Din când în când, Anca-Maria Pănoiu smântânește rafturile de literatură pentru copii și scrie despre ce mai e jucăuș, isteț, colorat și curajos, despre ce a făcut-o să sară-n sus de bucurie sau măcar să zâmbească.
• Cercul mincinoșilor, Jean-Claude Carrière, traducere din franceză de Brîndușa Prelipceanu și Emanoil Marcu, ilustrații de Bajkó Attila, Humanitas Junior, București, 2024
Unde a început să se deșire ghemul poveștilor și încotro se îndreaptă? Cine știe… Însă firul lui făcut și desfăcut, înnodat și răsucit, despicat în doi, în trei și-n câte câți vrei, ocolește de când lumea și pământul urechile ascultătoare și adună în cale așa: efemeride, turiști danezi și vase de croazieră, catedrale și pietrari din Evul Mediu, pe Nastratin Hogea, Confucius și Krișna, nimfe, spiriduși și fauni, caravane, copii înțelepți locuitori în casa vântului, brahmani tăcuți, țărani americani, pe Orson Welles, dragoni, pictori proscriși și șoricei, sfinți, rabini și ucenici, comori ascunse și vise care se țin scai de visători. Cu ele ne întâlnim în Cercul mincinoșilor, pe care Jean-Claude Carrière l-a strâns cândva ca pe o țesătură deasă în jurul sâmburelui de foc ascuns în miezul tuturor minciunilor bine întocmite. Și ne-a lăsat drept moștenire o sărbătoare a omenescului, fără început și fără sfârșit.
• Trei zile nemaipomenite, Ioana Pârvulescu, ilustrații de Anca Smărăndache, Humanitas Junior, București, 2023
Ia să-mi spui tu cum ar fi dacă într-o bună dimineață, când faci ochi, ai vrea să scoți năsucul de sub plăpumioară, dar ți-ai da seama că nu-i tocmai năsuc, ci o frumusețe de botic, și că nici plăpumioara nu-i chiar plăpumioară, ci o coadă roșcată și stufoasă. Cum adică nu se poate? Ce, și tu crezi, ca oamenii mari, că totul și orice trebuie să fie înțeles? Se poate – dacă-ți spun! A pățit-o Emi, o fetiță mărunțică, și-a mai pățit-o, chiar dacă taman pe dos, și prietena ei, Vevi, o veveriță pusă pe giumbușlucuri. Așa, cam ca în Prinț și cerșetor. Ce descoperiri au făcut ele, dar și ce încurcături au stârnit aflăm dintr-o poveste spusă cu tandrețe – care, apropo, ca orice poveste care se respectă, ocolește drumul scurt. Și mai aflăm câteva lucruri: că cel mai bine te înțelegi cu ceilalți în limba prieteniei, că fiecare om luminează în felul lui, că dâra lacrimilor are gust sărat de arahide, dar care trece când în burtică își face loc râsul ca un gâdilici. Și că, la o adică, poți chiar să te sperii de bucurie. Ce stai așa mirat și mă privești, cu ochii ca mărgelele și coada ca un semn de întrebare îmblănit? Nu crezi?
• Degețelele, Gabriela Tabacu, ilustrații de Irina Dobrescu, Humanitas Junior, București, 2023
Cu scufie, pălărie, cu bonetă și beretă. Guleraș și fulăraș, coșuleț și șorțuleț. Cam așa se dichisesc cele zece degețele, care toată ziua-bună ziua nu mai prididesc cu treaba: cresc vițeluși și purceluși, adună surceluțe și fac focul, aduc apă bună de la fântână, merg la pădure după fragi și mure, gătesc plăcințele, sărmăluțe și tot felul de alte bunătăți. Le-a născocit Gabriela Tabacu, arhitectă-povestașă foarte norocoasă, pentru că: a avut o bunică ale cărei povești le duce mai departe acum, când e ea însăși bunică; a fost mereu curioasă și a învățat să citească singură și devreme; când și când găsește prin poduri, case și parcuri niște bizare cutii cu povești, pe care le preschimbă în lumi; și are puterea să-i facă și pe alții să se îndrăgostească de lumile ei… cum ar fi, de Florența. Dar uite că n-am fost atentă și-am pășit în altă poveste. Una cam de oameni mari.
• Frumoasa din pădurea adormită, text și ilustrații de Charlotte Gastaut, traducere din franceză de Iustina Croitoru, Humanitas Junior, București, 2023
Iată o carte-spectacol. O deschidem și de îndată ni se înfățișează, ca pe o scenă, un festival de culori, forme, mișcare și atingere. Dansul siluetelor străvezii, geometria rotunjită a cadrelor și fragilitatea îndantelată a paginilor refac povestea clasică a Frumoasei adormite în cheia vechiului balet francez care i-a fascinat pe ruși și ni se pare că-i auzim pe Charles Perrault și pe Ceaikovski dându-și mâna peste timp, în decorul Sankt Petersburgului de secol XIX. O carte-dar în ale cărei pagini povestea devine experiență și din care nu vrei să mai ieși, ca nu cumva vraja să se rupă. Cortina!
