Poeme

Start

Volumul Scurtmetraje (Charmides, 2022) ne prezintă un poet melancolic și puternic. Din această carte, publicăm acum în rubrica „Afterparty”.


Între ploi

Țârâitul ploii pe umbrela din mâna
ta
îmi amintea de țârâitul ploii pe
umbrela pe care o ținusem
eu
în mână atunci când m-ai luat de braț și
-am traversat parcul
printre bănci, copaci și
dungile perlate de apă
care ne țineau strânși laolaltă

Acum ocoleam mașini, evitam oameni
dungile de apă n-aveau în ele
nimic înălțător
nimic metafizic
nici măcar poetic
erau doar apă care
ne ținea sub aceeași umbrelă

Dar păstrai distanța și
eu ți-am respectat intimitatea
chiar dacă
jumătate din mine mă durea și
era leoarcă
iar cealaltă jumătate te dorea și
era vulnerabilă

N-am intrat la tine, în camera de hotel
n-aveai șampanie în frigider
n-aveai frigiderul băgat în priză
n-aveai, poate, chef de încă o melancolie
care nu rezolva nimic și nu te făcea
o femeie sau o scriitoare
mai bună

Știu, cred că ar fi trebuit să-mi iau umbrela cu mine

Melcul bălos și coroziv al resentimentului
îmi cobora pe esofag în jos

În drum spre casă, ploaia stătuse
parcă fix deasupra capului meu
iar eu intram încet în noapte
cum intram pe-atunci în tine
cu patimă și jenă, cu teamă și curiozitate

Emoțiile și amintirile și timpul sunt
ireversibile ca firele de păr oxigenat
aștepți să cadă de la sine
sau le smulgi tu
sau le uiți undeva
într-o cutie de bere
sau o sticlă de vin
sau un poem

Cutia de bere e desfăcută-n mâna mea
degeaba

Unele sentimente nu se pot desface
rămân noduri pe care nu le poți tăia
nici înghiți, nici îngheța

Și chiar dacă acum nu ne mai separă
2500 de km sau 350
nici măcar 3,5
nu ne unește decât noaptea care
ni se lipește de fereastră și
ploaia care-ți scapă printre degete
dacă-ntinzi mâna-n întuneric

Cântecul girafei

Lipsești din patul meu și
golul ăsta nu e acoperit
nici de berile băute
nici de pizza pe care n-am reușit s-o termin
nici de spectacolul văzut mai devreme
nici de palma mea care străbate cearșaful
de sus în jos ca și când ar încerca să-l aducă la viață

Fiecare minut care
mă îndepărtează de
miezul nopții
mă apropie de
miezul sulfuros al singurătății

Probabil că asta simțea și Sarah Kane
când se apropia ora 4.48
probabil că sentimentul ăsta de
pulverizare a capacității fundamentale de
a-ți imagine binele

i-a umplut stomacul cu pastile și
apoi a înălțat-o până sub tavan
cu ajutorul unei curele sau a unui șiret mai
rezistent ca sufletul spre zori

Dacă arcurile ar țâșni din pat prin mine și
m-ar țintui ca-ntr-un insectar bizar al
erotomanilor ratați
ar da chinului ăsta penibil
un aer ușor estetic

Dar arcurile sunt la locul lor, salteaua fermă
n-ar scârțâi nici dacă-am trage
ca-n Basic Instinct „futaiul secolului”
sudoarea noastră ar unge mecanismul și-am
auzi prin pori, prin încheieturi, prin orificii
cântecul suav de-mperechere al saltelei

Prietenii din camera de-alături fac
salteaua lor să geamă, să se zbată
să icnească din arcurile lubrifiate
sonorul televizorului dirijează
circulația endorfinelor, serotoninei
oxitocinei și-a lichidului seminal umezind
drumul spre Rai pavat cu orgasme și spasme

Drumul meu spre Iad e uneori
cu paturi din care lipsești tu și
știu că la un moment dat
muzica din camera de-alături va înceta
televizorul își va pâlpâi ultimele
conexiuni în circuite și se va stinge
supapa de neurotransmițători a
prietenilor mei se va închide, iar
melatonina își va intra în drepturi și
îi va cufunda într-un somn cu vise
din care eu voi lipsi la fel cum
tu lipsești acum din patul ăsta

Iar arcurile saltelelor se vor destinde complet
în timp ce eu mă voi gândi în continuare
la pizza aia care n-a intrat nicicum
la spectacolul lui Purcărete
la noaptea în care nu s-au văzut stelele și
la tine, firește

După care, în cele din urmă, probabil că
voi adormi la rândul meu și
nu știu ce voi visa, ce-mi voi aminti, dar
aș prefera să fie țipătul tău care străbate
toate nopțile fără stele
cu saltele tari și arcuri virile
în care îți desfac picioarele ca pe
Șotronul lui Cortázar la capitolul 7 și
te citesc pe îndelete, tot mai adânc
centimetru pătrat cu centimetru pătrat

Dimineața, la cafea, am citit că
în mod oficial
girafele sunt pe cale de dispariție

Imagine reprezentativă: Adolph Gottlieb

Ediția actuală

#04, 03/24

O poți cumpăra aici
sau aici
×