o pasăre zboară mai sus când o privești după gratii
în această existență apatică tristețea profundă e un anotimp aparte
dincolo de paharele escapiste și pastele îndopate există o coadă mare la toaletă
ești singurul om murdar și cu nevoi speciale din tramvai
ghetele tale pline de noroi își găsesc drumul prin pădurea străină
trebuia doar să urmezi orbește liniile albe cu dunga albastră la mijloc acolo unde părinții tăi plâng când se uită la tine și te-ntreabă
unde ai fost până acuma și dacă te-a văzut cineva în halul ăsta
Imagine: Willem de Kooning, Landscape, Abstract, c. 1949 © The Willem de Kooning Foundation/ Artists Rights Society (ARS), New York
