Simțindu-mă puțin lezat de reproșurile primite în ultimul timp de mai toată lumea, am scris acest e-mail pe grupul PEN:
Bună seara! Vă deranjez într-o chestiune. Din august trăiesc la București și mă izbesc deseori de uimirea oamenilor de cât sunt de aerian și picat din lună: că nu știu prețurile, că nu-mi dau seama de niște lucruri la mintea cocoșului, că nu văd relațiile pragmatice ale realității etc.
Deci m-am gândit așa: o să fiu „in charge“ la revista online Matca, care va avea și apariție print mai târziu. Vreau să Vă rog să-mi trimiteți întâmplări care vi s-au întâmplat și care dovedesc cât de aerieni sunteți Dvs. (pot fi și fictive, deși…). Aș avea nevoie de niște texte succinte și suculente, max. 5000 de caractere cu tot cu spații pe care le vom publica apoi ‒ contra onorariu, firește – în ritmul în care sosesc. Poate, cine știe, iese și o antologie cândva din asta.
Aștept răspunsul/textul Dvs. cu mare curiozitate și speranță: doar nu oi fi eu singurul scriitor aerian, Doamne, iartă-mă…
Apropo, știți cine a cântat Întâmplări, întâmplări? Cei mai maturi în avantaj…
Vă îmbrățișez,
Péter Demény