• Două furnici și un elefant de la un capăt al Lumii la celălalt, Augustin Cupșa, ilustrații de Andreea Dobreci, Humanitas Junior, București, 2023
Dacă-ți plac listele, ceaiul african cu aromă de portocale și cam ai dor de ducă, s-ar putea să vrei să pleci la drum cu elefantul și-o furnică, în vizită la cealaltă furnică. Dar bagă de seamă, drumul e lung, căci leagă capetele Lumii. Și, la o adică, s-ar putea să fie doar un sâmbure de drum, din care să răsară fel și fel de călătorii, cu gust de fârlifus și de cuvinte. De exemplu, pe drum o să vă întâlniți cu dromaderul de la Bonn și-o să dansați sub stele până dimineața. O să mâncați cozonac cu mustăți. O să poposiți la muzeul de artă pentru furnici în compania nedorită a Gândacului de Colorado, critic iscusit. O să vă împiedicați de-o rață fandosită vorbitoare numai de spaniolă. O să săriți cu parașute improvizate și-o să vă avântați într-un cer de toamnă albastru-violet. Și-n general, o să aveți parte de tot felul de năzbâtii, care de care mai suprarealistă. Dar cel mai frumos și mai frumos va fi tot acasă, atunci când o să înflorească portocalii.
• Soarele furnicilor, G. Topîrceanu, ilustrații de Ștefan Georgescu, Vlad și Cartea cu Genius, București, 2023
Se ia o mână zdravănă de ritm și rimă, se lasă la dospit cu emoție cât încape, se frământă bine cu gingășie și cu ochi atent la ce-i mărunt și neînsemnat pe lume, se condimentează cu neologisme care scapără electric la cotituri de strofă… și tot nu iese poezie ca a lui Topîrceanu, fiindcă Topîrceanu e numai unul și pentru vraja lui cu vorbe într-o doară nu s-a inventat rețetă. Lumea lui se vede numai de la firul ierbii, muzica lui e muzica roților trenului și-a așteptării, literele lui sunt atomii cuvintelor, prin paginile lui mișună arici, greieruși și bimbirichiței, pentru el geamul e lumină sleită, iar floarea de păpădie – o lună în miniatură, pe înțelesul firelor de iarbă. Am citit pe undeva că era trist. Poate de-aia?
• 8 povestiri de vacanță și 8 povestiri de pe Calea Moșilor, Adina Popescu, ilustrații de Bilyana Velikova, Arthur, București, 2022 și 2023
Pentru Adina, Calea Moșilor e o lume întreagă. Când lungă, când lată, străbătută de tramvaiul 21, care parcă-ți trrrece prin cap în fiecare seară, și mai ales cu Magazinul Bucur Obor, mare cât un pește care te înghite sau cât o navă spațială, unde un fel de zâne grase vând păpuși „tip“ Barbie care-și cam pierd capul. Pe Calea Moșilor e și Școala 23, cu colegi fel de fel, și patiseria cu foitaje calde cu brânză, și magazinul Foto-Muzica, și Librăria, cu povești pe plăci și pe hârtie. Pe Calea Moșilor, odată, urcată pe un bloc, Adina a văzut eclipsa totală de Lună. Și tot acolo a devenit poetă, ba chiar exploratoare. Privirea blândă a celei de acum face o arheologie afectivă și scoate la iveală, ca dintr-un palimpsest, niște ani ʼ80 care nu sunt reci, înfometați și gri, ci tandru colorați, în toate culorile copilăriei.
Iar vacanțele… sunt ca o prelungire a Căii Moșilor pe drumurile patriei, la munte și la mare, cu tren în loc de tramvai, cu Pepsi, ciocolată Pitic și tabere cam amărui, în care traseele știute pe de rost nu sunt deloc scutite de surprize: urși, cutremure, radiații, ba chiar, la cumpăna dintre două lumi, și trenuri internaționale…
• Căruța-căsuța, text și ilustrații de Diana Tivu, Editura ACS | cartea de salvare, București, 2023
Demult, tare mult, trăia o familie de țărănei-rotofei cu nume frumoase și bujori în obrăjori, care voiau să vadă marea. Și cum veacul era îndepărtat, lumea părea cu mult mai largă și departele cu mult mai departe, iar tren nu era încă, ce-au zis ei? „Avem inimă? Avem! Să-i punem roți și hai!“ Carevasăzică, și-au încropit o căruță-căsuță și-au pornit. Drumul i-a purtat spre răsărit, prin câmp, prin ditamai Bucureștiul, printr-un târg cu saci grei și coșuri pline, la han, peste o apă mare fără pod și până la marea cea albastră. Din călătoria lor a ieșit o cărțulie-bucurie, din care înveți aproape fără să-ți dai seama istorie, geografie, patrimoniu, omenie și-un strop de economie, precum și că lumea e lume și dincolo de satul tău, că nu-i ușor, dar nici cu neputință să ajungi departe, dar mai ales că pe pământ e așa de multă frumusețe, că uneori nici nu-ți mai vine să închizi ochii.
Imagine reprezentativă: F.A.O. Schwarz, 1905
