Bucureștiul e un imens catalog cultural, segmentat pe toate formele de artă disponibile publicului mai mult sau mai puțin larg. Oricine va găsi în capitală seri memorabile de literatură, cinema, teatru, dans contemporan, arte digitale sau muzică. Important e să știm să ne căutăm informația și să ne formăm, în timp, o rețea de oameni cu recomandări bune și foarte bune.
Cum deja v-am obișnuit, progmatca.exe se ocupă de muzica metalică emergentă, cu un public nu atât de numeros, însă extrem de articulat și bine poziționat. SoundArt Festival, un eveniment de două zile pentru pasionații anumitor nișe rock, va avea loc și anul acesta în Clubul Quantic din București. Pe 26 și 27 aprilie, headliner-ii evenimentului vor fi DHG/Dødheimsgard și Hexvessel.
Pentru a intra în culisele SoundArt Festival, am stat de vorbă cu cei trei organizatori, Olivia Ignătescu, Mihnea Badea și Octav Mediș. Am aflat despre cum s-au apucat de organizat festivaluri muzicale, undeva prin 2010-2011, despre provocările cu care se confruntă în pregătirea evenimentelor din prezent, despre dificultatea de a rezerva o seară în agenda încărcată a unei formații care nu are neapărat drum prin regiunea Europei Centrale și de Est. În plus, ne-am delectat și cu „Arca Oliviei“, o listă de zece albume și bucăți muzicale, pe care aceasta ar vrea să le păstreze în capsula timpului.
SoundArt Festival este o manifestare pentru artiștii care nu folosesc rețete pentru a genera un succes imediat. Organizatorii doresc să promoveze artele și artiștii la nivel local, într-un cadru muzical special și absolut inedit.
Care este povestea SoundArt Festival, cum ați ajuns ca echipă la denumirea aceasta și mai ales ce catalizatori vă determină să continuați de la an la an?
Pentru a explica povestea SoundArt, ar trebui să expunem măcar în parte istoria noastră de promotori, care începe cu primul festival internațional de metal outdoor, OST Mountain Fest. El a fost planificat ca un festival eclectic, în care am adunat mai multe stiluri muzicale, într-un cadru natural. Am continuat să experimentăm cu GHOST Gathering, în același cadru natural, iar din 2017 ne-am gândit că e mai potrivit să aducem un pic de naturăîn mediul urban, dar nu numai în sens ecologic, ci în sensul artei pure, naturale, fără constrângeri. Așa s-a născut prima ediție SoundArt, pe care o considerăm un succes real.
De atunci până azi, am continuat să invităm trupe cu un sound deosebit, original, care au fost aduse în România pentru prima dată (sau foarte rar) în cadrul SoundArt Festival. Cel mai probabil continuăm pentru că profilul nostru profesional este unul cultural-educațional și asta ne motivează să ne opunem trendului general al industriei muzicale, care impune mai degrabă modele ideologice decât pe cele care au cu adevărat o valoare culturală.
Cum a evoluat selecția catalogului de trupe de la ediție la ediție și cât de important este în negocierea cu numele mari faptul că există o mică tradiție SoundArt? Că piuneza voastră există pe harta virtuală a festivalurilor mici?
La SoundArt nu există nume mari în sensul comercial, ci mai degrabă trupe inedite, care au valoare în zona nișei pe care o ocupăm. Cei 14 ani de activitate în domeniu sunt reprezentativi pentru gradul de experiență în lucrul cu agențiile de booking mari și mici cu care colaborăm ca festival, dar și ca agenție de booking, Cavalleria Booking. În 2024, SoundArt Festival există, mai mult ca sigur neobservat, în Malta și Bulgaria și va fi curând anunțat într-o a treia țară europeană.
Am pornit pe principiul că ne dorim să ne diferențiem de celelalte festivaluri din România, ceea ce este un lucru destul de dificil, mai ales din cauză că publicul local majoritar preferă aceleași nume mari, comerciale, aduse repetitiv-obsesiv. Evident că, ocupând această poziție de nișă, audiența nu este numeroasă, dar este avizată și consecventă. Nu ne consultăm cu publicul, nu facem studii de piață înainte să aducem trupele, ci ne place să credem că deja, prin poziția noastră, selectăm ce trebuie.
