Dacă nu e Salinger, care a refuzat în repetate rânduri milioane de dolari în schimbul drepturilor de ecranizare pentru De veghe în lanul de secară și astfel șansa de a lucra cu regizori legendari precum Billy Wilder și Steven Spielberg, scriitorul visează adeseori la un film inspirat de opera sa. Ca prozator și cinefil înrăit, mărturisesc că mă gândesc la cum ar arăta transpuse pe marele sau pe micul ecran una sau alta dintre cărțile mele. Dincolo de presupusele beneficii asociate cu lumea filmului, „faima și banii“, rămâne fascinant să vezi cum creația ta este interpretată de un altul, cum prinde viață, cum peisajele și personajele ies din pagină.
În copilărie și în adolescență strângeam monedele pe care mi le dădeau ai mei pentru cornul cu gem din recreația mare și mă duceam, cât de des puteam, la cinema. Sau, după ce tata ne-a adus din halucinantul Occident un video player, oricând aveam câțiva lei în buzunar mergeam la videotecă, o gheretă de unde împrumutam casete VHS. Am fost în al nouălea cer când, vizitând-o pe sora mea, pe atunci studentă în București, am ajuns la Planet Hollywood, pe Magheru, raiul pe pământ pentru orice iubitor de filme înainte de era compact-discului. Cei ca mine știu că magia aceea a rămas, nu s-a risipit cu trecerea deceniilor și cu schimbarea tehnologiilor.
Când auzim vorbindu-se despre ecranizări, ne gândim la Gone with the Wind, To Kill a Mockingbird, The Lord of the Rings, Atonement sau la Dune, la Sherlock, L’amica geniale, The Queen’s Gambit sau la Ripley. Literatura română a avut parte la rândul ei de numeroase ecranizări, de la clasicele Pădurea spânzuraților, Baltagul, Ultima noapte de dragoste sau Moromeții la recentele Youth Without Youth, Sunt o babă comunistă, Domnișoara Christina, Kira Kiralina, Inimi cicatrizate, Soldații și Sleeping Dogs.
După ce termină o carte care le-a plăcut, mulți cititori caută să afle dacă s-a făcut un film după respectiva carte și nici unul dintre noi nu e străin de bucuria veștii că un roman îndrăgit urmează să fie ecranizat. Sigur, se consideră în unanimitate că un film nu se poate ridica la nivelul cărții. Este adevărat dacă ne gândim la One Flew Over the Cuckoo’s Nest, care, oricât de memorabil ar fi, nu surprinde întru totul esența formidabilului roman al lui Kesey. Dar Ben-Hur este poate la fel de bun ca opera lui Wallace, în timp ce despre Fight Club se poate spune că e superior romanului omonim al lui Palahniuk.
La nivel global, ecranizările se numără printre cele mai profitabile producții. Două treimi dintre câștigătoarele Oscarului pentru cel mai bun film au fost ecranizări. Anual, peste 150 de cărți devin filme, seriale sau miniserii. Întrucât platformele de streaming domină micul ecran, există o cerere uriașă de conținut nou și atractiv, care să devină noul blockbuster, noua serie binge-worthy sau chiar o franciză.
O parte din acest conținut vine direct de la scenariști, însă, chiar dacă ar fi mai mulți Aaron Sorkin pe lumea asta, adeseori cel mai mare interes este stârnit de producțiile care au în spate o carte. Nu doar pentru fan base, ci și pentru că ideea este acolo, acțiunea este deja dezvoltată, personajele sunt amplu construite, nu e nevoie decât ca proza să fie șlefuită într-un scenariu.
Ținând cont că în proces sunt implicați autori, editori, scenariști, producători, regizori, studiouri, streameri și broadcasteri, ca o carte să devină film, sunt organizate numeroase evenimente de profil în întreaga lume, inclusiv la cele mai mari târguri de carte – Berlin, Frankfurt, Londra, Veneția – sau la festivaluri de film – vezi Shoot the Book! de la Festival de Cannes. Devine evidentă necesitatea unui astfel de proiect în România, în special în contextul accentului tot mai mare pus pe specificul local și importanța acestuia într-un cadru global.
„Bun de filmat“ este primul eveniment de tipul Book-to-Screen organizat în România și urmărește să aducă la aceeași masă autorii, editorii de carte și producătorii de film și televiziune pentru a discuta drepturile de proprietate intelectuală și posibilitatea dezvoltării de ecranizări bazate pe opere literare contemporane.
Bookfest București nu este astfel doar locul de întâlnire al oamenilor de litere, ci și locul ideal pentru a iniția un astfel de demers. Pe 29 mai 2024, în cadrul târgului de carte, în spațiul Book to Screen, vor avea loc prezentări ale atelierelor de scriere și de scenaristică, iar pe 30 și pe 31 mai, se vor desfășura întâlniri de tip matchmaking între profesioniști din industria filmului și coordonatorii colecțiilor de literatură română ale principalelor edituri autohtone, dar și discuții cu autori independenți.
E un pas spre împlinirea unui vis pe care mulți îl avem, dar pe care nu știu câți îl consideram realizabil.
Voi ce cărți scrise de autori români ați dori să vedeți ecranizate?
Mai multe informații despre Book to Screen aici: https://matcaliterara.ro/book-to-screen/
