Péter Demény, redactor-șef
Un top al târgurilor de carte este parcă și mai greu de făcut decât cel obișnuit: dintr-odată, cad în vizorul nostru multe volume interesante și autori în care avem încredere. Am încercat totuși, și de această dată, să oferim cititorilor noștri o selecție cât mai palpitantă.
Gabriela Adameșteanu, Meserii nerecomandate femeilor, Polirom
Una dintre marile doamne ale prozei românești își continuă memoriile începute prin Anii romantici despre care cred că sunt niște amintiri scrise cu mare empatie și înțelegere și către generația părinților, și către cea a autoarei înseși: Adameșteanu nu îi judecă pe cei care au trecut prin comunism și nici nu se erijează într-o „eroină“ care și-a dat seama de meschinăria regimului de la început și a luptat contra lui. Sunt sigur că și Meserii nerecomandate femeilor este o carte bine adusă din condei și obiectivă în subiectivitatea ei.
Dan Lungu, Sub gravitația memoriei. Reportaje (auto)biografice, Polirom
Mișcându-se foarte inteligent prin bolgiile vieții lui, scriind o prefață cu valoare de eseu erudit, Dan Lungu își scrie memoriile cu luciditate și senzualitate intelectuală și scriitoricească. Vorbind despre cum trec amintirile în literatură, el sprijină obsesia mea că atunci când un scriitor își trece viața în literatură, el nu vorbește despre viața lui, sau o face foarte „meseriaș“, gândindu-se tot atât de mult la frazare și melodie, cât la faptele în sine.
Colecția Pocket a Editurii Art
Mihók Tamás a avut o idee excelentă când a inventat seria aceasta de cărți. Obiecte elegante – proiectate de Alexandru Das și Anna Grozavu – ele au reușit să „fure“ ochiul meu, mai ales că printre autori îi regăsim pe Olga Ștefan și pe Teodora Coman, poete tăioase și adevărate, pe Cosmin Perța și pe Andrei Zbârnea. Un deliciu poetic, nu alta.
Alina Pavelescu, Șerban Liviu Pavelescu, Istoria orbilor. România în război, 1940-1945, Humanitas
Mereu m-a interesat istoria „umană“, adică cea fără eroi. Sigur, copil fiind, mi-a plăcut mult Iancu de Hunedoara sau eroii din revoluția pașoptistă maghiară, dar și de cei din urmă am ajuns apropiat când am citit că unul dintre ei a urinat în husa lunetei sale în temnița austriecilor. Trag nădejde că volumul soților Pavelescu ne arată așa o istorie: cea a oamenilor de rând, cum suntem de fapt cu toții.
Cristina Bogdan, Inima hiperkinetică, Eikon
Poezii pline, poezii care vorbesc despre multe trăiri și senzații culturale, versuri neliniștite – așa aș caracteriza volumul Cristinei Bogdan. Mai mult analitică decât sintetică, autoarea propune o lume a ei, marca fiecărui poet adevărat. Iar desenele pictorului Constantin Cioc sunt veritabile „traduceri“ ale poeziilor într-o altă limbă.
Narine Abgarian, Oameni care vor fi mereu cu mine, trad. Luana Schidu, Humanitas Fiction
Autoarea cărților Din cer au căzut trei mere, Simon și Viața e mai dreaptă decât moartea publică o a treia carte, și aceasta, desigur, în traducerea minunatei traducătoare care este Luana Schidu. O povestitoare pursânge, fină și interesantă ne-a dăruit o nouă poveste. S-o citim!
Costică Brădățan, A muri pentru o idee. Despre viața plină de primejdii a filozofilor, trad. Vlad Russo, Spandugino
Costică Brădățan este un filozof excelent din categoria lui Nietzsche și Cioran, adică a celor care scriu foarte expresiv. Atras mereu de punctele terminus (cartea lui anterioară este Elogiu eșecului), propune aici analiza pasiunii gândirii care acceptă chiar moartea numai să fie lăsat să gândească ce vrea. Iar traducerea lui Vlad Russo, magnifică cum e întotdeauna, pune în valoare gândul limpede al autorului.
