Topuri transanuale

Péter Demény, redactor-șef Matca

Mi se pare că am încheiat un an editorial și scriitoricesc foarte bogat și pestriț, cu volume multe și bune. Desigur, un top este prin definiție ceva foarte subiectiv. Cu toată părerea de rău, nu-i putem include pe toți – vă rugăm să citiți rândurile acestui articol în gând cu această nuanță.

Autori români

Maria Orban: Toată dragostea dintr-o fotografie arsă, Editura Nemira.

Un roman care te arde și te renaște, prin care începi să te înțelegi și sfârșești prin a nu te înțelege iarăși. O carte bine adusă din condei, poetică și „tare“ în același timp.

Florin Dumitrescu: Sentimentul naturii, Casa de Editură Max Blecher.

Răsfoiesc volumul acesta și găsesc mereu ceva în el. Mai ales îndrăzneala de a „intra“ în poezia „mare“ prin niște texte care par ușoare dar de fapt sunt din lumea unui privitor atent și total, adică izvorăsc exact din cutezanța de care are nevoie un artist.

Radu Țuculescu: Luna gheboasă, Editura pentru Artă și Literatură.

Un ciclu de povestiri-nuvele-schițe bine legat despre viața anostă și totuși interesantă de la bloc unde moștenirea ceaușismului e altfel vie decât la țară.

Traduceri

Ian McEwan: Lecții. Traducere de Dan Croitoru, Editura Polirom.

O „cărămidă literară“ care mie personal mi-a plăcut mai ales pentru că îi citesc descendența thomasmanniană și canettiană. O scriitură limpede, care se construiește milimetric și până la urmă se înalță într-o catedrală.

Marko Pogačar: Ucenicul soarelui. Traducere de Adrian Oproiu și Goran Čolakhodžič, Casa de Editură Max Blecher.

Poet croat ascuțit, precis, tăios și delicat, mare mânuitor al scalpelului liric.

Nana Ekvtimishvili: Livada de peri. Traducere de Oto Peikrishvili, Editura Black Button Books.

Roman subțire, dar gros prin experiențele și durerile pe care le tematizează, o scriitură simplă și profundă.

Alături de acestea, propun să citiți Donnatela, de Beatris Serediuc (Editura Polirom), o carte apărută în 2022, dar care merită toată atenția prin descrierea incisivă a unei familii; Teoria fricii, de Iulian Tănase (Editura Trei) datorită construcției din umor și pentru umor; Stela, de Simona Goșu (Editura Polirom) pentru creionarea unui personaj complex și totuși „iubibil“; Atunci când, de Anca Chimoiu (Editura Vellant) care ascultă muzica tensionată a vieții; Rătăciri deliberate, de Doina Gecse-Borgovan, un volum nostalgic și fericit totodată ( Editura Litera) – și încă multe altele.

La traduceri, să nu ezitați să cumpărați Cine ar fi crezut? O autobiografie argumentată, de Fernando Savater (traducere de Mariana Sipoș, Editura Eikon), o viață povestită prin „idei în amintiri“; Gara de Est, cap de linie, de Gábor T. Szántó (traducere de Kocsis Francisko, Editura Cartea Românească), un roman cu o narațiune mereu „rănită“ de întâmplările specifice regiunii în care trăim; Grand Hotel Europa, de Ilja Leonard Pfeijffer (traducere de Irina Anton, Editura Nemira), un album clocotitor al bătrânului continent – și, iarăși, multe altele.

---

Luana Schidu, director editorial Curtea Veche Publishing, coordonatoarea colecției Byblos

Autori români

Dan Perșa: Icar 89, Editura Humanitas.

