărat când vine vorba despre moștenirea comunismului, față de care nu a existat niciodată o ruptură reală și asumată. În prelungirea tezei sale din monumentala Istorie mondială a comunismului, Thierry Wolton trage un semnal de alarmă cu privire la pericolul ascensiunii Rusiei și a Chinei: lumea se îndreaptă spre o nouă eră barbară, în care democrația și drepturile omului sunt amenințate.

Patriot. Memorii, Aleksei Navalnîi, traducere de Gabriel Tudor, Litera, 2024.

Volumul de față reprezintă memoriile tulburătoare și intense ale unui lider politic de opoziție neînfricat care a plătit prețul suprem pentru convingerile sale. Aleksei Navalnîi a început să scrie volumul Patriot la scurt timp după ce a fost la un pas de moarte în 2020, în urma unei otrăviri. Cartea cuprinde întreaga poveste a vieții sale, descriindu-și tinerețea, chemarea pentru activism, căsnicia și familia, angajamentul pe care și l-a luat de a înfrunta o putere mondială care voia să-l amuțească cu orice preț și convingerea sa nestrămutată că schimbările se vor produce indiferent de cei care li se împotrivesc.

Urzică și oase, T. Kingfisher, Nemira, 2024.

Marra nu a vrut niciodată să fie o eroină. Cu o fire retrasă, petrecându-și jumătate din viață într-o mănăstire, cea mai mică dintre cele trei fiice ale familiei regale e ușurată că nu a fost obligată să se mărite pentru a menține vreo alianță între tronuri. Dar sora ei nu a fost la fel de norocoasă și, după ani de tăcere, Marra s-a săturat să o vadă suferind în mâinile unui prinț puternic și abuziv. Căutând ajutor pentru misiunea de salvare, Marra va primi uneltele de care are nevoie, însă doar dacă va îndeplini trei sarcini aparent imposibile: să construiască un câine din oase, să coasă o pelerină din urzică și să prindă lumina lunii într-un vas.

La marginea unui codru nesfârșit, Leo Vardiashvili, traducere de Mihaela Buruiană, Pandora M, 2024.

„Sfâșietorul roman de debut al lui Vardiashvili scoate la iveală efectele pe care exilul le poate avea asupra mai multor generații, subliniind reziliența celor care, în ciuda suferinței, și-au găsit calea spre fericire.“ (The Washington Post)

Nopţile reci ale copilăriei, Tezer Özlü, traducere de Luminița Munteanu, Polirom, 2024.

Redescoperit recent, Nopţile reci ale copilăriei (1980), romanul autobiografic cu dimensiuni universale al lui Tezer Özlü, una dintre cele mai influente scriitoare turce, decedată mult prea timpuriu, a fost publicat deja în peste zece limbi. Tânăra naratoare tocmai s-a mutat la Istanbul dintr-un târg de provincie. În jurul ei, oraşul se schimbă fără încetare: se ridică zgârie-nori, se deschid noi cinematografe în timp ce fata şi familia ei încearcă să se obişnuiască cu viaţa în oraş.

Religia clandestină în documentele poliției secrete: O istorie în imagini. Anca Şincan (ed.), James Kapaló (ed.), Editura Humanitas, 2024.

„Mărturiile strânse în paginile acestei cărți ca urmare a unui efort migălos de filtrare, clasificare și conservare a mii de documente identificate în arhive înfățișează modurile în care poliția secretă din România comunistă monitoriza, controla și influența activitatea unor minorități religioase despre care știm încă foarte puține. Excluși din viața publică, forțați să își asume un statut în ilegalitate și lipsiți de orice protecție legală de către o dictatură care îi privea cu suspiciune, membrii acestor minorități au reușit să integreze ceremonialul religios în viața cotidiană și să-și adapteze spațiul privat pentru a-și ascunde credința, trăindu-și religia cu curaj în condiții de mare risc, atât individual, cât și pentru comunitatea lor.“ (Lavinia Stan)

Trădarea imaginilor, Michel Foucault, Editura Cartea Românească Educațional, 2024.

