Deși sunt doar câteva ore de condus de la București până la Odesa, mărturisesc că, de la începutul invaziei, după 24 februarie 2022, singura mea destinație a fost capitala Kyiv. Acolo merg în perioada Paștelui. Anul acesta am rupt tradiția și, la invitația unor prieteni baptiști din Slatina, am mers în sudul Ucrainei. Am trecut Dunărea cu bacul pe la Isaccea, am stat o zi la Ismail, apoi am mers la Odesa și Mykolaiv. Aș fi vrut să ajung la Herson, dar am fost sfătuit să n-o fac. Este prea riscant, mi s-a spus. Dronele rusești vânează fiecare mașină, fiecare om, pe drumul spre Herson, pe zeci de kilometri.
Abia ce am coborât de pe bac, la Orlivka, că am și văzut petele negre, de fum, pe silozurile de cereale din port. Sunt urmele atacului de noaptea trecută, un lucru obișnuit pe aici, nimeni nu se miră. Cerealele sunt o țintă a dronelor, însă rușii n-au reușit să împiedice exporturile. O altă țintă sunt combustibilii. Prin portul Ismail se descarcă vapoarele cu motorină. Nu-ți dai seama la început, este destul de bine camuflat. Realizezi amploarea transporturilor abia când ieși din oraș, spre Odesa, când, de o parte și de alta a drumului, s-au construit parcări pentru sute de astfel de cisterne care-și așteaptă rândul să fie încărcate cu carburanți.
Ismail este un oraș de cartiere întinse ‒ case cuminți, construite cu mai bine de jumătate de veac în urmă, dar și de case moderne, după planuri occidentale, care oferă proprietarului un statut de upper middle class. Oraș de circa 70 000 de locuitori, cu o istorie otomană de care mai amintește doar moscheea de pe faleză, transformată în muzeu (vezi foto 1), Ismail n-are multe de oferit turiștilor. Un aer proaspăt se simte pe faleză, amenajată în ultimii ani, cu aleile sale și câteva restaurante cochete. De pe malul brațului Chilia vezi țărmul românesc, cu satele lui, ascunse de pădurea deasă din Deltă. Lângă țărm se leagănă o barcă a poliției fluviale, care supraveghează țărmul ucrainean – mi se spune – pentru a împiedica tentativele bărbaților chemați la încorporare să fugă peste graniță, în România (vezi foto 2).
Ismail e peste așteptările mele. Oraș din zona Bugeac, Ismail trăiește o nouă viață, mult mai dinamică, odată cu începutul invaziei rusești pe scară largă. S-au deschis noi afaceri în oraș, s-au construit depozite, Ismail devenind un punct de tranzit important, poate cel mai important din regiunea Odesa, care leagă sudul Ucrainei de România. Cine ar fi crezut acum un deceniu, când fostul ambasador Oleksandr Bankov se muncea să obțină aprobările autorităților de la București pentru deschiderea acestui punct de frontieră, că Isaccea–Orlivka va fi un punct de referință în biografia a zeci de mii, dacă nu sute de mii, de ucraineni, dar mai ales ucrainence, care, cu o valiză într-o mână și cu copilul în alta, veneau în România pentru a-și salva viața.
Mykolaiv, orașul fondat de Potemkin
În memoria publică românească, Potemkin are semnificația unei exagerări, a unui neadevăr, a satelor false, a minciunii raportate oficial pentru a satisface vanitatea conducătorilor Rusiei. E nedrept ca un om care și-a pus pecetea pe destinul sudului Ucrainei, a Imperiului rus, asupra a ceea ce avea să se numească Novorossiia, să fie redus la un rol minor și statură ridicolă. Grigori Potemkin este cel care a fondat atât Herson (în 1778) cât și Mykolaiv (1789), ambele jucând un rol esențial în istoria marinei imperiale rusești și devenind principalele porți pentru exportul de cereale, alături de Odesa (fondată în 1794).
Dacă la Odesa am mai fost anii trecuți, la Mykolaiv am mers pentru prima dată, grație prietenilor de la biserica baptistă. În primele luni de război ei au transportat în sudul Ucrainei mașini încărcate cu ajutoare pe care le distribuiau prin biserica baptistă din Mykolaiv.
Au rămas până astăzi conectați la nevoile comunității neoprotestate din Mykolaiv (vezi foto 3), într-o perioadă în care occidentalii abia mai vor să audă de Ucraina. Dacă în vestul și centrul Ucrainei, mai ales în capitala Kyiv, ajung multe tiruri cu ajutoare și vizitatori străini, aici în sud, în regiunile Odesa și Mykolaiv, singurii care mai ajung sînt românii. De altfel, în toată perioada călătoriei, n-am văzut nici o mașină cu număr străin, doar un tir cu număr de Republica Moldova, atunci când ne-am apropiat de Palanca.
Numele orașului Mykolaiv vine de la Sfântul Nicolae, patronul marinarilor și numele purtat de primele fregate construite pe șantierul naval de aici. Mai cunoscut sub numele rusesc de Nikolaiv, Mykolaiv este forma în limba ucraineană a lui Nicolae. Construit la confluența Bugului și Inhulețului, a fost proiectat ca un oraș strategic pentru construcția de nave. De altfel, până în 1862, a fost închis civililor, fiind bază militară secretă și reședință a comandanților flotei Mării Negre. În ultimele trei decenii ale secolului al XIX-lea, Mykolaiv devine unul dintre cele mai importante porturi prin care cerealele se scurg spre piețele lumii, lucru favorizat de conectarea la rețeaua feroviară. În perioada sovietică, orașul redevine cel mai important centru de construcție a navelor militare. În șantierul naval de aici s-au construit crucișătoarele și portavioanelor sovietice.