Un roman început într-o altă lume, cu gândul de-a ieși din ea prin literatură, numai că lumea aia s-a sfârșit pe neașteptate, așa că gândurile – și rândurile – s-au schimbat și ele, și a devenit un roman despre anul ieșirii (nicidecum atât de luminos pe cât l-ai fi sperat), despre granița dintre lumi, despre aripi frânte. Ceea ce nu se schimbă însă e limbajul încărcat de poezie, vorbele „așa de lunecoase“, că „te pierzi pe tine și atunci nu mai e nimic de făcut“, forța imaginilor și emoția provocată cititorului.

Mircea Pricăjan: Murmur, Editura Humanitas.

Suntem suma trăirilor înaintașilor, a acțiunilor lor, nu numai asupra noastră, a istoriei trăite de ei și de noi. Romanul lui Mircea Pricăjan e deopotrivă istoria – sau istoriile – unei familii și, inevitabil, cea a unei epoci. Lumi idilice și lumi pline de metehne (uneori aceleași, în funcție de receptor), inocență și melancolie, refugiu și revoltă, libertate și îngrădire, trecut și prezent se deapănă într-o alternare calmă, cu imagini extrem de reușite, cu atmosferă, într-un limbaj firesc, lipsit de ostentație dar cu atât mai convingător.

George Moise: Kanashibari, Curtea Veche Publishing.

Un nud care se încăpățânează să reapară, o statuie care, așezată la locul ei, are puteri magice, un fierăstrău de păpuși născut în Japonia dintr-o iubire adolescentină, care ajunge pe căi misterioase în Cremona să redea glasul unor viori Stradivarius, un bucătar fără gust și fără miros, un tată ca „o carte din care au mai rămas doar copertele, cu paginile decolorate“, un bărbat care bântuie gol pe străzi, despuiat de haine și de dragoste, un altul (sau același?), care rătăcește străin printr-o țară care a devenit a lui – zece povestiri mai lungi și șapte mai scurte, în stilul filigranat al lui George Moise, străbătut de o introspecție subtilă și prevenitoare, lăsându-ne senzația că ne aflăm pe linia fină dintre vis și veghe.

Traduceri

Maggie O’Farrell: Portretul căsătoriei. Traducere de Mariana Piroteală, Editura Pandora M.

E infinit reconfortant, în vremurile ieșite din matcă în care trăim, să te pierzi prin palatele Florenței și Ferrarei în miez de secol XVI, să te înfrupți din toată splendoarea Renașterii și să te cufunzi în povestea fascinantă a Lucreziei de Medici și a enigmaticului ei soț, Alfonso d’Este. Povestea unui portret ce se pictează îndelung, a unei căsnicii deloc confortabile, a unei lumi clocotind de războaie și lupte intestine, de cruzime și bunătate, de suferință și extaz, dar guvernată de o aprigă nevoie de frumos, cum oamenii rareori au mai încercat în toată istoria lor. O lectură adictivă, cu un ritm desăvârșit și o rostogolire a cuvintelor pe măsura timpului și locului narațiunii.

Iain Reid: Ne răspândim. Traducere de Ludovic-Ștefan Skultéty, Curtea Veche Publishing.

O pictoriță pasionată de suprarealism are parte, la sfârșitul vieții, de mai mult suprarealism decât și-a imaginat vreodată. O aventură stranie la bătrânețe sau poate aventura stranie a bătrâneții. Un experiment abuziv sau poate doar destrămarea propriei ființe. O carte inteligentă și subtilă, despre amenințări exterioare care se confundă (sau doar se contopesc) cu cele interioare, în care timpul se fragmentează, amintirile sunt incerte și e din ce în ce mai greu să-ți dai seama ce e real și ce nu. Aflat la al treilea roman, Iain Reid nu se dezminte, rămânând un scăpărător maestru al suspansului și ambiguității, dar mai ales un scriitor talentat.

Louise Erdrich: Sentința. Traducere de Andreea Florescu, Curtea Veche Publishing.

