Din când în când, Anca-Maria Pănoiu smântânește rafturile de literatură pentru copii și scrie despre ce a mai descoperit jucăuș, isteț, colorat și curajos, despre ce a făcut-o să sară-n sus de bucurie sau măcar să zâmbească.
• William și secretele Universului, Gertrude Kiel, ilustrații de Gunvor Rasmussen, traducere din daneză de Georgiana Bozîntan, Humanitas Junior, 2024
Ce poate fi mai rău decât să petreci o săptămână ÎNTREAGĂ din vacanța de vară cu mătușa Gunvor, ursuză și excentrică, în casa ei prăfuită, plină de vechituri și de hârțoage? Cam așa se întreba William până să descopere acolo un tărâm mai fascinant și decât dulapul care duce în Narnia, și decât jocul Minecraft de pe iPad. Cu o ceașcă strașnică de cafea și curiozitate cât cuprinde din partea băiețelului, butonul de vorbit al mătușii G. se declanșează și-i dezvăluie o lume pe care nici n-ar fi bănuit-o doar uitându-se cu ochiul liber la cer: viziunea revoluționară a lui Nicolaus Copernic, instrumentele magnifice ale lui Tycho Brahe și nasul lui metalic, orbitele eliptice ale lui Johannes Kepler, lentile și lunete, știință și vrăjitorie în Renaștere, mărul lui Newton, forța gravitațională, ceva care se cheamă paralaxă și o mulțime de întrebări pentru care lui William nu-i mai ajunge săptămâna. Chiar, cum călătorește lumina? (Indiciu: nu cu valijoara.) Și ce mister ascunde mătușa G. în pivniță, de duduie așa? Dar tu știai că stelele și soarele cântă? Și ia să vedem, o găsești pe șoricică printre pagini?
• În țara vacilor fericite și Vacanță în Portocalia, Ana Maria Sandu, ilustrații de Oana Ispir, Frontiera, 2023 și 2024
Tu pe unde ai hoinărit în vacanță? Pisica Vadú și musca Gina pleacă mai întâi, cu tot răul de mașină, până în țara vacilor fericite. Unde nu, nu curg râuri de cacao și nici nu umblă marmote care învelesc ciocolata în staniol. Una cu spirit enciclopedic (Vadú), cealaltă cu el ceva mai practic (Gina), amândouă descoperă acolo o țară ca o carte poștală, în care toată lumea e cumsecade și își vede de treabă, deprind politețea și disciplina, află că trasul cu urechea e o metodă chiar bună de a învăța o limbă strrrăină, leagă prietenii trainice și muncesc pe brânci, cu clătite arse y compris. Bonus: o s-o cam pățească din cauza unui cumulonimbus.
A doua vacanță, cu toată spaima de avion de data asta, e în Portocalia. Unde nu numai vacile, ci toate inimile sunt fericite. Acolo primesc și ele bucăți zemoase de inimi-portocală, aud cuvinte la fel de rotunde și de aromate ca și fructele și află cum suspiciunea trece cu cremă de ou, bacalhau un pic sărat și un strop de fado. Bașca, îmbrățișează vântul și oceanul și devin arheologi aproape din greșeală. Două călătorii în linii dulci și culori tari, din care aflăm și noi că, pentru a fi fericit, n-ai nevoie decât de foarte puțin. Dar, ca să-ți dai seama, trebuie mai întâi să pleci de acasă. Hai!
• A fost odată un alfabet, Oliver Jeffers, traducere din engleză de Florin Bican, Arthur, 2023
Cam câte cuvinte poți să scrii cu literele unui alfabet? Cam pe toate. Și cam câte povești poți să faci din cuvinte? Păi… cam tot așa. Sau aproape. Cele ale lui Oliver Jeffers, răsădite în românește de Florin Bican, sunt scurte și destul de neobișnuite, ca un arc de cerc de la Absurd până la Zepelin, trecând pe lâng-o Dandana dada și-o Waltgirafă, la braț cu Xavier și Edmond. Ce afli din ele? Păi: cum s-a terminat bombardamentul dintre Bernard și Bob, care e visul unei căni de ceai, cum să dansezi când Dezastrul îți deschide ușa, câți elefanți încap într-un plic, cum e să locuiești în hanul Harcea-parcea, de ce nu se remarcă păstârnacii prin inteligență, dar, mai ales!, ce e teroarea de tipar. Se intră în poveste pe o ușă de jeleu și… cine știe dacă și pe unde se mai iese?! Asta nu mai gArAnteZ.
• Cofetăria, Lavinia Braniște, ilustrații de Mihaela Paraschivu, Cartier, 2023
Tarta cu cireșe a bunicului e atât de mare, încât astăzi, când cofetăria lui împlinește o sută de ani, va intra în Cartea recordurilor. Dar bunicul are ceva chiar și mai mare decât prăjitura: inima. În ea o poartă pe Clara, nepoțica adoptată pe care abia așteaptă s-o cunoască și căreia speră să-i transmită pasiunea pentru dulciuri, cofetăria și visul de a spune, într-o carte, povestea familiei lor de cofetari. Partea proastă cu planurile? Că nu ies mereu așa cum vrem. (De fapt, ies foarte rar, și-atunci nici nu-i prea amuzant.) Partea bună cu planurile? Că pot să iasă mai bine și decât ne-am fi închipuit. Atât de bine, încât îți uiți până și întrebările.
• Ce este un copil?, Beatrice Alemagna, traducere din italiană de Georgiana Buteanu, Signatura, 2024
Oare cum se vede lumea când pe vârful nasului ți se așază, delicat, un fluture? Când totul pare să se năruie pentru că ți-a intrat șampon în ochi? Când absorbi ca un burete fricile celor din jur? Sau când ești mic, dar plin de idei mari? Beatrice Alemagna pune o întrebare la care cel mai bine s-ar răspunde prin tăcere și surâs. Și totuși, ea răspunde așa cum știe cel mai bine, în culori și cu un pic de poezie. Devenit un clasic contemporan internațional, albumul ei ilustrat e ca un grăunte de filozofie care se scurge prin clepsidră. O cărticică despre schimbare. Dar stai, care se fie secretul pe care îl poartă acei copii care se hotărăsc să nu crească niciodată?
Imagine: copertă Vacanță în Portocalia, ilustrații de Oana Ispir, Frontiera
