Jon Fosse realizează în septologia sa, cu ajutorul unui limbaj apofatic, un soi de hipnoză a frazei nesfârșite, folosind repetiția și plutirea între vieți, între personaje similare, dar cu destine diferite, suprapunând realități subiective, aducând laolaltă chiar și personaje aflate în momente diferite ale existenței lor, amestecând planurile temporale, de-ai zice că te afli într-un film de Christopher Nolan, doar că Fosse nu are nimic de-a face cu viziunea științifico-fantastică, cu teoriile din fizică, totul e un cumul de pulsații metafizice, o poetică și melancolică descriere a posibilităților vieții, ambianța lumii nordice ajutând, desigur, la crearea atmosferei.
Dincolo de cuvintele simple ale romanului există un subtext intens. E un roman despre moarte, traumă, iubire (da, este și un splendid roman de dragoste), alegeri, devotament, vicii și vindecare, despre artă, despre simplitatea ca mod profund de a trăi…, este în același timp „rugăciune și confesiune și penitență“, cum spune văduvul Asle (există și un alt Asle, un doppelgänger) despre picturile sale, „la fel ca literatura bună“, completează el. La fel ca literatura lui Fosse, completez eu.
Văduvul Asle crede că înainte de a ne naște, în timpul vieții și după ce murim suntem în Dumnezeu. În întuneric. În lumina din întuneric. Și, de la un punct încolo, îl amintește pe Meister Eckhart, pe care îl citește și-l recitește.
Cele trei volume care cuprind septologia, Numele celălalt, Eu este un altul și Un nume nou, reprezintă o lectură unică, deși în Le Monde s-a spus despre Fosse că este un Beckett al secolului XXI. Spiritul și stilistica celor doi autori sunt însă cât se poate de contrastante. Există o oarecare înrudire în teatru, dar proza lui Fosse din această septologie (încă nu am citit Strălucirea) are o căldură, o melancolie și o lentoare de negăsit la Beckett, unde avem ludic, absurd, grotesc și replici viguroase. Cei doi se întâlnesc însă în obsesia pentru trecerea timpului, pentru bătrânețe și moarte.
Niciodată vreun alt scriitor nu m-a făcut să ascult atât de profund liniștea ca Fosse, liniștea aia în care se găsește tot ce e mai important. Toți marii scriitori pe care i-am citit, oricât de mult mi-au plăcut, aveau ceva de demonstrat. Nu și Fosse. La el am simțit blândețea care te învăluie cu sinceritate, care, prin urmare, nu apelează la trucuri. Ești acolo, în sinceritatea aia în care te poți privi ca într-o oglindă, trăiești cu acea sinceritate pe care nu vrei să o mai părăsești și chiar dacă, fatalmente, romanul se termină, încerci să o păstrezi pentru totdeauna.
__________________________________________
Jon Fosse
Numele celălalt. Septologie I–II, trad. din norvegiană de Ovio Olaru, Editura Pandora, 2022;
Eu este un altul. Septologie III–V, trad. de Ovio Olaru, Editura Trei, 2024;
Un nume nou. Septologie VI–VII, trad. de Ovio Olaru, Editura Trei, 2025.
Toate cele trei volume au apărut în colecția Anansi contemporan, coordonată de Bogdan-Alexandru Stănescu.