Louise Erdrich construiește un roman consistent, încântător, inteligent, mustind de iubire și înțelegere, cu un subiect efervescent (deși ritmul e măiestrit ținut în frâu), în care credințe ale strămoșilor amerindieni se împletesc cu realitatea unui secol evoluat, în care totuși oamenii încă mai pot fi călcați pe gât de autorități abuzive. Despre o femeie care face  ani buni de închisoare pentru că a furat un cadavru, apoi se angajează într-o librărie mică și liniștită, dar bântuită de o fantomă cam agasantă, despre viața în pandemie și cum e să te afli între două lumi, care acum par s-o ia razna. În plus, o carte plină de idei de lectură – aparent, preferințele personajului principal –, o poveste în care te afunzi cu totul și din care te desprinzi greu.

---

Cristina Ștefan, editor Curtea Veche Publishing

Autori români

Iulian Popa: Între vii, Editura Humanitas.

Dacă n-ați citit nimic straniu astăzi, atunci n-a fost cine știe ce zi, ca să parafrazez citatul care deschide acest roman și să vă îndemn să-l deschideți, ca să descoperiți singuri ce universuri se deschid în viața unui profesor de chimie după un incident petrecut la școală.

Simona Goșu: Stela, Editura Polirom.

Într-un interviu, Simona Goșu afirmă că i-ar plăcea ca cititorii să audă vocea Stelei, să citească de parcă romanul ar fi povestit cu voce tare. Și, într-adevăr, asta mi s-a și întâmplat: am intrat cu totul în casele din Bucureștii Noi în care Stela face curățenie aproape ritualic, dă sfaturi, se gândește la familia ei, își varsă frustrări și-și face proiecții de viitor.

Simona Antonescu: Chiajna din Casa Mușatinilor, Editura Polirom.

O recuperare necesară a unei figuri feminine emblematice din istoria românilor și o poveste despre ambiție, intrigi și comploturi.

Traduceri

Jonathan Franzen: Crossroads. Traducere de Alexandra Coliban, Editura Polirom.

Crossroads e cartea în care mi-am petrecut o vacanță de iarnă, alături de Russ, un pastor nefericit, și familia lui. Ca de obicei, Franzen conturează cu măiestrie conflictele între generații și schimbările culturale prin care trec Statele Unite, punctate de religie, droguri și rock-and-roll.

Louise Erdrich: Sentința. Traducere de Andreea Florescu, Curtea Veche Publishing.

Louise Erdrich, laureată a Premiului Pulitzer, apare în colecția Byblos de la Curtea Veche Publishing cu un roman inspirat de propriul bunic, despre prietenii, librarii și cărțile care ne salvează viața. Scrisă cu umor, blândețe și forță, cartea o are în centru pe Tookie, proaspăt condamnată la șaizeci de ani de închisoare pentru că a încercat să-și ajute o prietenă.

Maggie O’Farrell: Portretul căsătoriei. Traducere de Mariana Piroteală, Editura Anansi.

Prozatoarea irlandeză Maggie O’Farrell m-a câștigat cu romanul Hamnet și cu volumul de memorii Exist, Exist, Exist. În Portretul căsătoriei, reinterpretează povestea tinerei Lucrezia de Medici: are doar cincisprezece ani când e forțată să părăsească Florența natală pentru a-și urma soțul, Alfonso d’Este, în Ferrara cea rece și întunecată. Ca într-un puzzle, povestea ei se dezvăluie în fața cititorului: aici, copilă față în față cu un tigru, acolo, artistă, dincolo, soție menită să nască viitoarea dinastie.

---

Ovidiu Șimonca, director PR & Comunicare Curtea Veche Publishing

Autori români

Cristina Cioabă: Monica Lovinescu. O viață, o voce, un destin. Album centenar. Editura Humanitas.

