Sărbătoarea numită FILIT

Start

Publicăm mai jos o anchetă despre un fenomen cultural de o însemnătate covârșitoare: FILIT-ul din Iași. În prima secțiune, puteți citi răspunsurile unor voluntare la întrebările pe care le-am pus – fete, dacă ne e îngăduită o notă subiectivă, pasionate, inteligente și mature –, iar apoi, articolul sau mai bine zis „jurnalul obiectiv” al Evei Kenderessy, traducătoare în limba slovacă a lui Mircea Cărtărescu și a lui Filip Florian, printre alții.

  1. Dacă ar trebui să spui trei atribute despre FILIT, care ar fi acelea?
  2. Care crezi că este importanța fenomenului acestuia care ține de zece ani?
  3. Ești voluntară de zece ani. Care ar fi cele mai frumoase experiențe ale tale?
  4. Tu chiar nu ești extenuată niciodată? 😊

Romina-Paula Hamzeu
„Personal văd FILIT-ul ca pe un fel de a trăi diferit în inima literaturii”

1. Greu să te rezumi doar la trei când vine vorba de FILIT, dar voi începe prin a spune că e unul din cele mai mari festivaluri de literatură, din Europa, cred că am „dovedit” asta în acești ani, a căpătat o vizibilitate foarte mare în afara țării prin prisma programului, se reinventează anual, și a invitaților săi, iar nu în ultimul rând acesta aduce în centru și traducători din diverse colțuri ale lumii; ajută și faptul că, spațial, se petrece în mai multe locuri, spre exemplu în muzee, licee, universități etc., ba chiar și-n alte localități din județul Iași.

2. FILIT nu e doar un festival pentru scriitori, e unul dintre acele festivaluri care pun mare accent pe public, dovadă stau întâlnirile între scriitori și liceeni, evenimentele cu public numeros, precum cele din Casa FILIT sau cele desfășurate în cadrul Teatrului Național din Iași sub denumirea de „Serile FILIT” care, iată, tot în dorința de a se conecta cu publicul de acasă, cei care nu ajung la Iași din varii motive, transmit live aceste întâlniri cu scriitori de renume mondial.

Personal văd FILIT-ul ca pe un fel de a trăi diferit în inima literaturii. Pentru cinci zile, oameni din țară și din afara ei, de toate vârstele și din toate categoriile sociale, se conectează la ceva ce în mod normal nu ar avea ocazia în restul timpului. Viața e compusă și din aceste momente unice, acel „odată-n viață”,  de aceea e bine să profiți când ele se ivesc. Sunt numeroși cititori simpli, ca mine, care străbat țara pentru a-l întâlni pe acel scriitor care a schimbat ceva în el atunci când i-a citit cartea/cărțile. E nemaipomenit să ai șansa asta, iar FILIT să ți-o „livreze” gratuit. Unde mai pui că e foarte posibil să dai mâna cu unul dintre ei, să faci poze, să-l vezi live, iar apoi să afli că ia Nobelul pentru Literatură (cazul Tokarczuk).

3. Aici o să te corectez, sunt voluntară de nouă ani. Relația mea cu FILIT a început în 2013, eram încă elevă a liceului Tehnic „Mihai Băcescu” din Fălticeni, festivalul era la prima ediție, își făcuse promovare puternică în toate județele învecinate Iașiului, puseseră chiar la dispoziție autocare pentru elevi, plecau dimineața și ajungeau la Iași în maximum două ore, erau selectați (de către profesorii liceului) cei cu rezultate bune și foarte bune la învățătură. Mama, mare iubitoare de literatură, m-a susținut financiar pentru a participa și-n weekend. Contribuția mea la prima ediție a fost minimă, dar a fost anul în care am cunoscut-o pe Herta Müller, pe Ileana Mălăncioiu, l-am cunoscut pe Ștefan Agopian și pe alții. 

Din 2014 lucrurile s-au simplificat, am aplicat pentru admitere la Iași, iar din cele două specializări la care am fost acceptată, am ales să rămân la Jurnalism pentru că asta îmi doream să fac: să scriu, iar pentru a scrie aveam nevoie să citesc, iar FILIT-ul + facultatea mă motivau să citesc mai mult și mai diversificat. 

După licență m-am înscris la master în București, dar am păstrat legătura cu Iașiul și, implicit, cu FILIT. După cinci ani de studii în țară am emigrat în Anglia, ediția din 2019 fiind singura la care nu am putut ajunge. A fost cumplit, nu exagerez, să nu ajung la Iași în octombrie, dar am avut-o pe prietena mea Cristina care m-a ținut la curent cu poze, a luat autografe pe cărți de la autori pe care îi citisem, mi-a făcut, practic, live text de la evenimente. 