„Pentru iubitorii de artă, textele de față nu prilejuiesc doar interpretarea poziției foucauldiene față de Manet și Magritte sau despre impresionism și suprarealism. Sunt articulate deschideri către Klee și Kandinsky, reluări ale lui Velázquez și Picasso, reveniri asupra lui Bosch și Fromanger. Ar fi fost păcat să lăsăm aceste texte în arhivele internetului sau în subterana unui corpus al literaturii foucauldiene din care Cuvintele și lucrurile se detașează ca putere de a dezvălui o istorie a codurilor și regimurilor reprezentării.“ (Oana Șerban)

Un dicționar al exilului feminin românesc. Autoare emblematice, volume reprezentative, coord. Emanuela Ilie, Editura Eikon, 2024.

„După cum i-o arată și titlul, dicționarul de față nu își propune să revină asupra unor chestiuni mai mult sau mai puțin spinoase din punct de vedere conceptual, nici să propună taxonomii noi, ierarhii alternative sau perspective radical diferite asupra unor voci esențiale ale exilului românesc. Ci doar să pună la dispoziția celor interesați un instrument de lucru util, care să probeze diversitatea impresionantă (pe plan tematic, atitudinal, stilistic etc.) a literaturii scrise de femei care, de la finalul secolului al XIX-lea și până la căderea regimului comunist, au fost nevoite, din rațiuni prioritar politice, să părăsească spațiul românesc și, eventual după o perioadă de căutări dificile, să se stabilească definitiv într-un cu totul alt spațiu, fie el vest-european (Franța, Germania, Suedia) ori american (Argentina, Canada, S.U.A.).“ (Emanuela Ilie)

Îmi provoc poezia eşecul şi moartea, Angela Marinescu, Poeme alese de Ruxandra Cesereanu; Editura Cartier, 2024.

„Poezia psihică a Angelei Marinescu a avut darul să conțină și să asume o cerebralitate senzorială și o senzorialitate cerebrală. Niciodată nu a fost vorba doar de creier ori doar de corp, ci mereu de ambele și de o hibridare a lor.“ (Ruxandra Cesereanu)

Ce urmează după neoliberalism? Pentru un imaginar politic alternativ, coord. STOICIU Victoria, GOG Sorin, Editura Presa Universitară Clujeană, 2024.

„Transformările neoliberale ce au avut loc în ultimele trei decenii în România par, retrospectiv, aproape un destin social și economic implacabil. Ele sunt adesea prezentate de către majoritatea economiștilor români ca prețul pe care societatea românească a trebuit să îl plătească pentru stagnarea economică datorată politicilor etatiste din perioada socialistă.“

Trecutul ne-ajunge din urmă: Memoriile unui martor privilegiat al istoriei, 1921–1947, Virgil Solomon, Editura Humanitas, 2024.

„Memoriile lui Virgil Solomon reprezintă o contribuție documentară prețioasă, care recuperează o perioadă trecută multe decenii sub tăcere și aduce o nouă lumină asupra unor evenimente și personalități încă prea puțin înțelese.“ (Claudiu Secașiu)

Clandestin, de Marin Mălaicu-Hondrari, Editura Trei, 2024.

 „Acest al cincilea roman al lui Marin Mălaicu-Hondrari — un road novel epistolar desfășurat între dealurile Bistriței și insulele Camarile — este, poate, cel mai livresc & muzical și totodată cel mai aventuros epic.Atmosfera, personajele, temele, stilul sunt toate recognoscibile, dar în același timp au o remarcabilă prospețime dată de o anume nonșalanță narativă, de umorul și erotismul dialogurilor, de galeria de personaje neaoșe și cosmopolite, precum și de dramatismul istoriilor de familie și al situațiilor neobișnuite, pendulând între trecut și prezent, în turația motorului și foșnetul vinilului. Pitoresc și exotic, polifonic și intimist, livresc și detectivist, feminin și crud, Clandestin pare scris de un Bolaño ajuns la Sângeorz-Băi pentru a răzbuna în secret, în timp ce ascultă în loop Jimi Hendrix, o crimă politică petrecută în timpul mineriadei.“ (Marius Chivu)

Ipostaze ale morţii în tragedia greacă, Sorana Man, Casa Cărții de Știință, 2024.