Kapka Kassabova, Către lac, trad. Iulia Anania, Trei
Scriitoarea bulgară a „explodat“ în atenția publicului român prin Frontiera, carte mult-lăudată de mulți. Așa că sper ca nici Către lac să nu fie mai puțin bună și mai puțin eseistică, genul meu preferat. Oricum, Anansi are un fler foarte fin în alegerea cărților.
László Krasznahorkai, Zsömle s-a dus, trad. Ildikó Gábos-Foarță, Trei
Autorul maghiar care a primit Nobelul pe anul acesta este un scriitor muzical, cu fraze lungi și melodioase. Ildikó Gábos-Foarță a demonstrat că îl poate traduce foarte firesc. Absurdul politic, ceea ce înțeleg că este romanul, îi vine mănușă acestui mare creator care și-a început cariera fulminantă prin Satantango, un roman despre un fals mântuitor.
Arthur Rimbaud, Poezii, Casa de Editură „Max Blecher“
Claudiu Komartin construiește de ani de zile cu perseverență și originalitate o editură foarte bună. Volume mereu frumoase (Ana Toma are un rol major aici) și întrucâtva „neașteptate“. Cine să-l retraducă pe Rimbaud? Ei bine, Octavian Soviany, desigur. Sunt foarte curios cum sună poetul maudit reinventat.
Ovidiu Șimonca, editor
Autori români
Ion D. Sîrbu, Jurnalul unui jurnalist fără jurnal, ed. Toma Velici, pref. Dan C. Mihăilescu, Polirom
Excelentă restituire în seria de autor consacrată lui Ion D. Sârbu, Jurnalul unui jurnalist fără jurnal este o colecție de note și microeseuri despre truda scrisului în condiții de presiune politică
Cristian Iscrulescu, Salut voios! O istorie a literaturii române pentru copii și tineret din perioada stalinistă. 1948-1953, Vremea
O cercetare amănunțită (care n-a fost teză de doctorat) despre ce citeau copiii în primii ani după instaurarea regimului comunist. Cristian Iscrulescu a scotocit arhive și biblioteci și a publicat o carte inedită, niciun cercetător n-a mai analizat literatura pentru copii între 1948 și 1953 (anul când moare Stalin)
Epoca Klaus Iohannis? România între 2014 și 2025, coord. Mihnea Bâlici, Anca Bîrnoiu, Veronica Lazăr, Catrinel Rădoi, Vali Stan, Tact
Un volum de analiză care își propune să traseze caracteristicile esențiale ale celor zece ani, două mandate și două luni, perioada cât Klaus Iohannis a fost președinte al României
Horia Ghibuțiu, Permis de presă, Curtea Veche Publishing
Privire neiertătoare și tandră (dacă acceptați acest paradox!) despre presă, cu exemple elocvente despre cum mai arată lumea jurnalisticii, la noi și aiurea.
Dan Perjovschi, De pe trotuarul celălalt, ed. Daria Ghiu, Matca
Dan Perjovschi, 35 de ani de presă, de reacții imediate la tot ce mișcă în lumea politicii, dar și observator atent și empatic față de grijile omului obișnuit.
Autori străini
Mario Vargas Llosa, Focul imaginației, Opera publicistică I, trad. Tudora Șandru Antonescu, Humanitas Fiction
Seria de autor Mario Vargas Llosa continuă cu publicistica autorului, începută în 1963 și continuată pe parcursul a peste 50 de ani. Sunt texte despre literatură și meșteșugul scrisului și portrete de autori contemporani cu Mario Vargas Llosa.
Victoria Amelina, Femei în război. Jurnal întrerupt pe frontul ucrainean, trad. Andreea Niță, Polirom
Jurnalistă ucraineană care începe să investigheze crimele de război, după invadarea Ucrainei de către Rusia, ucisă de o bombă lansată asupra unei pizzerii în regiunea Donețk.
