Top apariții literare, România 2022

O joacă serioasă

Start

Acest top este, bineînțeles, unul subiectiv: respondenții au ales din titlurile apărute anul trecut două cărți dintre cele scrise în românește și două dintre cele scrise în alte limbi. E bine că în el apar nume consacrate ca Gabriela Adameșteanu sau Mircea Cărtărescu alături de debutanți ca Ruxana Burcescu, că suntem atenți la literatura universală și nici aici numai la vedete ca Nicole Krauss și că apreciem și traducerile.

Altfel, despre topuri numai de bine. Un top este întâi o joacă și abia mai târziu o apreciere care trebuie luată foarte în serios. Suntem cititori poate mai avizați, dar tot cititori rămânem.

P.D.


TOP 10 CĂRȚI ROMÂNEȘTI

Gabriela Adameșteanu: Voci la distanță, Polirom.
O carte „umană”, cu personaje bine conturate, în care se întâlnesc prezent și trecut în două versiuni ale aceleiași povești, despre mai multe feluri de distanță, despre importanța trecutului și rostul sacrificiului. Un roman viu, cu voci și personaje și povești veridice, cum deja ne-a obișnuit Gabriela Adameșteanu.— L.S.

Ruxandra Burcescu: Instabil, Humanitas.
Un prim roman excelent, tulburător, adus bine din condei cu neajunsurile inevitabile, dar simpatice. O Românie noir ca De ce bat clopotele, Mitică?, dar fără contrabalansa umorului debordant din filmul lui Pintilie. De parcă ar fi rămas numai noroiul.— P.D.

Mircea Cărtărescu: Theodoros, Humanitas.
Este un proiect literar ambițios care m-a prins mai mult decât Orbitor sau Solenoid, scris cu un chef de a povesti fermecător. Efectul lui i se datorează poate și aromelor asemănătoare cu cele din Levantul. Alertă, vie, cuceritoare, cartea te vrăjește efectiv.— P.D.

Ștefania Mihalache: Gene dominante, Humanitas.
Prozele Ștefaniei Mihalache au un stil liric și ele, însă mai clar, mai curat. La fel ca Lavinica Mitu (și Diana Bădică ori Simona Goșu înaintea lor, mai bine șlefuite), și acestea acoperă tematica familiei, în tensiuni conjugale, istorii comice sau amintirile macabre ale unei fetițe, prin gesturile, poveștile sau chiar traumele care se transmit din generație în generație, de la o femeie la alta.— C.Ș.

Lavinica Mitu: Bărbatul fără cap, Polirom.
Geografia orașului văzută prin ochii copilului care-și trasează adresele amantelor tatălui ei. Atmosfera din casa unei familii destrămate. Puloverele care înțeapă și mama care spală rufe de mână. O carte care m-a luat de mână și a plonjat cu mine în apele adânci, întunecate, ale copilăriei.— C.Ș.

Raluca Nagy: Un cal într-o mare de lebede, Nemira.
Traversând teritorii noi și apropiindu-și cultura și obiceiurile din Tokio cu o dorință de cunoaștere nedisimulată și cu multă grijă față de (propria) alteritate, protagonista Ralucăi Nagy ne poartă într-o aventură. Nu e vorba doar despre o inițiere în viața de zi cu zi în Japonia, ci despre o călătorie în care englezoaica Rosalyn se descoperă prin tot ce înseamnă cocktailul inadecvare-alienare-adaptare: amintiri pasagere, o singurătate trenantă, urmele câtorva relații toxice lăsate – sau nu – în urmă, o boală vindecată, ritmul vieții într-un loc care o absoarbe. Când tragem linie, rămânem cu un roman antropologic de o frumusețe lucidă și pătrunzătoare.— D.I.

Radu Paraschivescu: Podul Diavolului, Humanitas.
O carte delicioasă despre deliciile Franței, cu aventură, mister, umor și căldură, totul într-un limbaj savuros, în care ghicești la fiecare rând dragostea autorului față de cuvânt, curiozitatea față de trecut și dependența de frumos. O carte care poate ține loc de vacanță.— L.S.

