În ultima seară de FILIT, pe scena Teatrului Național „Vasile Alecsandri“ din Iași, Mircea Cărtărescu a făcut o afirmație care rezumă ce s-a întâmplat în cele cinci zile de festival: „Este o bucurie să întâlnesc oameni. Mă bucur de fiecare om, îmi place să vorbesc cu cititorii, după 60 de ani, a început să-mi placă de oameni. Sunt respectat și respect cititorul.“ Frazele lui Mircea Cărtărescu rezumă această nouă paradigmă în care suntem și pe care FILIT a pus-o în valoare.
Scriitorul, aliatul cititorului
Scriitorul de azi nu mai este un personaj mofluz, sictirit, care stă în turnul de fildeș și nu zice nimic, lăsându-l pe cititor să-și închipuie orice despre autor. Scriitorul de azi este în mijlocul cititorilor, care vor să-l cunoască, să-l întrebe, îl așteaptă să povestească, să fie unul de-al lor. Scriitorul este, astăzi, un partener al cititorului, scrisul poate juca și un rol terapeutic, și un rol de cufundare în visare, și un rol de primenire a unei vieți căznite și prea, prea obișnuite.
Schimbarea de paradigmă înseamnă că scriitorul își ajută cititorul să înțeleagă această lume sau să treacă mai ușor peste necazuri, frustrări și nedreptăți. Scriitorul nu este un activist, ci un aliat al cititorului și, probabil, spre asta se va tinde: literatura ca zonă de intersecție cu cititorul, autorul stând la masă, la taclale, la povești cu cititorul, ca doi buni prieteni care au ce să-și împărtășească unul altuia. Și care cred în libertate și susțin libertatea, revoltându-se acolo unde drepturile omului sunt încălcate.
Am mai dat acest exemplu, dar îmi place să-l repet, pentru că arată tocmai această nouă paradigmă, care prinde cheag și în România: după ce Mircea Cărtărescu a primit, în 2022, Premiul FIL, acordat la cel mai important târg de carte din lumea hispanică (la Gualadajara), întors acasă, autorul lui Theodoros a făcut mai multe drumuri în țară, la începutul acestui an, fiind susținut de ceea se pot numi influenceri locali. A fost la Brăila și la Galați, împreună cu Doru Căstăian, a ajuns la Brașov, susținut de Mihail Vakulovski, la Sibiu, unde gazdă, prezentator și moderator a fost Radu Vancu. Peste tot, săli pline și arhipline, autografe, fotografii, cititorul la mare cinste. Drumuri prin România – poate la fel de importante ca turneele din America Centrală sau de Sud sau din Statele Unite.
De fapt, Mircea Cărtărescu a explicat, la Iași, cum stă treaba cu Theodoros. S-a întrebat: cum să-l recuperez pe cititor, după ce l-am „supraîncărcat“ cu Orbitor și Solenoid. Mircea Cărtărescu a mărturisit că a scris „o carte de aventuri, Theodoros, care să-i facă plăcere cititorului. Despre o slugă care ajunge împăratului Etiopiei. Chiar dacă povestea n-a fost niciodată adevărată, n-a existat niciodată nici o slugă, pornită din Țările Române, care să ajungă măreață în Etiopia, eu mi-am permis acest vis: ceea ce nu este adevărat în realitate este adevărat în ficțiune“. După această mărturisire, Mircea Cărtărescu a dat autografe până spre miezul nopții, pe scena Teatrului Național, schimbând câteva vorbe cu fiecare cititor.
De fapt, urmărind mai multe ediții ale FILIT, în anii anteriori, pot spune că momentul acordării autografelor a căpătat o pondere imensă. Sesiunea de autografe n-a fost ceva expeditiv. La toți cei cinci invitați pe scena Teatrului Național, timpul în care au acordat autografe a fost mai mare decât timpul petrecut pe scenă, când au răspuns la întrebările moderatorului.
S-au aflat în această postură: Guzel Iahina (în prima zi, autoare tradusă la Humanitas Fiction), Eric-Emmanuel Schmitt (în a doua seară, cu o serie tot la Humanitas Fiction), Markus Zusak (în a treia seară, autor Rao, venit tocmai din Australia într-o călătorie de 24 de ore cu avionul, care are o carte ecranizată, Hoțul de cărți, și care a spus că FILIT este „punctul culminant al vieții mele de scriitor“, entuziasmându-se de întâlnirea organizată la Alecart, asociația elevilor coordonați de profesorii Nicoleta și Emil Munteanu), Burhan Sönmez (președintele PEN International, tradus în colecția „Anansi. World Fiction“, închis, acum 30 de ani, în închisorile turcești; astăzi este unul dintre susținătorii cei mai lucizi ai libertății cuvântului, susținând dreptul și datoria scriitorului să scrie despre lumea în care trăiește, despre oprimările din mai multe zone ale lumii) și Mircea Cărtărescu (despre care am amintit la începutul acestor rânduri).