László Krasznahorkai, Zsömle s-a dus, trad. Ildikó Gábos-Foarță, Trei
Cunoscut și apreciat în România prin Satantango, în primul rând, cu două traduceri (realizate de Anamaria Pop și de Ildikó Gábos Foarță), laureatul maghiar al Nobelului din 2025, László Krasznahorkai, se dovedește a fi un scriitor surprinzător cu fiecare carte. Zsömle s-a dus este povestea unui electrician de 91 de ani care este îndemnat de săteni să revendice tronul Ungariei.
Dennis Deletant, România sub comunism. Paradox și degenerare, trad. Iulian Comănescu, Humanitas
Istoricul britanic, extrem de atașat de România și un bun cunoscător al limbii române, propune o monografie a comunismului românesc, într-un context istoric european și cu surse documentare de primă mână.
Erri de Luca, Păpușarul și Imposibil, trad. Liviu Ornea, Curtea Veche Publishing
Două romane scurte și surprinzătoare ale unui mare scriitor italian contemporan, care aduce în atenție, într-un mod ingenios, atât relațiile părinți-copii, cât și consecințele unor accidente în viețile noastre.
George Cornilă, editor
Autori români
Simona Antonescu, Coborârea în cetate, Polirom
Pentru că toți avem nevoie de o evadare. Brașovul anului 1600 pare o alegere ideală.
Constantin Ardeleanu, Un drum de fier prin Estul Sălbatic, Humanitas
Pentru că de mic am fost fascinat de trenuri.
Horia Ghibuțiu, Permis de presă, Curtea Veche Publishing
Pentru că mă interesează soarta presei din România.
Maxim Radu Niculai, Pictând apa, Paralela 45
Pentru că este singura fărâmă salvată din opera unui creator care a trăit rupt de gălăgia lumii culturale.
Sorin Turturică, Grigore Antipa salvează Delta Dunării, il. Alexandra Goldillo, Corint
Pentru că Grigore Antipa a fost unul dintre eroii copilăriei mele.
Autori străini
Victoria Amelina, Femei în război. Jurnal întrerupt de pe frontul ucrainean, trad. Andreea Niță, Polirom
Pentru că este mărturia uneia dintre eroinele unui război care va marca generații.
Sofia Andruhovîci, Amadoca, trad. Mihai Hafia Traista, Trei
Pentru că avem datoria de a nu uita ce s-a întâmplat în Ucraina începând cu 2022.
Catherine Siguret, Miracolul de la poștă, trad. Ludovic-Ștefan Skultéty, Curtea Veche Publishing
Pentru că niciodată nu poate fi prea multă magie de Sărbători.
Itamar Vieira Junior, Plugul strâmb, trad. Simina Popa, Trei
Pentru că promite o incursiune într-o lume care nu încetează să fascineze.
Ocean Vuong, Împăratul bucuriei, trad. Ioana Miruna Voiculescu, Storia Books
Pentru că toți avem nevoie de o a doua șansă.
Vlad Cristache, coordonator
Mai greu decât altădată să recomand ceva la un târg. Mă întreb dacă sunt chiar necesare două târguri mari de carte pe an în capitală. Dacă avem o industrie editorială sau o piață de carte suficient de mare (ca să le susțină). Dacă avem o industrie editorială sau o piață de carte care chiar corespunde cerințelor (cititorilor). Dacă cartea în limba română a rămas reprezentativă pentru cititorii români. Dacă mai există, de fapt, cititori români sau dacă le-a mai rămas timp să citească. Desigur: teme, frici, angoase existențiale, tendințe – lucruri care trebuie analizate mai pe larg, în Matca, pe viitor. Dar, dacă tot sunt aici, la Gaudeamus 2025, vă las mai jos cărțile care mi s-au părut interesante – pe care chiar le-aș citi, dacă aș avea timpul necesar:
David Szalay, Ce nu poate fi rostit, trad. Anca Bărbulescu, Trei
Adică câștigătorul Booker Prize de anul acesta: o carte care poate fi citită și-n engleză, dar apare la noi cu un alt titlu, sentimentalizat. În original e Flesh: „carne” sau „pulpă” sau „piele”. Mă rog, despre un sărac devenit bogat, dar rămas, pe interior, la fel. Foarte în ton cu noile tendințe pseudo-marxiste de a vorbi din nou, balzacian-ish, despre clase sociale, bani etc. În materie de film, în tendința asta, recomand mult No Other Choice de Park Chan-wook.
