„Imaginați-vă! Șase miliarde de oameni, și fiecare dintre ei încearcă să aibă totul. Lumea nu e chiar atât de rea“, spune Donald în filmul Interstellar. Îmbătrânirea la scări diferite este una dintre temele acestui film, care a inspirat o discuție despre impactul schimbărilor demografice asupra muncii și a anumitor procese legate de muncă.
În timp ce scriu aceste rânduri, încerc să dau copy paste la cifra oamenilor care trăiesc azi și nu reușesc, deoarece este în continuă creștere, dar surprind o secvență la 8,094,318,817. Există diferite estimări privind numărul de ființe umane care au trăit vreodată, iar cifrele se situează undeva între 45 de miliarde și 125 de miliarde, cu majoritatea estimărilor situate în intervalul 90–110 miliarde de oameni. Aparent noi, cei din prezent, acești 10% din oamenii care au trăit vreodată, îmbătrânim, dar nu oricum. Putem să ne raportăm la acest fenomen demografic ca fiind un macro trend. Mărind un pic lista, mai adaug câteva trenduri: tendința globală spre urbanizare continuă, iar ratele de fertilitate și structura familială se transformă. Migrarea și mobilitatea au fost spectaculos de accelerate și de efectele pandemiei și au devenit mai acceptate, mai „normale“ – nomad is the new black. Dar aici vreau să vorbesc despre trendul îmbătrânirii, dar și despre sănătate și longevitate, intersecția dintre acești factori fiind deosebit de interesantă.
Potrivit WHO, toate țările se confruntă cu provocări majore pentru a se asigura că sistemele lor de sănătate și sociale sunt pregătite să profite la maximum de această schimbare demografică. În 2050, 80 % dintre persoanele în vârstă vor locui în țări cu venituri mici și medii. Ritmul îmbătrânirii populației este mult mai rapid decât în trecut, iar în 2020, numărul persoanelor cu vârsta de 60 de ani și peste a depășit numărul copiilor mai mici de 5 ani. Între 2015 și 2050, proporția populației lumii de peste 60 de ani aproape se va dubla, de la 12% la 22%. Până în 2030, 1 din 6 persoane va avea vârsta de 60 de ani sau mai mult. Ponderea populației în vârstă de 60 de ani și peste va crește de la 1 miliard în 2020 la 1,4 miliarde de oameni. Până în 2050, populația mondială de persoane cu vârsta de 60 de ani și peste se va dubla (2,1 miliarde). Se preconizează că numărul persoanelor cu vârsta de 80 de ani sau mai mult se va tripla între 2020 și 2050, ajungând la 426 de milioane. Dacă această schimbare în distribuția populației unei țări către vârste mai înaintate – cunoscută sub numele de „îmbătrânirea populației“ – a început în țările cu venituri mari (de exemplu, în Japonia, 30% din populație are deja peste 60 de ani), acum țările cu venituri mici și medii se confruntă cu cea mai mare schimbare. Până în 2050, două treimi din populația lumii de peste 60 de ani va trăi în țări cu venituri mici și medii.
România nu este departe de acest trend, iar natalitatea scade. Datele recensământului din 2021 ne-au găsit cu puțin peste 19 milioane de oameni, adică la fel ca în 1966, anul de dinainte ca Ceaușescu să fi interzis avorturile. Conform Ministerului de Externe, circa șase milioane de români trăiesc în străinătate, iar copiii lor sunt acum copiii altor țări. În ce privește modul în care demografia României va evolua în următoarele decenii, ONU estimează că, până în anul 2100, populația ar putea scădea chiar până la 8 milioane de locuitori, dacă rata natalității va rămâne constantă sau va scădea. Conform INS, 1990 a fost anul în care în România trăiau cei mai mulți oameni, mai exact 23 211 395.
Momentan însă, toate ca toate, dar oare câte biciclete or mai fi în Beijing? Katie Melua – Nine Million Bicycles (Official Video) (youtube.com) Nu de alta, dar pe vremea acestei melodii, Katie Melua zicea că sunt 6 miliarde de oameni. Eu ies din calcul, nu știu să merg cu bicicleta!
Imagine reprezentativă: Interstellar, r. Christopher Nolan, 2014
