Poeme

(Traducere și desene de d. sargan)
Start
341

Dup-o suferință grea, e-un simț solemn

Nervii s-așază ca-ntr-o criptă – demn –

Inima rece-ntreabă – „El a-ndurat?“

Şi „Ieri sau Veacuri vechi scurse-n veleat?“

Picioarele, mecanic, merg în jur –

Din sol sau aer sau un musai –

O cale de lemn

Crescută la-ntâmplare,

O mulţumire de cuarţ, ca de stei

Aceasta-i Ceasul cel de Plumb –

Reamintit, dacă-i depășit

Cum cei ce-au Înghețat și-amintesc Omătul –

Frig – Stupor-apoi – și, după, abandonul –

419

Cu Întunericul tot mai deprinși –

Când Lumina se stinge –

De parcă Vecinul ține Lampa

Spre a-i mărturisi plecarea –

O clipă – pregetăm paşii

În frăgezimea nopţii –

Apoi – cu Întunericu-nvățați

Înfruntăm Drumul – drepţi –

La fel e şi-n mai vastul – Întuneric –

În acele nopți ale Creierului –

Când nici o Lună nu dezvăluie nimic –

Şi nici o Stea – nu-apare– lăuntric

Cei Temerari – orbecăie puțin –

Și își lovesc din când în când,

Drept, Frunțile de un Copac –

Cu ochii însă cercetând –

Ori Întunericul se schimbă –

Ori altceva, în văz

Se potriveşte-acuma Beznei –

Și Viața merge-aproape drept.

632

Creierul – e mai larg decât Cerul –

Căci – puși cei doi alăturea –

Lesne unul pe celălalt îl va

Cuprinde – şi pe Tine – asemenea

Creierul e mai adânc decât marea –

Căci – împreună ține-i – Azur pe Azur –

S-or absorbi unul pe-altul, de tot –

Cum Bureţii – Găleţile – pot –

Creierul cât Dumnezeu atârnă –

Căci – Cântărește-i – bob cu boabă –

Se vor deosebi – de-or fi s-o facă –

Precum Sunetele de Silabă

1176

Nu știm vreodată cât de sus

Ne ridicăm, pân’ nu ne-o cer,

Dar dacă planul l-împlinim,

Statura ne-o atinge cerul –

Eroismul pe care-l declamăm

Ar fi un fapt obişnuit

De înșine Coții1 nu ne-am strâmba

Din frica de-a ajunge Regi –

1 Cot (pl. coți): Unitate de măsură antică (aprox. 45–50 cm), reprezentând distanța de la cot până la vârful degetului mijlociu. Termenul este utilizat frecvent în Vechiul Testament pentru a descrie dimensiunile unor structuri simbolice, precum Arca lui Noe, Cortul Întâlnirii sau Templul din Ierusalim.

1251

Tăcerea, numai, ne-îngrozește.

În Glas găsim Răscumpărare –

Tăcerea, însă, e-o Infinitate.

Însuși Chip nu are.

Traducerea de față a fost făcută după versiunea poemelor editată de Thomas H. Johnson, publicată de Faber and Faber. De asemenea, cartea lui Susan Howe, My Emily Dickinson, a fost una dintre exegezele care mi-au fost de ajutor în transcrierea acestor poeme.

Ediția actuală

#13, vară 2026


O poți cumpăra aici
×