László Krasznahorkai, Zsömle s-a dus, trad. Ildikó Gábos-Foarță, Trei
Un alt câștigător de anul acesta – doar că nu a Booker-ului, ci a Nobel-ulului. Krasznahorkai merită încercat, chiar și, sau mai ales, în afara romanelor sale adaptate de Béla Tarr. Dacă în cazul lui Daniel Kehlmann, cu Joc de lumină, am reușit să-i traducem cel mai nou roman în același timp cu americanii, în cazul noului nobelist, am făcut-o chiar înaintea lor. Da, a meritat premiul înaintea lui Cărtărescu. Nu, nu e Thomas Bernhard.
Lydia Davis, Străinii noștri, trad. Luana Schidu, Vellant
Știută simultan (paradoxal) pentru stilul minimalist al prozelor sale și pentru traducerile sale din Flaubert și Proust (nu cele mai reușite), Lydia Davis e un living classic. De menționat: în cazul acestei cărți, autoarea a interzis ca ediția originală, cea în engleză, să fie vândută în librării de tip lanț. Adică e de negăsită pe Amazon.
O. Nimigean, O nouă ultimă zi, Polirom
Așa ajungem la românii noștri, Sau, mă rog, Nimigean stă în Franța de ceva timp. Și tot de ceva timp n-a mai publicat un volum nou. Acesta are spre 1000 de pagini și e un tur de forță. Nu știu dacă voi avea rezistența să-l duc până la capăt, și în genere sunt oripilat de romane mai lungi de 300 sau 400 de pagini (fiindcă: Maxwell Perkins; și fiindcă: de ce?), dar Nimigean ar trebui luat mai în serios ca un competitor legitim al eternului nostru „nobelizabil”.
Florin Chirculescu, Caftul, Nemira
Din aceeași generație cu Nimigean (și Nobelescu), cu un talent imens dar fără (aparent) vreo inhibiție, Chirculescu e un autor pe care eu continui să-l recomand. De data asta, pare să-și fi asumat machismul pe față. Doar că, a scrie un roman despre eminentul nostru poet era deja…
Augustin Cupșa, 3300 de perechi de palme, Trei
Sunt cam multe, dar m-a atras nu titlul, nici premisa (un jurnalist și-o fotografă în jurul centenarului), care ambele par puse cu mâna, ci stilul. Dar și premisa, de fapt. Romanele sociale, încercarea de a înțelege lumea noastră prin roman – vezi Lukács timpuriu – mă atrag. Și, până la urmă, Laviniei Braniște, cu Sonia, și Simonei Goșu, cu Stela, le-au priit.
Gabriela Adameșteanu, Meserii nerecomandate femeilor, Polirom
Spre nonficțiune fără să fie un „nu” ferm, de o autoare al cărei anticomunism nu-l împărtășesc (eu fiind, totuși, anticomunist), dar al cărei feminism îmi surâde în cel mai bun sens, Meserii nerecomandate femeilor pare să ne furnizeze măcar un fragment de explicație apropo de ce am avut mai puține autoare de proză „hard”, iar acum avem mai multe.
Epoca Klaus Iohannis? România între 2014 și 2025, coord. Mihnea Bâlici, Anca Bîrnoiu, Veronica Lazăr, Catrinel Rădoi, Vali Stan, Tact
Și, vorbind de „acum”, și lăsând deoparte intelectualismul fixist, rigid, cu fițe al „abordării”, să spun așa, Epoca Klaus Iohannis e probabil unica dintre cărțile apărute la acest târg pe care chiar o voi citi până la capăt. O recomand oricui vrea să iasă la vot (ideal: tuturor!), ori duminică, ori în trei ani de acum.
