Denunț copacul fără crengi
Celor mai mulți dintre noi
li se pare ușor să trăiască.
Mie nu.
Fac tot ce pot
ca să nu.
Pictura pe sticlă
e o treaptă spre mântuire.
Chiar furnicile roșii o îndrăgesc.
Lăsați-mă să mor
alături de ele. Să mă
eliberez de conținutul omului
de pe stradă. Conținutul
slujbașului ce-și așteaptă leafa.
Își numără bancnotele și urlă.
Tăceți, furnici roșii. Nu mai e
nimic de făcut.
Casa părintească nu se vinde.
Mâini, picioare, ferestre, uși.
Să mor liniștit.
cercul pe care-l fac
Cercul pe care-l fac
nu va rămâne cerc multă vreme.
Cei ce mă pizmuiesc
îl privesc cu ochi răi și știu
că mai devreme sau mai târziu va ceda.
Ori poate nu e așa.
Poate că globurile oculare ale pizmuitorilor
își vor pierde ele rotunjimea.
Orice, orice se poate întâmpla
când faci un cerc.
Avalanșa
Dacă aceste cuvinte
spun ceva străzii pe care mă plimb –
e treaba lor.
Eu n-am nimic de-a face.
Trecătorii pot să treacă fără grijă.
Nu vor fi agresați.
Soluția
Mereu când privea
în altă parte
apărea luna.
Așa că din ziua când orbise
a găsit soluția:
picta și sculpta
numai virgule.
Imagine reprezentativă: Franz Kline, Untitled, 1957