Scriitori și scriitoare din afara României: confirmare prin FILIT
Dar nu numai scriitorii care s-au aflat pe scena Teatrului Național au interacționat foarte bine cu cititorii. Au existat și alte surprize foarte plăcute. Una dintre acestea, autoarea cehă Petra Hůlová (care a publicat la Curtea Veche romanul Scurtă istorie a mișcării, traducere de Gabriela Georgescu) și care – susținută și de Centrul Ceh din București – a avut un program dens, care a început la FILIT Iași, a continuat la Brașov și s-a încheiat la București, ceea ce i-a asigurat o notorietate, chiar o mare deschidere către cititorii români; cumva, scriitoarea din Cehia a fost adoptată de numeroși cititori din România, care i-au urmărit dialogurile. Doar la Iași, Petra Hůlová a avut trei evenimente la care a participat.
Același lucru se poate spune de Giulia Caminito (autoare Humanitas Fiction, tradusă prima oară în limba română de Oana Sălișteanu cu romanul Apa lacului nu e niciodată dulce), de Lidija Dimkovska (autoare din Macedonia, cu un doctorat în limba română, care a fost tradusă și cu poezie și cu proză; de amintit romanele O viață de rezervă, Casa cărții de știință, 2019, și Camera ascunsă, Editura Minerva, 2020). Fabuloase povesțile despre scris, limbă și lumina nordică ale scriitoarei islandeze Auður Ava Ólafsdóttir, care, după studii făcute la Paris, s-a simțit străină în propria țară și în propria limbă, o limbă vorbită doar de 350 000 de locuitori ai insulei din Atlantic. Romanele sale sunt traduse la Editura Cartea românească Educațional. Surprinzătoare autoarea din Venezuela Karina Sainz Bongo tradusă prima oară în românește la Editura Polirom, de Alina Cantacuzino, cu romanul La Caracas va fi mereu noapte, semn că neastâmpărul și vitalitatea Americii de Sud continuă să producă scriitori. Romanul scris de Karina Sainz Bongo s-a vândut în 26 de țări și a fost recompensat cu mai multe premii literare.
Orașul a respirat prin FILIT
Ceea ce a fost reconfortant: fiecare eveniment a avut parte de un public numeros, indiferent de ora sau locul în care s-a desfășurat. Orașul a respirat prin FILIT, străzile erau pline de bannere și afișe care anunțau festivalul. Întâlnirile cu cititorii-elevi s-au dovedit extrem de bine organizate. Scriitori români împreună cu scriitori străini au fost în școlile elevilor, acceptând să fie „loviți“ cu întrebări dintre cele mai ușchite, nu doar despre literatură: de la pasiuni pentru gastronomie sau drumeții, până la comentarea ultimului Campionat Mondial de Fotbal, sau până la modul în care poate pătrunde literatura română contemporană în programa școlară. Nu poate pătrunde, a fost concluzia tristă a acestor zile!
Trebuie să existe profesori inimoși (care să facă cluburi de lectură) și care să îi aducă în mijlocul elevilor pe acei scriitori. Doar lecturarea unei cărți nu ajunge. Scriitorii trebuie să vină la elevi în clase, în școlile lor. Și trebuie să fie naturali, să-și păstreze standardele. Vreau să amintesc doi scriitori români care nu și-au permis să deraieze în întâlnirile cu cititorii, s-au comportat ca și cum s-ar fi aflat în fața unor experți într-ale literaturii.
Primul, Radu Paraschivescu, la întâlnirea cu Asociația Logos (inițiată de profesoara Serinella Zara), care a vorbit despre cărțile sale, despre pocirea limbii române, despre cum a renunțat să mai facă emisiuni despre limba română la Digi 24. Totul spus și cu umor, și grav, respectul pentru cititori-elevi în formare existând de la primul la ultimul minut al întâlnirii.
Al doilea scriitor, iarăși o revelație, un produs al FILIT, unde pare să-și fi găsit consacrarea, este Lilia Calancea, autoarea romanului Sunt oare un călău? (Editura Polirom), roman care a primit Premiul pentru cea mai îndrăgită carte de către liceenii ieșeni. Este un roman care, acum, a izbucnit, la FILIT, și a ajuns în pole-position. Un roman greu, un roman despre lagărul de exterminare de la Treblinka, un roman care dezvăluie că oameni obișnuiți pot ascunde un trecut de criminali, un roman care ne spune că, oricând, te poți transforma în călău, că e ușor să fii victimă într-o lume în care abuzurile, discriminarea și nedreptatea sunt obișnuite, dar tot așa de ușor este să ajungi călău, că poți fi împins de societate sau de mediul politic să devii călău. Foarte interesantă opțiune – aceasta a elevilor – să premieze un roman inspirat de un lagăr de exterminare din Al Doilea Război Mondial. Asta arată această paradigmă schimbată a relaționării dintre scriitor și cititor. Această mai mare apropiere dintre un scriitor, care trebuie să devină prietenul/confidentul/susținătorul cititorului, are deja concretețe printre adolescenți și tineri.