Bogdan Ghiu, Mobilizare, Tact
Tot de la Tact, tot aparent nișată, Mobilizare e noua carte a maestrului, poet-traducător-teoretician Bogdan Ghiu, pentru care am o nespusă admirație – ca unicul (exagerez!) intelectual de stânga din generația optzecistă. Nu e o carte de neînțeles, per se, cât timp ești pregătit să accepți că înțelegerea se face întotdeauna pe dos.
Mark Racz, Un sport care nu există, Dezarticulat
Poate din cauza ego prozei poliromâniste, poate din cauza autoficțiunii și „mișcării” New Sincerity, satira a ajuns o raritate prin proza locală. A trebuit, recent, să-i explic unui amic scriitor că satira nu se reduce la glume pe seama clasei muncitoare. În orice caz, Racz reintroduce satira „la noi” (când om fi uitat de Caragiale, doamne!), motiv suficient pentru care să-i încercăm volumul de proze scurte.
Finally, las și aici recomandările mele de la Curtea Veche Publishing (apărute în ultimul an sau an și jumătate): Intermezzo, Sally Rooney; Mickey7, Edward Ashton; Ca tăietorii de lemne, Thomas Bernhard; Fuccboi, Sean Thor Conroe; Sau-sau, Elif Batuman; La cafeneaua existențialiștilor, Sarah Bakewell; Viitorul e istorie, Masha Gessen; Epoca furiei, Pankaj Mishra; și Creierul sub influența artei, Susan Magsamen și Ivy Ross.
Cristina Bălașa, editor
Autori străini
Alice Walker, Culoarea purpurie, trad. Iulia Gorzo, Art
Mi-a atras atenția nevoia lui Alice, din spatele textului, de a-l invoca pe Dumnezeu ca pe o miză discursivă și factuală. Când discriminarea, rasismul și răutatea umană devin firești, Dumnezeu este prezența necesară.
Erri de Luca, Păpușarul, trad. Liviu Ornea, Curtea Veche Publishing
O forță a imaginației, și o forță a cuvântului – dincolo de frumusețea pe care o resimte personajul principal când înțelege că ceea ce creează el însuși îi poate fi îndeajuns.
Wolfgang Hilbig, Femeile, trad. Andrei Anastasescu, Art
Trei povestiri în care, pentru un scriitor, trecutul are funcția de a readuce în spațiul individual (mai întâi) feminitatea, copilăria și inspirația.
Lydia Davis, Străinii noștri, trad. Luana Schidu, Vellant
O carte plină de micro-povești cotidiene, particulare fiecărui „străin“, atent observate sub lupa diverselor tematici.
Amprente. O antologie a poetelor poloneze, ed. Marina Ilie, Tracus Arte
Mult relevantă, această selecție de poete adună la un loc și limbaje cu substanță, și conținuturi în tranziție, și conținuturi actuale, de-a lungul unui secol.
Autori români
Anca-Ioana Câdă, Însemnări pe tivul fustei, Art
Din admirație pentru poeți, pentru că poezia, azi, se scrie cu multă încăpățânare și autosugestie. Și un debut în poezie este întotdeauna semnul (bun) că se insistă pentru poezie, în pofida a tot.
Gianina Cărbunariu, Va urma. 10 piese politice, Matca
Un instrumentar al teatrului de azi, această antologie scrutează societatea, tiparele relaționale ale puterii, reziliența colectivă față de ele, de pe o rampă orientată înspre viitor, folosindu-se cu prudență trecutul.
Retroversiuni. Munca, ed. Cristina Ispas și Victor Cobuz, Paralela 45
Pentru că DA! – Și volumului apărut în 2024, și celui publicat în 2023.
Adina Rosetti, Povestea kendamei pierdute, il. Irina Dobrescu, Arthur
O kendama furată (oare?), doi copii, empatie, diversitate, incluziune, cartierul Ferentari, prietenie, acceptare, o lume a fanteziei și a realității, sensibilitate.
Liri Chapelan, Viața de după moarte a mediilor. Persistenţă, rezistenţă reinvenţie, Tact
O analiză a mediilor obsolete în raport cu avansul tehnologic și digitalul multiprezent și multirezistent.