Alexandra Rusu: Cartea năsoaselor, ilustrații de Ioana Văllimărescu, Arthur.
Carina, Sandrina și Hermina sunt excentricele și preadoxatele prințese ale Regatului de Ditaï-Nasul. Dar poate și pentru că se-ntâmplă să fie preanăsoase, prinții lor se cam lasă așteptați… În schimb, în gelatinosul Castel de Piftie sosește cu Balonul Bunelor Intenții Motanierul Maurizio Furlini, un fandosit și-un închipuit din cale-afară, cu pană la pălărie, favoriți și ghearele făcute, cu înalte ifose și nobile scopuri matrimoniale. Și de-aici toată povestea, scrisă cu farmec pur de Alexandra Rusu și ilustrată extravagant de Ioana Văllimărescu: un basm postmodern și dadaist, baroc 2.0, hibrid și rocambolesc, ba și nițel freudian pe alocuri, în care sunt puși să joace James Joyce și Michael Jackson și în care Dalí s-ar simți ca la el acasă, în care apar orhidee-fotoliu, păsări dodo și papăpetarde, un farmacist zănatic pe nume Bili Bambao, o planetă cu cârlige, poze cu zimți și, ca s-alunge plictiseala inexistentă, chiar și-un pic de butterfly effect. Ca o cupă de șampanie șuie spre deliciul oamenilor mari și mici, Cartea năsoaselor e o poveste groaznic de deșteaptă și, pentru toți iubitorii de mâțofârnii, o carte după care-ți vine să te lingi pe… vârful nasului.— A.-M.P.

Daniela Ulieriu: Prințesa și perla. Poveste africană, ilustrații de Oana Ispir, Arthur.
O jurnalistă călătoare din zilele noastre și o mică prințesă africană inventată și puțin cam sucită se iau de mână și tot sar înăuntru și afară din această poveste despre adâncul Africii și inima savanei, unde nu există timp și unde spiritele trăiesc laolaltă cu oamenii. Ly, prințesa, e dezastruoasă când vine vorba despre eticheta curții, nu are deloc ureche muzicală și nu îi arde niciodată să brodeze cu perle. În schimb, a învățat pe furate matematică și șapte limbi străine, știe să tragă un upercut devastator și se consideră feministă avant la lettre. Lumina a ales-o ca să salveze lumea de furia vrăjitoarei Nka, iar pentru asta, Ly va trece printr-o mulțime de probe. Îi vor sări în ajutor perle magice, vrăjitori buni, elefanți, pantere, crocodili surzi și hipopotami de treabă. Iar de-a lungul inițierii, Ly va descoperi ce mult înseamnă curajul, dar și că degeaba îl ai dacă îți lipsește o inimă bună. Dana, autoarea, a călătorit în 70 de țări, e specialistă în cultură africană și, după ce a născocit-o pe Ly, abia o mai strunește printre paginile cărții. Iar Oana Ispir, ilustratoarea, le însoțește în aventurile lor, pe care le colorează viu și geometric cu niște desene precum țesăturile de perle africane, din liniile cărora bătrânii Bamileke par să șoptească descântece în limbi străvechi.— A.-M.P.

Șasa Zare: Dezrădăcinare, frACTalia.
Sașa Zare scrie o autoficțiune splendidă. În paginile ei regăsim o intimitate plină de speranță, între faldurile căreia sunt înghesuite atâtea torsiuni sufletești câte căutări terapeutice există. Relația cu pierderea și vindecarea ni se dezvăluie treptat prin personajul tinerei Sașa, pe măsură ce romanul romanului său iese din matcă și ne poartă pe apele lui printre amintiri. Un debut ca un spațiu sigur pentru fiecare dintre noi, care ne vorbește despre realitățile unei persoane queer, despre ce înseamnă să fii împins mereu spre margini și cum păstrează corpul o amprentă a suferințelor tacite.— D.I.