FILIT, trei zile și la Chișinău
Cu două războaie în desfășurare, în Ucraina și în Israel, FILIT a vorbit despre puterea miraculoasă a literaturii de a apropia lumi, de a descrie și de a înțelege vulnerabilități, de a sesiza, deseori, o lume întoarsă de la traseul democratic. FILIT a prezentat și o piesă politică: Eu am vorbit cu Putin, de Irina Nechit, autoare care trăiește la Chișinău. A fost un spectacol-lectură realizat de actori ai Teatrului Național din Iași, Tatiana Ionesi, Emil Coșeru, Doru Aftanasiu, Dumitru Georgescu, Haruna Condurache, în regia lui Radu Ghilaș, o înfruntare mamă-fiu, mama – o admiratoare a lui Putin, fiul – un om care îl consideră pe Putin un dictator care omoară copii și vrea să ocupe o țară independentă.
Un spectacol foarte bun, care aduce în față o realitate tristă: în Republica Moldova există această confruntare, există oameni care sunt pro Putin și alții care se tem de el și îl consideră un criminal, un imperialist și un expansionist. Acest spectacol, care a fost mai mult decât o lectură (având și efecte, și muzică basarabeană, dar și italienească, și decor minimal) s-a întâmplat în sâmbăta FILIT. Peste Prut, în Republica Moldova, alți scriitori români și din Europa duceau la bun sfârșit prima ediție FILIT Chișinău, trei zile în care revelația de anul trecut, de la Iași, scriitorul spaniol Manuel Vilas, publicat cu două cărți de Bogdan-Alexandru Stănescu la Editura Trei, revenea în Est și mergea la Chișinău împreună cu traducătorul său, Marin Mălaicu-Hondrari, prezentând minunatele cărți: În toate a fost frumusețe și Bucurie.
Piesa Irinei Nechit a fost urmată de întâlnirea cu Burhan Sönmez și de Noaptea albă a poeziei, șase ore de lecturi ale poeților români, de câte trei-cinci minute, cu o sală arhiplină, cu aplauze, cu râsete, cu chef de poezie. Iar poeții de pe scenă – cum spuneam, suntem într-o nouă paradigmă de relaționare scriitor-cititor – au citit expresiv, s-au străduit să-și interpreteze poezia, să aibă interacțiune cu cititorul, să-l simtă dacă îl plictisește sau îl atrage.
„Doar cu entuziasm nu se traduce o literatură“
M-am bucurat să particip și la câteva întâlniri profesionale ale traducătorilor care traduc din românește într-o altă limbă. Traducători-eroi, care traduc literatură română, așteptând, de multe ori, să se încheie sau se limpezească formalitățile birocratice de finanțare de la București. „Entuziasmul nu este suficient, noi lucrăm din entuziasm, dar mai trebuie un sistem bine pus la punct de susținere a traducerilor, care să vină de la București și de la statul român“, spunea Roberto Merlo din Italia. Pentru că mâna aceasta de traducători crede în continuare în literatura română, îi amintesc pe cei prezenți la FILIT 2023, susținuți public de Monica Joița (diplomat MAE) și de Monica Salvan (de la Muzeul Literaturii Române Iași): Ferenc André (trăiește în România, la Cluj, și traduce în maghiară), Elena Borrás Garcia (Spania), Goran Čolakhodžić (Croația), Antònia Escandell Tur (Spania), Jarmila Horáková (Republica Cehă), Manuela Klenke (Germania), Jozefina Komporaly (Regatul Unit), Joanna Kornaś-Warwas (Polonia), Stèphane Lambion (Belgia).
FILIT (Festivalul de Literatură și Traduceri Iași) este susținut financiar de Consiliul Județean Iași. Marele merit al acestei instituții este că n-a politizat festivalul, nu s-a băgat cu sugestii aberante, n-a căutat să iasă în față. Pur și simplu, a lăsat festivalul pe aceleași mâini bune: Lucian Dan Teodorovici (directorul MNLR Iași) și Florin Lăzărescu (directorul artistic al FILIT). În plus, trebuie să amintim impecabila selecție a voluntarilor, acele persoane care au grijă de scriitori, care le prezintă orașul, care îi prezintă altor invitați și îi însoțesc la evenimente (fără nici un minut de întârziere!). Fără o bună organizare, FILIT, cu toate numele mari, n-ar fi atât de apreciat. Iar organizarea a fost și anul acesta excelentă!
Tramvaiul desenat de Dan Perjovschi în 2017, în onoarea FILIT, încă mai circulă prin Iași, poate fi admirat, poți călători cu el și chiar a fost refăcut, ca o altfel de emblemă a festivalului. O emblemă a libertății, a cuvântului liber, care trebuie să reziste și să se facă auzit prin literatură.
Imagine reprezentativă: FILIT