Care sunt diferențele majore dintre edițiile SoundArt de dinainte de pandemie și cele de după pandemie? Cât de greu e să mai scoți din casă publicul interesat de stoner, folk-rock, progressive, post-rock? Mai ales că e vorba de două zile și de un spațiu închis, cu o capacitate de mai puțin de 1000 de locuri.
Dacă înainte de pandemie ne bazam în principal pe două genuri mari – stoner și progressive – în ediția de anul acesta nu există genuri majoritare, eclectismul festivalului fiind mai accentuat. Pandemia ne-a prins cu două zile înainte de festival și ne-a afectat major, pentru că nu ne-am recuperat niciodată banii investiți în biletele de avion, ca urmare a amânarii ediției din 2020. Revenirea a fost dificilă, în 2023 având o ediție de avarie, în care nu am reușit să aducem nici măcar un cap de afiș din cele anunțate pentru 2020. Publicul este destul de restrâns, așadar, acesta ar fi unul dintre motivele pentru care am renunțat la trupele reprezentative ale acestor genuri.
În 2024, pe scena de la Quantic vor urca, printre alții, Hexvessel (Finlanda) – forest folk, psychedelic, experimental și DHG/Dødheimsgard (Norvegia) – avant-garde, industrial, black metal. Se anunță o ediție mai dark. Ăsta a fost trendul pentru anul în curs sau e vorba de un alt concept în spate?
Ambele trupe au elemente de progressive/experimental și sunt trupe cu un sound total diferit de cele din aria muzicală cu care sunt de obicei asociate. Însă, introducerea lor în lineup pare mai degrabă să concretizeze preocupările noastre din trecut, fiind o revenire la preferințele agenției din proiectele anterioare.
Cum faceți selecția trupelor românești invitate la SoundArt? În fiecare an am avut parte de măcar două-trei nume autohtone, iar 2024 nu face nici el excepție, prin cooptarea următoarelor formații: The Thirteenth Sun, Gunshee, Doomsday Astronaut și Deaf Hombre.
Nu e foarte greu, pentru că nu avem o scenă prea mare care să se potrivească profilului festivalului nostru. Dar suntem bucuroși că avem de unde alege, dacă ne gândim cât de greu le este să se autosusțină financiar.
Puteți face portretul-robot al unui spectator care vine la SoundArt? Mă refer mai degrabă la cei cu minimum trei-patru ediții la activ.
Educat, independent și cu o situație materială rezonabilă.
Cum pregătiți un festival SoundArt de la cap la coadă? Care sunt pașii, care sunt obstacolele și mai ales care sunt satisfacțiile de la final?
Pregătirile încep la finalul fiecărei ediții, dar intențiile în privința booking-ului ni le exprimăm oricând. Ca obstacole, cel mai des întâlnit e programul trupelor care nu se potrivește tot timpul cu datele evenimentului nostru. Poate nu sunt în turneu, poate sunt în studio, poate cântă în altă parte a lumii.
Cât despre satisfacții, asta e simplu. Ne bucurăm după fiecare eveniment dus la final cu bine. Unde bine înseamnă trupe fericite, public fericit, cântări memorabile.
Aveți vreun nume mare pe care l-ați adus la SoundArt după mai mult de o încercare? Care a fost declanaștorul care a însemnat reușita?
Termenul „mare“ nu se asociază cu festivalul nostru. Criteriul este foarte simplu: dacă trupa sau artistul în cauză are un program compatibil cu cel al festivalului.
Am observat la câteva concerte din Quantic, de anul trecut, că au lipsit standurile cu tricouri, CD-uri, discuri de vinil. Nu e o generalizare, ci m-am aflat în acea situație de două sau de trei ori. Vom avea stand de merch la SoundArt 2024?
Întotdeauna am avut un stand de merch, sigur vom avea și acum, ca la orice eveniment marca Cavalleria Events.
Crezi că amintirile palpabile legate de concerte mai au impact în noua generație? Primul CD cumpărat de la un show, primul tricou cu trupă de metal, prima poză cu solistul unei trupe care te-a impresionat, etc. Sau nimic nu se mai poate bate cu nodul gordian al TikTok-ului și al Instagram-ului?
Amintirile primează ca impact, asta e natura umană și nu poate fi schimbată așa de ușor, nici măcar de tehnologie, chiar dacă ăsta pare să fie trendul actual in rândul tinerilor. Ne bazăm pe faptul că în clipa în care un artist o să-i lase cu gura căscată, cu siguranță vor coborî marea de telefoane, care a devenit o constantă în cadrul concertelor, pentru a trăi momentul. Cu trupele pe care le aducem, căutam să le oferim această experiență.