TOP 10 CĂRȚI STRĂINE

Narine Abgarian: Din cer au căzut trei mere, traducere de Luana Schidu, Humanitas Fiction.
Un roman pe jumătate istorie armeană, pe jumătate basm care m-a vrăjit (un strop de realism magic nu strică niciodată). Inspirată de bunicul ei real, Vasile, și soția lui, Anatolia, Narine Abgarian povestește cum sătenii trec prin război, cutremure și foamete, cum tinerii pleacă mai departe, în „lumea nouă“, iar în sat rămân numai bătrânii. Speranța, însă, supraviețuiește prin Anatolia.— C.Ș.

Anthony Doerr: Cetatea cucului din nori, traducere și note de Iulia Gorzo, Humanitas Fiction.
Un roman fermecător, pe mai multe planuri, atemporal, despre puterea vindecătoare a cărților și a imaginației, cu toate ingredientele care te pot ademeni într-o carte: aventură, mister, profunzime, blândețe, umor, magie. Un roman care se citește pe nerăsuflate, dar la care simți nevoia să revii, să-l savurezi încă o dată, pe îndelete. Traducerea Iuliei Gorzo face parte și ea din forța de atracție a cărții.— L.S.

Diana Evans: Oameni obișnuiți, traducere de Oana Zamfirache, Curtea Veche Publishing.
Scufundându-se ușor-ușor în magma vieții domestice, cu o privire atentă spre mecanismele care o pun în mișcare și spre actorii ei surprinși de propriile roluri, Diana Evans scrie povestea unor existențe întrerupte. Totul pare să decurgă normal pentru cele două cupluri londoneze, dar sunt brusc puse față în față cu o potențială prăbușire. Ce rămâne din obișnuințele și puterile celor patru personaje, cum își revin din anul crizei lor conjugale și ce forțe îi subjugă aflăm dintr-un roman pe cât de dulce-amărui, pe atât de surprinzător și de senzual.— D.I.

Abdulrazak Gurnah: Abandon, traducere de Andreea Năstase, Litera.
În Abandon, colonialismul destramă câteva comunități africane, dar firul roșu pare trasat de relațiile de dragoste care scurtcircuitează acțiunea. Într-un sat situat în apropiere de Mombasa anului 1899, un englez leșină în apropierea unei moschei și este salvat de un locuitor. Pe parcursul narațiunii, punem cap la cap urmările acestei întâmplări și suntem martorii unei saga întinse pe trei generații și mai multe continente – o cartografie în care granița dintre bine și rău se estompează. Gurnah rămâne un scriitor empatic și lucid, cu o calitate aparte – prinde temperatura perfectă a realității, pe care o dozează în pasaje și personaje atașante.— D.I.

Michel Houellebecq, Anihilare, traducere și note de Daniel Nicolescu, Humanitas Fiction.
Un viitor nu prea îndepărtat, în Franța. Brutale atacuri digitale, deep fake-uri misterioase și circuri mediatice, dincolo de care se joacă marile jocuri din culisele puterii. În turbionul de date care prezic dezastre ce pot lua amploare mondială din doar câteva clicuri, Paul Raison are un rol-cheie, în calitate de consilier al unui ministru tehnocrat care vrea cu orice preț să își reînnoiască mandatul. Dar dacă în universul profesional controlul pare să îi aparțină lui Paul, nu același lucru se poate spune și despre cel personal: în fiecare seară, bărbatul de 50 de ani se întoarce într-o casă și într-o viață de cuplu dezolant de goale, aidoma rafturilor frigiderului care îi fuseseră alocate în urma separării de Prudence. Existența i se scurge într-un implacabil frig interior, la fel ca în coșmarurile în care temperaturile scad vertiginos până la –60 de grade. Atacul cerebral al tatălui, o vizită la stomatolog și un diagnostic nemilos îi vor bulversa biografia, smulgându-l din inerția anihilantă… poate prea târziu. Sau nu. Cinismul aproape vizionar cu care ne-a obișnuit romancierul francez are strania particularitate de a surprinde cu fiecare nouă poveste, iar ferocitatea scriiturii sale, pusă în lumină, nu face altceva decât să reveleze o voce lucidă și onestă, care ar putea vorbi despre fiecare dintre noi.— A.-M.P.

