Poeme

(Traducere și adaptare de Mihók Tamás)

Start

Vajna Ádám (n. 1994), poet, traducător, redactor al revistelor Hévíz, Észak și Versum, absolvent de Litere la ELTE Budapesta. A debutat în 2018 cu volumul de poeme Oda (Încolo), iar în 2022 i-a apărut cea de-a doua plachetă, intitulată egyébként is, mit akarhatott itt az őrgróf? (păi și ce treabă o fi avut aici margraful?). În prezent, lucrează la o teză de doctorat despre perspectivele politice ale poeziei contemporane norvegiene și maghiare.


poezia se gândește cum ar putea să devină cult

poezia se trezește și se simte
ca și când ar fi fost dată afară,
deși niciodată n-a avut un job stabil.
poezia coboară la alimentară,
se oprește în fața rafturilor
și se holbează la pâini.
poezia încearcă să aleagă
aleatoriu o pâine.
asta face poezia să se simtă
extraordinar de experimentală.
poezia se-ntreabă
dacă să cumpere un pachet de prezervative
numai ca să-i poată observa
casieriței reacția.
poezia începe să se inhibe
și se răzgândește.
poezia își repetă:
nu mă tëm, eu nu mă tëm.
poezia devine confuză
văzând că gândește-n dialect,
țâpă-l în coș – se execută
și iese din alimentară,
sperând ca până
să ajungă înapoi în camera ei
închizând ușa îndărăt
să nu se-ntâlnească cu nimeni.
poezia se simte
ca într-un videoclip cu Billie Eilish.
poezia ar vrea să se simtă
ca blugii rupți ai lui Tudor Chirilă.
poezia se-ntreabă
dacă va suferi o cădere nervoasă săptămâna viitoare
în biblioteca departamentului.
poezia se teme că va părea superficială.
poezia se teme că și acest enunț
va părea superficial.
poezia ar vrea să fie literatură youngadult.
poezia se-ntreabă
cum ar fi să se mute-n Ardeal.
poezia își caută pe Airbnb cameră în Cluj
cu o mie de lei/lună.
poezia ar vrea să se cunune
cu o altă poezie,
poate cu o poezie secuiască ce locuiește la Cluj,
și-n luna de miere, pe insula krk, să facă
sex neprotejat cu ea pe un iaht
ca p-ormă să nu se mai culce cu altele.
poezia începe să aibă palpitații la gândul
că Clujul nu e-n Secuime.
poezia se umflă-n pene știind că e pe același raft
cu Solenoidul (2018).
poezia se umflă-n pene știind că e pe același raft
și cu Lacrimi și sfinți (1937).
poezia își deschide un cont fals pe Facebook.
poezia se simte
de parcă ar fi propria sa parodie,
cu toate că nu-și dă seama exact
ce mușamalizează astfel.
poezia găsește patru Daniel Cristea-Enache
pe Facebook, dintre care doi par suspecți.
poezia se gândește
nu mai bine să dau o căutare cu Michel Houellebecq,
dar e prea dezamăgită
să mai întreprindă ceva pe internet.
pe poezie o tentează o supradoză,
apoi se-ncordează ca s-atingă statutul de cult.
poezia ascultă pentru inspirație soundtrackul
destinului fabulos al lui Amélie (2001).
poezia dă totuși o căutare cu Michel Houellebecq.

experiență de vară

mini-dinozauri de plastic, multicolori sosesc
în tabăra de educație civică a micuților elevi îndopați.
haosul revoluției explodează.
porci și mărgele – glumește învățătoarea
înainte s-o bufnească, de oboseală, plânsul.

băieții evadează
pe dealurile de lângă Veszprém,
vor s-o apere pe prințesa minunată.
întâi cei blonzi o apără,
iar ceilalți în trupa căpeteniei Koppány
prind câte-un rol oarecare,
p-ormă blonzii pleacă
în Uniunea Sovietică în căutare de conuri de brad
și nu se mai întorc niciodată.

fetele pregătesc
rochia festivă a prințesei,
îi împletesc părul în stil olandez,
îi construiesc unghii false french
și o mărită cu Koppány.

și e de-abia ora unșpe!

înainte de masa de prânz pe băiatul cel mai sărac
îl înrolează-n armată pentru războiul mondial iminent.

prânzul – carne de prepeliță cu sos de agrișe
umplută cu caviar de morun.

după masă pe copiii plictisitori
îi exmatriculează din vilă,
tați dezamăgiți își compară
lungimea penisului pe capote.

mămică dragă,
e foarte frumos aici. astăzi am învățat
despre sura ungurească, am și gustat-o.
prea mulți țânțari. e cald.
m-am îndrăgostit de lili.
desfășurați, plămânii mei
ar fi la fel de mari ca o jumătate de teren de tenis.
te îmbrățișează cu drag fiul tău,
ádám.

în timpul somnului de după-amiază,
grație unui donator de treabă, înstărit
familiei
cu venituri modeste i se va construi
macheta locașului pentru imigranți.

se apropie seara.
băieții învață
cum să mori de cancer la stomac la cinșunu
de ani,
iar fetele fac cozonac.

în lumina focului de tabără devine limpede
că implicațiile financiare ale influenței
orientului mijlociu le-a subevaluat drastic
administrația bush, dar exodul ar fi
ca și când ai alege să nu-ți mănânci
progenitura moartă oricum.

stingerea.

dinozaurii de plastic dorm lin
pe fundul sertarului mare din camera de joacă.

Imagine: Giuseppe Capogrossi, Superficie 236

Ediția actuală

#05, Vară 2024


O poți cumpăra aici
sau aici
×