Un om care urcă pe niște trepte – aceasta este imaginea care mi-a venit în minte citind eseul lui Amos Oz. Scriitorul israelian urcă din treaptă în treaptă pentru a ajunge la ipoteza lui. O ipoteză deja controlată într-un roman, Iuda, sau, mă rog, prezentată prin mijloacele literaturii.
„În urmă cu aproximativ nouăzeci de ani, fratele bunicului meu, profesorul universitar Joseph Klausner, a publicat două cărți foarte controversate despre apariția creștinismului. Una a fost intitulată Isus din Nazaret (1922), iar cealaltă, De la Isus la Pavel (1939).” (p. 15.)
Aceasta este prima treaptă: o familie de evrei în care există gândirea neconformă tradiției. Unchiul Joseph considera că Isus a trăit ca un evreu și a murit ca un evreu. „Nici măcar nu i-a trecut vreodată prin minte să creeze o nouă religie.” (p. 17.)
Scandalul gândirii – și gândirea adevărată e mereu un scandal – este continuat de Amos Oz care nu împărtășește viziunea lui Isus despre iubirea universală, nici îndemnul lui de a întoarce și celălalt obraz. „Lotte și Margit Wreschner, două surori evreice de origine germană, membre ale familiei mele, au fost închise într-un lagăr de concentrare nazist pe vremea când erau adolescente. În 1945 au fost eliberate din acel infern nu de către protestatari cu ramuri de măslin și slogane de tipul Faceți dragoste, nu război!, ci de către trupele aliate, de soldați cu arme și coifuri.” (p. 26.)
Isus astfel umanizat, urmează scandalul Iuda, a cărui povestire e în viziunea lui Oz a unui om nedreptățit de Evanghelii și prezentat de mai toată arta creștină ca un om dezgustător. De aici pornește, de fapt, prezentarea succintă a romanului Iuda. N-o să dau spoilere, cartea oricum se poate citi tot la Humanitas Fiction, în seria Amos Oz din colecția coordonată de Denisa Comănescu. Esențial este că Oz face parte dintre scriitorii care sunt gânditori provocatori, tăioși și care aduc argumente și de bun-simț, dar și bulversante. Și incitant: cititorul simte că trebuie să-l urmeze pe Oz pe treptele sale. La asta firește că traducerea frumoasă a Ioanei Petrindean contribuie într-o măsură deloc neglijabilă.
Imaginea reprezentativă: Wim Aris