Din când în când, Anca-Maria Pănoiu smântânește rafturile de literatură pentru copii și scrie despre ce mai e jucăuș, isteț, colorat și curajos, despre ce a făcut-o să sară-n sus de bucurie sau măcar să zâmbească.
• O vară cu Olenka, Gaya Wisniewski, traducere din franceză de Raluca Dincă, Frontiera, București, 2024
Olenka se întoarce! Acum mijește vara, iar napii, morcovii și dovleceii așteaptă să fie puși în pământ. Dar ceva la care nu se-așteaptă Olenka și-ai ei e… un nou prieten. Va sosi, în persoana lui Iustin, călător cu busolă și iubitor de stele și povești. Dar vai, Iustin e doar în trecere și preferă liniștea munților în loc de pogăcele și cinci feluri de dulceață, oricât de caldă ar fi prietenia și, mai ales, timpul petrecut cu Olenka. Și-atunci, ce faci? Ce faci când îți pleacă prietenul cel mai drag și nu mai ai cu cine să imiți ciripitul păsărilor și să desenezi norii, ore-n șir? Ce să faci…?! Deschizi ușa, să intre aer proaspăt și să alunge gândurile stătute. Apoi aprinzi un licurici. Sau mai bine o mie. Și uite-așa mergi mai departe.
• Ce fac sentimentele când nu le vede nimeni, Tina Oziewicz, ilustrații de Aleksandra Zając, traducere din polonă de Ioana Diaconu-Mureșan, Frontiera, București, 2023
Ce-ar fi dacă astăzi – când și aragazul, dacă-l deschizi, parcă-ți vorbește despre gestionarea emoțiilor – ne-am întoarce un pic spre noi înșine și-am sta de vorbă cu… sentimentele? Care mai vocale și mai vioaie (ca bucuria și imaginația), care mai tainice și mai tăcute (ca frica și nostalgia), care mai ghidușe ori mai delicate, care mai ciudoase ori mai temerare. Dar ce fac ele pe furiș? Aceasta-i întrebarea. Răspuns: tot felul, după chip și asemănare. În recuzită au așa: o trambulină, un dulap, o prăjitură, un munte de cleștar și un balon purtat de vânt. Pe scurt, descoperim o cărticică-îndreptar, care ne amintește să privim în depărtări precum curiozitatea și să călătorim ca dorul. Cu sendvișuri pentru drum, pregătite de speranță.
• Aventură în Antarctica, William Grill, traducere din engleză de Tudor Călin Zarojanu, Cartea Copiilor, București, 2023
E vară, așa că hai să coborâm temperatura! Ce-ai zice de-o raită până-n… Antarctica? Să dăm timpul înapoi până în 1914 și să urcăm pe vasul Endurance al exploratorului Ernest Shackleton, primul care a traversat continentul antarctic de la o mare la alta, peste Pol. Ne îmbarcăm cu un echipaj ales pe sprânceană (una dintre condiții a fost să știe bine să… cânte), cu 69 de câini puternici, cu echipament și provizii, cu Encyclopaedia Britannica și poezii citite de-a lungul expedițiilor, când era mai frig și mai frig. Cartea lui William Grill e o veritabilă hartă de explorator, cu informații precise, trasee și infografice frumos ilustrate, dar mai ales e o poveste despre stăruință, renunțare, curaj și prietenie.
• Podul copiilor, Max Bollinger, ilustrații de Štěpán Zavřel, traducere din germană de Mara Wagner, Cartea Copiilor, București, 2023
Hai să construim un pod! Peste apă, da, dar și peste mânie, bănuială, peste gândul celuilalt înțeles anapoda, peste hăul dintre ce-ai vrea să ai și nu ai, dintre ce-ai vrea să fii și nu ești. În povestea noastră, între malul stâng și malul drept se cască o albie adâncă de nemulțumire. Însă noroc cu doi copii, care descoperă că bolovanii aruncați în ciudă se pot face punte de întâlnit la jumătatea drumului. Și ce frumos se văd de-acolo și soarele, și rațele, și lebedele… Hai să construim un pod. Vrei?
• Vântul prin sălcii, Kenneth Grahame, ilustrații de Robert Ingpen, traducere din engleză de Frida Papadache, Arthur Retro, București, 2023
Nu-i un secret că unele povești devin nemuritoare. Însă, lucru mare, la fel se întâmplă și cu unele prietenii. Așa și cea dintre Bursuc, Șoarece, Sobol și Broscoi, pe care Kenneth Grahame a închipuit-o acum mai bine de o sută de ani pentru băiețelul lui, pe care-l ținea pe genunchi după o zi de socoteli și necazuri la banca unde era funcționar. Pe cei patru îi găsim de-atunci pe malul apei, dar dacă privim atent în jur, parcă-i descoperim și printre noi. Iar aventurile lor ajung până în prezent în cuvintele vechi, blânde și moi ale Fridei Papadache, cea dintâi care ne-a adus-o în limba română și pe Alisa din Țara Minunilor, și pe atâția alții care au vegheat copilării de… acum-bunici.
• Jocuri și jucării, coord. Florentina Sâmihăian, cuvânt-înainte de Liviu Papadima, Arthur, București, 2023
Intră-n joc douăzeci și unu de scriitori români, toți unul și unul, se prind de mână cu opt ilustratori așijderea și uite-așa începe. Ce? Un joc de-a joaca și de-a scrisul, în care adulții de acum – care mai clasic, care mai postmodern – își aduc aminte de păpuși și v-ați ascunselea, de bile, bețe și cuvinte, de șah și mingi luate de apă. De jocuri născocite, închipuite sau de toți știute. Cu ocheanul întors dinspre acum spre copilărie, iese o carte dulce-amăruie, vesel-tristă ca un arlechin și la fel de înțeleaptă. Tu de-a ce te-ai jucat ultima oară?
Imagine reprezentativă: The Graphics Fairy