După destrămarea Uniunii Sovietice, șantierele navale au intrat în declin, însă Mykolaiv va rămâne un oraș important, cu circa 500 000 de locuitori. Aici se vorbește preponderent limba rusă, deși potrivit recensămintelor între 55 și 60% sunt etnici ucraineni. Sau cel puțin se vorbea rusă, pentru că astăzi, din cauza războiului, oamenii preferă ucraineană sau chiar limba engleză, chiar dacă n-o cunosc foarte bine. După 2014, după Revoluția Demnității, și mai ales după februarie 2022, atitudinea populației față de Rusia s-a schimbat radical.
Mykolaiv avea să joace un rol decisiv în evoluția războiul pe scară largă început de Rusia în 24 februarie 2022. Armatele rusești au atacat din patru direcții. Cea mai de succes operațiune a fost cea executată de grupul militar din Crimeea. Înspre est, în direcția Mariupol. Dar principalul front era cel spre nord-vest, în direcția Mykolaiv, Odesa, gurile Dunării. Odesa, orașul cu un milion de locuitori, ora o țintă prioritară pentru Vladimir Putin, până astăzi fiind un fel de obsesie a conducerii militare a Rusiei.
Însă, pentru a ajunge la Odesa, armata rusă trebuia să cucerească Mykolaiv. Hersonul a picat pe 2 martie. Câteva zile mai târziu au început primele tentative de încercuire a localității Mykolaiv. Diferența între cele două orașe apropiate era uriașă. Hersonul a picat fără luptă. A fost trădat de conducerea militară care s-a predat rușilor. Lucrurile au stat diferit la Mykolaiv. Aici, guvernatorul numit recent de președintele Zelenski, Vitali Kim, a organizat apărarea orașului. Mykolaiv i-a așteptat pe ruși cu baricade, trupe și populație locală motivate să reziste asaltului.
Atacul cu rachetă de croazieră asupra sediului administrației regionale Mykolaiv, a cărui clădire se afla chiar în piața centrală a orașului a fost unul dintre momentele simbolice ale invaziei (vezi foto 4).
În dimineața de 29 martie 2022, la ora 9.00, lovită de o rachetă, o parte a clădirii în care se aflau birourile administrației regionale s-a prăbușit, bilanțul oficial al victimelor fiind 37 morți și răniți. Dintre ruine, guvernatorul regiunii Vitali Kim a mobilizat populație să reziste invaziei. Kim are un stil de comunicare asemănător cu cel al președintelui Zelenski; are intervenții scurte pe rețelele sociale, din birou, de pe stradă, din buncăr, folosește un limbaj direct, uneori chiar vulgar, foarte diferit de standardele oficiale de comunicare, și este de un calm dezarmant, în momentele cele mai tensionate ale ofensive rusești asupra Mykolaiv. Atunci când rușii anunță că au cucerit orașul, Vitali Kim a apărut imediat și a spus calm: „Ми тут. Миколаїв — це Україна“ (Suntem aici. Mykolaiv este Ucraina).
Scufundarea crucișătorului „Moskva“, nava amiral a Flotei ruse a Mării Negre, eliberarea de către ucraineni a Insulei Șerpilor și faptul că Mykolaiv a rezistat asediului a îngropat planul rusesc de a controla întreaga coastă a Mării Negre, izolând Ucraina de mare. A fost a doua mare înfrângere strategică pentru Rusia din campania din 2022. Prima a fost ratarea operațiunii de desant de la Hostomel, la nord de capitala Kyiv.
La Mykolaiv au fost lupte grele, armata rusă a reușit să creeze breșe pentru a pătrunde în oraș. Expoziția de tehnică de luptă avariată și abandonată de ruși, care se află chiar în centrul orașului, este o mărturie a intensității luptelor purtate între februarie și iunie 2022. (vezi foto 5 și 6).
Respingerea rușilor din fața Mykolaiv a permis pregătirea contraofensivei din vara–toamna 2022, care a dus la eliberarea Hersonului și a regiunii Harkiv.
Când am ajuns acolo, orașul era ținta dronelor Shahed și a bombardamentelor cu rachete. Din jumătate de milion de locuitori, Mykolaiv mai are astăzi ceva peste 300 000. Trasportul în comun funcționează perfect. Centrul este curat, străzile și trotuarele spălate, magazinele deschise. Nu sunt turiști străini, nimeni nu se încumetă să viziteze orașe care sunt zilnic bombardate. Eram o curiozitate pentru localnici. Pentru că în grupul nostru era un american, vorbeam engleză între noi. Motiv pentru care un profesor, ce se uita și el la tehnica de luptă rusească distrusă, a insistat să ne alăturăm în acea seară cercului de învățat limbă engleză, pe care l-a deschis acum câțiva ani în oraș. A refuzat să vorbească cu noi în limba rusă, spunându-ne că rușii i-au omorât copilul. Însă am putut conversa în engleză. Deși s-a apucat recent s-o studieze, făcuse progrese remarcabile.
Foto @ Armand Goșu
