Poeme cu bebe
I.
În mine crește o planetă nouă
irigată de ape ce vin
din adânc și de raze
de soare hrănite la sân
În mine crește cu soare
un soare din pâine și vin
Poteci nebănuite și niciodată bătute
se deschid și cu avânt se afundă
în viață din ele cresc copaci viguroși
plini de fluturi cu aripi
scăldate în multe culori și flori
nemaivăzute cu rod dulce și bun, albine
fac mierea plăcere și-o topesc în mare
îngemănată cu sare și gând bun
Pe mare sunt păsări albe de spumă și flori
de cais în care înoată
visuri și stele legate-ntre ele cu fire de inimă
caldă de rouă și mied
În mine crește un om, univers
în carne și oase, în piele și păr
Eu sunt o casă și-n mine-i acasă acum
II.
Sunt o casă cu sâni dureroși care cresc
O casă cu burtă și pofte lumești
O casă care obosește când urcă o scară,
când doarme pe spate, când visează-ntr-o noapte
copaci
O casă înfometată care mănâncă de greață până chiar
i se face
O casă cu multe orificii și infinit mai multe
întrebări
din care se scurg fel de fel de secreții și frici
Emoții netrăite transformate în lacrimi și sânge
vechi cu miros greu de lemn putred împinse
afară de rădăcinile unui copil ce-mi crește
în pântec
Sunt o casă de oaspeți cu ferestre larg deschise
spre cer, cu așternuturi de mango, gulie, căpșuni și pătrunjel
și antreu de pește și floricele de porumb
O casă cu temelii de munte și mare, de pământ fertil,
de nisip și de sare, udat de ploi repezi,
de soare și viață pură și nouă
III.
La ecografie sunt o casă de sticlă, un fel de vitrină la parterul Galeriilor Lafayette
Natura a sădit acolo viață care râde, aplaudă și face tumbe,
Viață care stă picior peste picior sau cu mâna la chipiu
N-are chipiu, dar are nas și translucență nucală, linie mediană și inimă
care bate ca un căluț în galop
1,7 cm de carne și frica de extrauterin
4 cm de carne și frica de oprire din evoluție
6 cm de carne și frica de sindroame
La 12 săptămâni de evoluție viața pare deja doar o poveste despre carne și frică
În fapt, e împletire de suflet, emoție și gând
Sufletul strălucește în timp ce trupul se scurge prin orificii
Intestine și vene, fire și cabluri ale unei centrale telefonice conectate la inconștient
În restul timpului sunt o cămară cu resurse inepuizabile
din care nu lipsesc nici apele, nici căldura, nici tandrețea
Nu e deloc ușor să respiri pentru doi și-n plus să simți
toate mirosurile amplificate, invadându-ți toate cavitățile
IV.
Burta mea e un glob de sticlă în care crește un întreg univers
Două molecule de apă dansează
Puzderie de stele trec roiuri-roiuri
se formează galaxii pe care le ai
la degetul mare de la picior
Dincolo de nebuloase, cu ochii închiși, întrevezi sori
O mână nevăzută, plină de vigoare, a pătruns printre coapse și l-a implantat în mare
Era iarnă, ningea cu fulgi mari, molecule de apă în stare solidă
decupate cu migală ancestrală dansau și ele
M-am gândit la Statuia Libertății care împinge în cer foc de soare
La pumnul țăranului răsculat din piața Obor
La coloana lui Brâncuși și la toate celelalte monumente erecte
Apoi am văzut o piață mare, cu flori și cu fructe din care pleacă zeci de bulevarde și străzi
Poate piața Étoile sau poate Times
Am văzut multe culori și degete care se ramifică și o înconjoară, o irigă cu sevă vitală
Globul se mărește și străluce
Degetele drenează lacul de sânge apărut cândva lângă mare
Îi devarsă lichidul puturos într-o gaură neagră și zvântă albia lui în baie de soare
Globul crește mai mare, mai mare
V.
Prin bucătărie plutesc molecule de oxigen și de sarmale în proporții egale
Aerul pare saturat, la fel ca cerul plin de nori de Crăciun în ziua de Paști
Mâncăm porc, iepurele e plecat să împartă sănătate
Sub fața de masă fac dragoste două boabe de stafidă care n-au ajuns sângele lui Isus
VI.
Mă simt ca o pungă de chipsuri cu surprize, ca pachetul câștigat la tombolă în clasa a II-a
Numai că pe acestea nu le pot deschide imediat ca să văd ce mi-a picat
Trebuie să aștept minim 38 de săptămâni până când soarele mic al capului
va sfâșia membranele norilor, va testa elasticitatea colului 40+
și va coborî spre lumea văzută
Voi fi atunci o dană care și-a cunoscut menirea,
căci din portul ei va fi expulzat un vas nou nouț
După clamparea cordonului și eliminarea husei de protecție, vânturile
îl vor mângâia și joaca poate începe
Până atunci însă, o nouă frică pândește la fiecare pas, în spatele fiecărei nopți
se ascunde teama unei noi sângerări, în perspectiva fiecărei zile
un nou simptom, un alt gând despre dacă
VII.
În pântecele meu,
un trup cât o virgulă
din marele text al lumii
crește
de la o zi la alta
făcând din mine
paranteză deschisă
În pântecele meu,
un trup cât o virgulă
crește
încolăcit
într-o paranteză a lumii
VIII. Dermografism
Pe pielea mea se scriu povești cu frici și prevenții
Reacții alergice la știință și probabilități
Mă mănâncă fiecare milimetru de piele, din palme până pe pleoape și buze
Elevii mei plâng de fericire și de tristețe în același timp,
îmi dau bomboane și-mi aduc de mâncare
Colegele mă pipăie ca pe sfintele moaște și-mi spun că sunt foarte frumoasă
În timp ce eu mă scarpin pe față, pe coapse, pe gât și iar pe față, pe umeri, pe mâini
Lumina crește în mine
Azi e cât un măr, mâine va fi cât un mango, apoi cât un pepene
Nu m-am îndoit niciodată că pandantivul ăla din anticariat spune o poveste reală,
că pomul vieții sunt oameni în care cresc copii
IX.
Azi dimineață m-am trezit fără frică
M-am simțit singură, dar mult mai sigură
decât am fost vreodată
Am bănuit că s-a întors la origini, la proiectorul de frici
care e mama mea
Se hrănesc una pe alta precum o oaie un pui de cimpanzeu
Eu fac curat în șifonier, spăl geamuri, scot
păienjeni din calorifer și degetul din gură
Așez cumpărăturile în frigider precum cuvintele
în poezie și…
trăiesc.
X.
Știința omoară omenirea
Timpul este o mamă
Mama este o casă
care poartă în sine o lume
pe care o ține vie și o duce mai departe
cu visuri și forme și căi
Când naște, o mamă se naște
și cu ea, Timpul
Imagine reprezentativă: Man Ray