Cartea concepută de Cristina Cioabă este mai mult decât un album. Este o istorie ilustrată a familiei Lovinescu, dar și a României în vremea comunismului. Practic, destinul Monicăi Lovinescu a fost legat de istoria postbelică a României. O istorie în care defilările, ovațiile adresate conducătorului iubit, cultul personalității au parte de momente de protest, ascunse sau minimalizate de propaganda oficială. Astfel, apar în carte protestele individuale  (Paul Goma, Dorin Tudoran, Vasile Paraschiv, Radu Filipescu, Doina Cornea), fenomenul declanșat de Jurnalul de la Păltiniș și îndemnul lui Constantin Noica adresat tinerilor de a face filosofie, departe de freamătul istoriei, dar și momentele de revoltă colectivă (greva minerilor din Valea Jiului din 1977, revolta muncitorilor de la Brașov din 1987, protestele anticomuniste de la Timișoara și București din decembrie 1989). Cartea continuă până la moartea Monicăi Lovinescu, în 2008 (Virgil Ierunca murise în 2006). Unul dintre capitole se intitulează: „Întoarcerea acasă. Lupta pentru memorie“. Ceea ce acest album reușește cu prisosință și grație. Monica Lovinescu este acasă și a intrat în conștiința publică, am înțeles uimitoarea putere a unui microfon al Europei Libere în fața totalitarismului comunist.

Dan Perjovschi: The Horizontal Newspaper. The Last 5 Years, Curtea Veche Publishing.

Tot un album, mărturii vizuale din creația lui Dan Perjovschi, în primul rând, desenele sale făcute la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu. Zidul de la Sibiu, de lângă teatru, este în fiecare an refăcut de Dan Perjovschi, cu noi expresii grafice. Și asta de treisprezece ani neîntrerupți. Albumul lui Dan Perjovschi este o suită de imagini care adună momentele dureroase din ultimii cinci ani, începând cu pandemia și încheind cu războaiele din jurul nostru. Albumul a putut fi oferit și ca un cadou de Sărbători. Spune adevărul. Și la momente festive, la aniversări, avem nevoie de adevăr. Altfel, ne-am distra superficial și fals.

O. Nimigean: p tlkmnd alba ai btn d POWER. Poeme alese de Bogdan Crețu, Editura Cartier.

O. Nimigean a pornit ca poet, apoi a dat literaturii române acel cutremurător roman, Rădăcina de bucsau, despre suferința unei mame, transferată în fiu, pe urmă a publicat un jurnal de idei, lansat (e un fel de a zice!) în timpul pandemiei, O ureche de om pe o spinare de șoarece, iar acum revine la poezie. Sau, pur și simplu, un editor ne reamintește că O. Nimigean este și poet! Ceea ce este foarte bine, aceste „poeme alese“ au darul de a ne arăta că poezia merită citită, antologată, desfăcută în poeme mai mari sau mai mici, refăcută, reașezată altfel. Cel mai mare regret, din acest colț de pagină, este că O. Nimigean nu se încumetă să lase Franța și să vină, măcar o săptămână, pentru câteva lansări la București, Iași sau Chișinău.

Traduceri

Eric-Emmanuel Schmitt: Provocarea Ierusalimului. Traducere de Doru Mareș, Editura Humanitas Fiction.

Subintitulată O călătorie în Țara Sfântă, cu o prefață de Papa Francisc, care l-a felicitat pe autor cu un mesaj pe WhatsApp, volumul lui Eric-Emanuel Schmitt ne întoarce la o stare inițială și inițiatică, în care cele trei religii monoteiste își aveau originea în Ierusalim și puteau fi împreună. Este o carte care a apărut înaintea izbucnirii războiului din Israel, înainte de atacurile Hamas, declanșate din Gaza, înainte de luarea de ostateci. Eric-Emmanuel Schmitt oferă, prin această carte, mai întâi imaginea scriitorului care este sceptic, se îndoiește că o călătorie până la Ierusalim i-ar putea schimba viața. Eric-Emanuel Schmitt se întoarce convins că, deasupra noastră, sunt semne care nu ne aparțin, dar care poți să le vezi, dacă știi să le aștepți. Și se întoarce convins că între oameni poate fi pace. Provocarea Ierusalimului este o carte care se opune, implicit, războiului. Când gândești, când ești frumos surprins de imagini, stări, întâlniri, violența se topește ca ceara lumânărilor.