Yaniv Iczkovits: Fiica măcelarului, traducere și note de Ioana Petrindean, Humanitas Fiction.
O adevărată epopee despre destinele evreilor din Imperiul Țarist, o poveste cu multe povești, roman picaresc și basm deopotrivă, cartea te absoarbe irezistibil, șeherezadic, în lumea ei. Traducerea curgătoare a Ioanei Petridean te ajută să călătorești nestingherit alături de personajele viu colorate, uitând de orice treburi ai avea. Este exact genul de carte pe care ai citi-o într-un weekend ploios sau vara, în vacanță, la umbra nucului, pentru lectura care nu se lasă întreruptă des.— L.S.

Nicole Krauss: Să fii bărbat, traducere de Mihaela Dumitrescu, Humanitas Fiction.
Zece proze scurte migălos lucrate, cu finaluri abrupte, despre putere, frică și dominare, despre tați și fii, despre armata israeliană și cum e simțită absența. Fiecare poveste m-a făcut să mă opresc la final, să iau o pauză ca să reevaluez, să recitesc, să reexaminez tradiția religioasă, prietenia, distanța sau limitele iubirii.— C.Ș.

László Krasznahorkai: Satantango, traducere de Ildikó Gábos-Foarță, Pandora-M.
Un roman emblematic al literaturii maghiare în traducerea exemplară a doamnei Ildikó Gábos-Foarță. O viziune sumbră, kafkiană, tipică pentru cum e percepută Europa de Est chiar de cei al căror destin a fost să se nască aici. Parcă și Satan apare mai zdrențăros aici. — P.D.

Joyce Carol Oates: Pustiul din Pine Barrens, traducere Cornelia Flore, Curtea Veche Publishing.
Auzisem despre autoare, dar n-am citit nimic până acum și m-a vrăjit prin acest thriller elaborat. Personaje memorabile, fraze lucrate minuțios, traducere și bucătărie redacțională exemplare.— P.D.

Jean-Jacques Sempé: Secretul lui Raul Taburin, traducere de Raluca Dincă, Frontiera.
Raul Taburin se pricepe așa de bine să repare biciclete, încât în orășelul Sin-Cereni din sudul Franței – discret ca o acuarelă și-n care nu se-ntâmplă aproape nimic –, locuitorii nu mai spun că merg pe bicicletă, ci pe taburină. Însă Raul e măcinat de un mare și chinuitor secret: tocmai el, pentru care rulmenții, pinioanele și baieurile n-au nicio taină, e incapabil să-și țină echilibrul pe două roți. Dar faima e povară grea, iar sub apăsarea ei, lumea nu-l crede nici măcar pe cel care ar vrea să spună adevărul. Până într-o zi, când ambiția prietenului său, fotograful Manuel Figurin (care, se-nțelege, nu face fotografii, ci figurine), îl costă câteva fracturi și vânătăi, în total trei luni la pat. Voise să facă o figurină grandioasă cu Raul Taburin gonind pe două roți la vale pe abrupta Coastă Mare – și îi ieșise, numai că… din întâmplare. Cum și de ce, copiii între 10 și 110 ani vor afla din paginile traducerii românești a celebrului roman grafic, în care lumile mărunte și mult prea omenești schițate în linii tandre și pete translucide de culoare poartă semnătura inconfundabilă a îndrăgitului desenator francez Sempé.— A.-M.P.


Au contribuit la acest top:

Péter Demény, redactor-șef, Matca
Luana Schidu, director editorial, Curtea Veche Publishing
Anca-Maria Pănoiu, redactor-șef, Curtea Veche Publishing
Cristina Ștefan, editor, Curtea Veche Publishing
Diana Ilie, editor, Curtea Veche Publishing

Poza principală: Mark Mauno, 2007; Salvador Dali, La main (Les remords de conscience), 1930

Ediția actuală

#05, Vară 2024


O poți cumpăra aici
sau aici
×