În 2020, an de pandemie, ediția s-a anulat după o zi, a fost trist, dar din 2021 ne-am revenit, anul ăsta ajungând chiar la formatul inițial, readucând în scenă Casa FILIT, polul întâlnirilor, punctul unde toți se adunau să discute, să asiste la evenimente sau să facă planuri îndrăznețe în zona literaturii. Sper să avem la toate edițiile Casa FILIT, e ca un cort magic în care, dacă intri, te simți protejat de orice e în lumea reală. Poate și asta e, de fapt, FILIT: un vis continuu de care ținem cu dinții. 

O să răspund și la întrebarea ta, nu am uitat, însă era nevoie de o introducere sumară asupra anilor de voluntariat. Cele mai frumoase experiențe sunt, firește, cele cu scriitorii. Eu am fost dintotdeauna la departamentul invitați, am ales asta tocmai din dorința, naivă și adolescentină, de a mi se dovedi că sunt oameni ca noi toți. Aveam o imagine diferită despre cum stau lucrurile în realitate, dar mi s-a dovedit apoi că specia asta a scriitorilor e una foarte cool și de la care am învățat și încă învăț lucruri. Sunt scriitori de care m-am apropiat și timpul mi i-a transformat în prieteni, sunt voluntari sau, pur și simplu, oameni din online cu care am petrecut împreună momente la festival și care au dus apoi la alte momente în afara lui. 

Ca să împărtășesc puțin din experiențele frumoase ale anului acesta, o să menționez aici despre Monique Roffey (UK/Trinidad și Tobago) și numeroasele noastre conversații la prânz/cină, la cafea, la Casa FILIT etc. și despre surpriza provocată atunci când mi-a mărturisit că rude de-ale sale sunt vecini de cartier cu mine. Lumea chiar e mică, chiar dacă sună a clișeu.

4. Funcționez pe adrenalină, apropiații o știu. Când mă implic în ceva care îmi place foarte mult, îmi doresc ca lucrurile să se desfășoare perfect, chiar dacă nimeni nu cere de la mine imposibilul. Astfel ajung să mănânc o singură masă pe zi, să beau 6-7 flat white-uri de dimineața până seara, să funcționez cu cinci ore de somn și altele. Nu ajung în starea asta pentru că așa îmi impun de la început, ajung la toate astea pentru că sunt o balanță care n-are nimic în comun cu echilibrul. Uite o dovadă că n-ar trebui să credem prea mult în zodii și în caracteristicile lor.

La două zile după încheierea festivalului, după ce am ajuns în București, am dormit 15-16 ore și m-am rugat ca nimeni să nu mă caute telefonic decât dacă viața sa ar fi depins cu adevărat de ajutorul meu. 

Exagerez la ultima parte, un pic, dar măcar lucrul ăsta e adevărat despre cei din zodia asta. 😊 

Rebeca Raicu
„Cinci zile de activitate sunt prea puține ca să obosim după treisutreizeci de zile de așteptare”

1. FILIT nu mai înseamnă de mult doar un eveniment cu un cort mare în centrul Iașului. Cred că s-a instaurat o modă (chiar națională și internațională) a lunii octombrie. FILIT înseamnă pasiune: pentru citit, pentru cultură, pentru momente și oameni de calitate. Și este minunat să avem șansa să revenim în fiecare an în această atmosferă. Cred că există și un anumit spirit civic ce stă la baza organizării; fiecare eveniment devine ca o discuție de la suflet la suflet, nu o întâlnire „hiperformală”, cu introduceri și mulțumiri siropoase. FILIT își propune anual să promoveze aspecte de care poate că uităm, fiind prinși în rutina noastră. Ne aduce aminte că la baza culturii există anumite fundamente: familia, religia, iubirea, dedicarea, toleranța, istoria; deci, cred că este vorba și de o dedicare pentru evoluție, pentru o mentalitate sănătoasă.