Sonia Devillers: Exportații. Traducere de Doina Marian, prefață de Radu Ioanid, Editura Polirom.

Sonia Devillers, jurnalistă de radio, a debutat editorial publicând Les exportés, în 2022, la Editura Flammarion. Presa franceză, de toate culorile și orientările, a salutat cu entuziasm acest debut. Și s-a arătat șocată: nu și-ar fi putut închipui existența acestui troc în inima Europei, după Al Doilea Război Mondial, când evreii erau vânduți pe bani – sau în produse – și abia așa li se permitea părăsirea României. Bunicii Soniei Devillers și viitoarea sa mamă, de doar 14 ani la momentul plecării, au părăsit România în 1961. Pentru plecarea lor, statul român comunist a primit mulți bani. Toată tranzacția, în cazul familiei Soniei Devillers, a costat 12 000 de dolari. Dar statul român era lacom, primea și animale, porci, vite, oi, în schimbul evreilor. Totul se putea cumpăra, inclusiv viața umană, scrie Sonia Devillers.

Prințul Harry: Rezervă. Traducere de Cristina Nan, Carmen Neacșu, Smaranda Nistor, Oana Ionașcu, Editura Nemira.

Poate că avem nevoie și de asemenea mărturii. Harry rămâne fără mamă la 12 ani, Diana moare în tragicul accident de mașină. Tatăl, actualul rege Charles, nu este foarte apropiat și ocrotitor cu Harry, care crește singur, se maturizează anapoda, are tot felul de experiențe terifiante. Iese la lumină cu ajutorul lui Meghan, dar rămâne „rezervă“. Puține șanse să ajungă pe tron, să conducă monarhia britanică. Cu toate acestea, are curajul să vorbească, să arate că, oriunde, în orice familie, copiii pot să nu ajungă la iubire, pot suferi, indiferent de bogația, castelele și mașinile din jur. Surprinzătoare această mărturie care ne reamintește de prințesa Diana, Harry moștenind sensibilitatea, fragilitatea și nevoia imensă de iubire și de mângâiere a mamei sale.

Topul inimii

Ar exista și un top al inimii, cu oameni cu care lucrez la Curtea Veche și colaborez la revista Matca. Nu pot să-i așez în topurile sobre, unde dai motivații precise. Cu ei sunt amic, m-ar și deranja să-i urc pe soclu, iar apoi să-i invit la o bere. Gânduri de bine și locuri în Topul inimii pentru entuziastul Péter Demény (cu al său roman trist, de măcinat speranțe, Vârtej în reluare, apărut la Curtea Veche Publishing), pentru Tiberiu Neacșu, catalizatorul de talente (coordonatorul Cenaclului Matca și autorul volumului Sindromul Joubert, Editura Cartier, 2023), pentru Cristian Fulaș (care se va ocupa, în 2024, de un curs de scriere creatoare lansat în jurul revistei Matca și care a publicat – amintesc doar ultimele sale două romane – Ioșca și Specii, la Editura Polirom). Mulțumiri și Simonei Petrișor, pe care o aștept să debuteze cu un volum, și care se dovedește un excelent și prompt secretar de redacție și editor online la Matca. Nu l-aș putea include într-un top sobru și argumentat, și închis la toți nasturii, nici pe Bogdan Suceavă, care a dat un excelent interviu revistei Matca în finalul anului 2023, și cu care am colaborat la lansarea ultimelor sale două volume, unul de poezie, celălalt, o istorie a ideilor – Peisaj de furtună la Indianapolis, Editura Vremea, și Adâncul acestei calme creste, Editura Polirom – și cu care vorbesc des, transatlantic, câte-n lună și-n stele.

Imagine reprezentativă: Pixabay