„Speranța era văzută de greci ca un rău, amestecată cu relele în cutia Pandorei (așa apare în Teogonia lui Hesiod, având un statut îndoielnic și la Pindar). Prometeu este aici, în ce privește speranța, un creștin avant la lettre. Așa cum Prometeu îl plasează cel dintâi pe om în orizontul dătător de sens al morții, prefigurând așteptarea parousiei despre care vorbește Apostolul Pavel și care, la rândul ei, va fi transformată în concept de Heidegger, tot astfel Speranța așa cum o înțelegem astăzi, ca stare privilegiată, ca virtute, ca dar al divinității, pe care le-o aduce oamenilor abia Isus, a fost – în mit – dăruită pentru prima oară omenirii, deși „oarbă”, de către Prometeu, a cărui milă și dragoste de oameni i-au adus chinuri groaznice.“ (Sorana-Cristina Man)

Să spui sau să nu spui, Hanna Bota, Polirom, colecția Fiction Ltd., 2024.

Ca și în Trei femei, cu mine patru, autoarea încearcă să deslușească secretele unei familii, tabu-urile ei, poveștile care se încâlcesc exact din cauza secretelor. Privirea empatică și necruțătoare în același timp a scriitoarei o ajută să scrie un Bildungsroman invers, ca să spun așa.

O geometrie a tandreței, Liviu Ornea, Editura Nemira, imprintul n’autor, 2024.

O carte probabil sensibilă și delicată, izvorâtă dintr-o singurătate existențială; cartea unui om care știe să vorbească și să tacă exact când trebuie.

Viața mai pe scurt, Mihail Vakulovski, Editura Paralela 45, Biblioteca românească, 2024.

Mici instantanee ale sufletului din orașul de sub Tâmpa, adică Brașovul autorului alternează cu poeme mai lungi și mai politice. În primele, poetul încearcă limitele densității: „cât ai lipsit/ am terminat/ de citit/ Solenoid“. Marele scriitor maghiar Dezső Kosztolányi spune că cine nu reușește să taie două adjective din trei e capabil și de alte mârșăvii. Ei bine, Vakulovski e succint și deloc mârșav.

Noul număr al revistei Poesis Internațional, excelent gestionat de Claudiu Komartin: frumos, elegant, cu un conținut pe măsură.

O istorie literară a vinului în România, Răzvan Voncu, Editura Spandugino.

Volum foarte ingenios și creativ, care propune o perspectivă inedită asupra literaturii, volumul trece prin Cotnari și Drăgășani, prin Ion Budai-Deleanu și George Călinescu, prin Kogălniceanu și Negruzzi. Să curgă vinul literar!

Scos din producție, Zoltán Rostás, Florentina Țone, Eikon, 2024.

Acesta este titlul antologiei redactate de Zoltán Rostás și Florentina Țone care conține interviuri cu sportivi care au performat în comunism și după (cum spune și subtitlul: Viața de sportiv în comunism și după…) Am participat la lansarea de ieri și vorbitorii au vorbit despre sportul ca una din sursele marii nostalgii care plânge după comunism, despre viața un pic mai bună a sportivilor atunci, despre ce risipă a însemnat de fapt sportul și despre performanțele într-adevăr minunate care s-au întâmplat, dar și despre invidia pe care a cuprins cuplul dictatorial față de Nadia Comăneci.

Zone interzise, Louise Kennedy, Storia Books, 2024.

Cartea a fost tradusă de Ionela Chirilă și este propusă printre altele de Sunday Times: „o poveste sfâșietoare despre o iubire interzisă“. Cartea a primit The British Book Awards în 2023 și în ea alunecăm într-o narațiune din care ne vine greu să ieșim – poate pentru că am fost cel puțin o dată noi înșine protagoniștii unei iubiri interzise.

Pe pământ suntem strălucitori o clipă, Ocean Vuong, Storia Books, 2019.

Tradusă de Ioana-Miruna Voiculescu, este o scrisoare a unui fiu către mama lui, un fel de Memoriile lui Hadrian modern în care sunt cuprinse toată tandrețea și toată tensiunea din așa o relație.

Crematoriul înghețat, József Debreczeni, Trei, colecția Fiction Connection, 2024.

Tradusă de yours truly este o carte de József Debreczeni, un maghiar de origine evreiască care și-a petrecut o mare parte a vieții în Iugoslavia. „E mai bun decât Fără destin!“, a exclamat ieri o prietenă, și chiar dacă asta mi se pare excesiv, comparația cu Primo Levi de pe coperta a patra stă în picioare.

Sursele obscure, Ștefan Manasia, Casa de Editură Max Blecher, 2024.