2. FILIT atinge anumite standarde de care probabil nici nu este conștient. „Serile FILIT”, întâlnirile „Scriitori în centru”, atelierele pentru elevi, expozițiile, dezbaterile sărbătoresc și promovează într-un mod eficient cultura. Totuși, cel mai important impact consider că îl au întâlnirile „Scriitori printre liceeni”. Fiind cele mai așteptate evenimente din cadrul festivalului, acestea implică fiecare liceu din Iași, dar și pe cele din orașele apropiate (Pașcani, Tg. Frumos). La fiecare întâlnire de acest tip participă în medie 200 de liceeni, cu adevărat interesați de literatură, care își pot cunoaște romancierii sau poeții preferați, le pot adresa întrebări și pot lua autografe de la aceștia la final. E minunat să vedem legătura cu literatura încă vie a tinerilor cu literatura contemporană, în vremuri atât de fragile și în care rutina îți poate fura hobby-urile. Ne-ar plăcea ca festivalul să țină tot anul, pentru a avea mereu o sursă de inspirație pentru viața și activitățile noastre. De asemenea, ne putem bucura de faptul că Iașiul a fost trecut și pe harta literaturii mondiale, fiind valorificate istoria și cultura ce i-au construit semnificația. Orașul nostru avea nevoie de aceasta recunoaștere internațională și e uimitor că există în spate o echipă de oameni atât de determinați, care duc mai departe spiritul FILIT și care întăresc an de an valorile festivalului.

3. Voluntariatul a ajuns un hobby. Vânez oportunități de voluntariat de peste doi ani. Am ajuns în boardul unor ONG-uri și am adunat câteva diplome de voluntar din cadrul unor concursuri și festivaluri. Dar, la oricâte activități m-aș înscrie, FILIT-ul rămâne cel mai important pentru mine și pentru spiritul meu. Sunt norocoasă că mi-am putut găsi un mediu cu oameni tineri, a căror primă prioritate este evoluția. Organizarea bună a festivalului mă făcea cândva să mă întorc nerăbdătoare la întâlnirile cu autorii, dar acum acest aspect, corelat cu stafful punctual și receptiv mă fac să aștept luna octombrie cu sufletul la gură, pentru a cunoaște noii invitați și pentru a purta badge-ul verde din nou.

4. Sarcinile voluntarului nu sunt întotdeauna ușoare, dar îți testează responsabilitatea și orientarea spre soluții. La FILIT, zilele ca voluntar trec prea rapid, cinci zile de activitate sunt prea puține ca să obosim după treisutetreizeci de zile de așteptare. Profităm de fiecare clipă, de fiecare discuție cu invitații, de eveniment, de ședința între voluntari. De aceea, nimeni nu o să vadă niciodată un voluntar FILIT care să nu zâmbească!


Eva Kenderessy
Sărbătoarea numită FILIT

Am răspuns imediat la invitația lui Péter Demény de a scrie un text despre participarea mea la FILIT 2022: „Bineînțeles, îl scriu cu mare plăcere!” Spre surprinderea mea, însă, am tergiversat și tot nu mă apucam de text. Motivele? Pragmatice – a năvălit peste mine munca, care nu mai putea fi amânată după cinci zile petrecute la Iași. Dar, pe lângă asta, simțeam că mai există un motiv, o altă piedică pe care nu am știut s-o discern la început, dar care mă apăsa ca un ghimpe. Și când, în sfârșit, m-am așezat la calculator și am deschis programul și catalogul FILIT, mi-am dat seama: voiam să scriu un text extraordinar despre o experiență atât de extraordinară! Și, bineînțeles, îmi era puțin teamă de limitele mele. Așa că renunț la complexele stupide ale subconștientului și raportez despre FILIT 2022, despre prima mea participare fizică la eveniment (deși am avut deja privilegiul de a fi invitată la ediția pandemică a festivalului din 2020, derulată online), sincer și simplu.

Frumusețea acestui FILIT fizic a început să se desfășoare de la bun început, mai întâi cu pași neliterari, dar extrem de umani: acel prim pas introductiv în centrul orașului a fost facilitat de ”voluntara mea” Caterina (e un fel de a spune, am făcut partaj cu Charlotte van Rooden – n. red. – cu cea mai mare plăcere), care mi-a fost călăuză și navigatoare pentru toate cele cinci zile: Mi-a reamintit prin mesaje de fiecare întâlnire programată, m-a însoțit dacă am avut nevoie, m-a ajutat cu cazarea, mi-a pus la dispoziție echipamentul FILIT. Cazarea la Hotelul Unirea de patru stele, iertați-mă că sunt sinceră, a fost peste așteptările mele. Cu toate acestea, acest lucru nu m-ar fi uimit, din când în când mă bucur și eu de un confort similar pe banii mei sau ai angajatorului. Numai că, în acea cameră frumoasă mă aștepta o cutie fabuloasă cu cele mai bune fursecuri de la Cuptorul Moldovencei, iar când mi-am deschis sacoșa FILIT, pe lângă obligatoriul și frumosul catalog, am găsit programul, caietul, o sticlă de Chardonnay delicios, pe care am băut-o cu colegii mei traducători imediat după programul din acea seară, și o cafea de la Noir, pe care încă o savurez. Mai era și un tricou și, adevărată minune!, un mic bilețel scris de mână cu scuze că mărimea XL era deja epuizată, așa că mi-au împachetat un L. Alexia! Păstrez bilețelul ca un suvenir în catalog, dar atunci mai că mi-au dat lacrimile. Să nu mă mai repet, o scriu aici: voluntarii și voluntarele sunt o valoare imensă pentru festivalul FILIT, creează o atmosferă senină, umplu perfect spațiile și te fac să te simți extrem de intim și sigur în centrul orașului.

