Poemul al cincilea

Bálint Balassi (1554-1594)
Traducere de Alexandru Călin

Start
/

Caznă și-ntristare
Mi-e iubirea, care
Chipul unei mori îl ia,
Unde-n loc de grâne
Celia mă pune
Chiar pe mine, sluga sa,
Roata ei, cu plânsu-mi,
Ca s-o învârt eu însumi,
Pentru a mă măcina.

Sufletu-mi în clocot
Iată cum în clopot
Mi-l preface dragostea
și, dușmancă mie,
trage-l a urgie,
urgisindu-mă tot ea.
De-aia, doar suspine,
Bate dânsu-n mine
Vaierul, nu liniștea.

Ci cum pietre scumpe,
fără a se rumpe,
Se aprind de foc solar
Inima-mi se-afumă,
dar nu se sfărâmă
Nici de focul din tartar
Ci mocnind aprinsă,
Stă mereu încinsă
Cum cleștarul stă în jar.

Imagine reprezentativă: Franz Kline

Ediția actuală

#09, vară 2025


O poți cumpăra aici
sau aici
Matca Literară
Prezentare generală a confidențialității

Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.

×