„Apocalipticul capătă în noul volum al lui Ștefan Manasia forma eposului ecologic; urgența dintotdeauna a acestei poezii nu s-a domolit sau diminuat, exasperarea în fața unui viitor sumbru (pe care Manasia îl mai explorase, din unghiuri și pe tonalități diferite) luînd nuanțele satirei și ale sarcasmului, puse în slujba aceluiași eticism nestrămutat al cărui corolar a fost antologia de anul trecut, Etica grunge. Sîntem generația extincției.
Sursele obscure vorbește limpede și răsunător despre iminența dezastrului, memorie și fragilitate (transformată, prin asumare, în sursă de putere) ca posibilități ultime de salvare a rasei umane.“ (Claudiu Komartin)

Pentru o nouă cultură critică românească, ed. Alex Goldiș, Christian Moraru, Andrei Terian, Tact, 2024.

Autori: Adriana Stan Alex Goldiș Andreea Mironescu Andrei Terian Bogdan Popa Christian Moraru Cosmin Borza Daiana Gârdan Doris Mironescu Maria Chiorean Mihai Iovănel Mihnea Bâlici Ștefan Baghiu Teodora Dumitru

Utopiile reale. Corpul utopic, Michel Foucault, traducere de Bogdan Ghiu, Tact, 2024.

„Deplasarea neobosită a lui Foucault poate fi înțeleasă și ca un război de gherilă cu formele și avatarurile puterii, în încercarea de a evita o tematizare static‑frontală care s‑o «metafizicizeze», adică exact capcana pe care puterea, neîncetat, ne‑o întinde: Foucault a jucat pe terenul și cu armele puterii, în felul ei, încercând mereu s‑o surprindă.“ (Bogdan Ghiu)

TATĂL. Psihanaliza paternității astăz, Daniela Luca, Litera, 2024.

„Încă din Antichitate, imaginea tatălui era considerată influentă și formatoare, în bine sau în rău, pentru descendenți. Figura paternă modelează, formează sau deformează, conștient sau inconștient, psihicul, viețile și destinele copiilor săi. Literatura universală este plină de astfel de exemple, „tatăl“ fiind o temă perenă, care nu poate să dispară decât odată cu umanitatea. Tocmai de aceea, studiul de față, impecabil atât din punct de vedere academic, cât și ca poveste, este o carte fundamentală despre relația noastră cu sine și cu lumea, prin prisma raportării la sau a îndepărtării de modelul patern.“ (Cosmin Perța)

Nickel, Cristina Hermeziu, Cartier, 2024.

Goldie pleacă în vacanță, Cristian Fulaș, Cartier, 2024.

„Goldie ne învață să trăim în aceeași măsură în care noi o învățăm pe ea să trăiască. Ne îngrijește în aceeași măsură în care noi o îngrijim. În felul ei, cred că are grijă să nu ni se întâmple ceva. Și nu, de la nici un om nu am învățat vreodată mai multe lucruri.“ (Cristian Fulaș)

Îmi provoc poezia, eșecul și moartea, Angela Marinescu, poeme alese de Ruxandra Cesereanu, Cartier, 2024.

„Poezia psihică a Angelei Marinescu a avut darul să conțină și să asume o cerebralitate senzorială și o senzorialitate cerebrală. Niciodată nu a fost vorba doar de creier ori doar de corp, ci mereu de ambele și de o hibridare a lor.“ (Ruxandra Cesereanu)

Undița și ochiul. Eseuri și pagini de jurnal, Ciprian Măceșaru, Curtea Veche Publishing, 2024.

„Subtilă și precisă, densă și insurgentă, cartea de față este o cronică a vremurilor noastre. În ea, cei de mâine vor regăsi nu doar fragmentele de autoportret ale autorului, ci și urmele unui întreg timp. Se află adunate aici sunete, culori, obsesii, himere. Între jurnal și eseu, textul se strecoară cu fragilitate și încăpățânare. Vocea memorabilă a lui Ciprian Măceșaru se distinge cu claritate, formulând, contra curentului, o pledoarie în apărarea libertății.“ (Ioan Stanomir)

Femei la graniță, Alexandra Rusu, Maria Tănăsescu, Trei, 2024.

„Urgența și complexitatea confesiunii fac ca vocile lor să se hibridizeze, să se confunde, formând structura unui singur ADN și nici nu-ți mai dai seama când e una și când e cealaltă și când, de fapt, e și povestea ta acolo. O poveste despre chimiile complicate ale vieții și geografia neîmblânzită a memoriei, la capătul căreia te simți mai puțin singur.” (Anastasia Gavrilovici)