Traducătorii și traducătoarele au reprezentat pentru mine cel mai esențial nivel al FILIT-ului. Soseau treptat și, imediat ce am făcut cunoștință – pe cei mai mulți nu-i cunoscusem personal până atunci – am avut sentimentul că îi știu de ani de zile. Acest lucru s-a produs, după părerea mea, datorită existenței unui grup comun pe o rețea de socializare, pe care Steinar Lone și promotoarea noastră Monica Joița îl creaseră cu câțiva ani în urmă drept urmare a FILIT-ului. Discuțiile din cadrul meselor rotunde ne-au reunit într-un mod foarte semnificativ și firesc nu numai pe noi, traducătorii și traducătoarele din literatura română, ci și pe cei care traduc din limbile străine în limba română, pe editori, pe manageri culturali, pe agenți literari. Dezbaterile despre experiențele legate de pandemie și provocările pentru viitor au format un schelet ingenios pentru conversații profesionale și private mai intime, pe care le-am purtat apoi în mod individual ori de câte ori am putut. Cel mai bine a mers la așa-numita „masă a traducătorilor” din sala de mese a hotelului – trei mese unite, simbolizând unitatea noastră de „breaslă”, care a stârnit și anumite sentimente de invidie din partea unor scriitori. Eu însămi am fost extrem de surprinsă de cât de puternic am simțit acea stare de solidaritate, de comuniune. Cât de plăcut, de stimulant și de motivant a fost pentru mine să împărtășesc gândurile legate de traducere, de limba și de cultura română cu Steinar Lone, Laure Hinckel, Bruno Mazzoni, Angela Bratsou, Sindre Andersen, Marian Ochoa de Eribe, Péter Demény, Lora Nenkovska, Gabi Reigh, Charlotte van Rooden și Joanna Kornaś-Warwas. A fost un mic miracol pentru mine. Și asta, cu siguranță și nu nesemnificativ, pentru că nu cunosc niciun alt festival, cel puțin în Europa Centrală și de Est, care să le acorde aceeași atenție sistematică traducătorilor și traducătoarelor, să le ofere un spațiu „pe scenă” și să creeze condițiile – alături de Muzeul din Ipotești – pentru ca aceștia să comunice între ei, să-și prezinte munca care se desfășoară, de cele mai multe ori, în tăcere, în discreție și, din fericire, din ce în ce mai puțin în anonimat, dar fără mari aspirații pentru publicitate.

Minuni s-au întâmplat și pe podiumuri. Bogăția și diversitatea programului literar – în licee, în cortul principal și în teatru – este de neegalat; în Slovacia, nu există un festival literar de o asemenea amploare și ținută. Și nu mă refer doar la numărul de invitați, la interpreții și interpretele impecabile care au însoțit-o pe scriitorime pe parcursul mai multor evenimente la rând, ci și la numărul foarte mare de spectatori de diferite vârste care nu au venit pasivi să privească, să „consume”, ci au fost niște actori decisivi și importanți: au pus întrebări, au creat cozi lungi pentru a primi autografe, un semn forte, după părerea mea, pentru un scriitor venit de departe, dar și de mai aproape. Pentru mine a fost o revelație. Eu una nu am cunoscut în toată cariera mea de românistă atâția autori și atâtea autoare ca la FILIT.

Și, nu în ultimul rând, trebuie să laud acoperirea evenimentului FILIT din partea presei. Jurnaliștii și jurnalistele pe care le-am întâlnit – Adela Greceanu, Mircea Martin, Ioana Pelehatăi și Andreea Știliuc – au fost pregătiți pentru interviuri și au pus întrebări fundamentale, nontriviale.

Nu pot decât să concluzionez că m-am îndrăgostit de FILIT. Le mulțumesc organizatorilor pentru invitație, în special Monicăi Salvan și lui Florin Lăzărescu. Apreciez foarte mult și voi reveni cu siguranță.

Ediția actuală

#04, 03/24

O poți cumpăra aici
sau aici
×