Acum o întrebare pe care am adresat-o și celor de la Pain of Salvation, la ARTmania 2023. Ce albume rock/metal crezi că vor supraviețui epocii actuale și vor fi ascultate și peste 30 de ani? Și care sunt acele albume care ți-ai dori să supraviețuiască într-o „arcă“ a SoundArt Festival? Azi sunt generos și cutia cu discuri cuprinde până la zece titluri.
Nu credem că nu se mai face muzică ca odată, ci că suntem prea concentrați pe eroii de ieri și prea puțin pe cei de azi. Din acest motiv, lista de albume care vor supraviețui poate fi interminabilă. Vă recomandăm să ascultați Dødheimsgard – Black Medium Current și Hexvessel – Polar Veil, că tot le vor prezenta în cadrul SoundArt Festival 2024.
Iar „Arca Oliviei“ conține cel puțin următoarele albume: EP-ul Riverside – Memories In My Head, Opeth – Watershed, Edvard Grieg – Peer Gynt (nu e album, dar n-am putut să omit așa o capodoperă), Jan Akkerman – The Complete Jan Akkerman, Hidden Orchestra – Night Walks, Gojira – Magma, Ulver – Shadows of the Sun, Pink Floyd – The Dark Side of the Moon.
În 2019, când am vorbit în cadrul altui interviu îmi spuneai că „trecem printr-o criză la nivel european și în ceea ce privește rockul metalic. Muzica electronică a lovit puternic în noua generație.“ S-a schimbat ceva în acest sens sau rețelele de socializare și radiourile au acutizat fenomenul?
Cu excepții precum emisiunile lui Lenți Chiriac de la Radio București sau cea a lui Narcis Drejan de la Sport Total FM, radioul românesc a ignorat cu desăvârșire această zonă și nu credem că se va schimba prea curând. Social media este din ce în ce mai nesatisfăcătoare când vine vorba de a aduce informația inclusiv la persoanele interesate, care îți lasă un like pe pagină pentru că vor să afle ce evenimente mai pregătești.
Algoritmii nu te aruncă în newsfeed și contracost nu îi miști pe cât ar trebui. Revenind la întrebare, nu cred că se mai poate pune problema doar vizavi de social media, ci despre ce împinge marea industrie muzicală în fața platformelor de streaming. Iar undergroundul ramâne, ca întotdeauna, pe umerii pasionaților. Cei ce vor să găsească muzică de calitate trebuie să sape după ea, pentru că nu o să vină pe tavă ca recomandare de la un label gigant în playlisturi.
Acum ceva spinos, pe care mă tot țin să-l adresez organizatorilor de evenimente din România. Cât de mult încurcă infrastructura rutieră din România organizarea de concerte? Crezi că s-au ratat concerte importante și din cauza acestui aspect foarte important?
Cu siguranță. S-au ratat și se ratează, pentru că deseori țara noastră nu este luată în calcul pentru un turneu tocmai din cauza infrastructurii.
Sub umbrela Cavalleria Event se află mai mult proiecte importante, nu doar SoundArt. Unul, care mi-a fost foarte drag, s-a referit la concertele Riverside din clubul Quantic din București. Ce alte paliere culturale mai propuneți?
Apetitul nostru pentru evenimente a crescut în 2024. Pe 17 iunie, aducem tot în Quantic celebra trupă Brujeria, cu al lor death/grind cu teme mexicane, iar pe 19 septembrie, vine rândul șamanilor de la Nytt Land, care propun un spectacol unic, spiritual, perfect pentru fanii Heilung, Wardruna sau Runahild. Urmează să anunțăm și altele pentru sfârșitul anului.
La final, transmiteți un mesaj celor care ar vrea să vină la SoundArt 2024, dar încă stau pe gânduri. Poate îi convingeți.
Nu ratați oportunitatea de a vedea niște trupe cu totul speciale, foarte diferite, foarte active, în sensul că se reinventează de la album la album și împing granițele stilistice. Mai mult decât atât, trupele astea sunt foarte greu de prins în România. Dacă voi vă luați bilete și abonamente, noi vă promitem două seri de neuitat.
