Când ajungi la „Poezia e la Bistrița“ nu ajungi în orașul Bistrița. Ajungi într-o Bistrița utopică și periculoasă, în care hoarde de poete și de poeți mărșăluiesc pe străzile orașului în căutarea celui mai rece frappe, a celei mai reci halbe de bere și acoperă cu vocile lor stridente, vorbind despre frumusețe și libertate, cu râsul lor zgomotos, toate sunetele orașului. Cetățenii pașnici pășesc delicat în preajma lor, să nu-i stârnească, mașinile își reduc turația motoarelor, păsărelele se cuibăresc cu mult înaintea-nserării. Nu ai unde să te ferești de ei.
La Hotel Bistrița și la Coroana de Aur, pe pietonală și-n parc, în restaurante, la Centrul Muzeal și la Palatul Culturii pericolul e cu atât mai ridicat. Nu e oră din zi sau din noapte în care să nu existe probabilitatea să te nimerești, pe neașteptate, față în față cu o poetă sau cu un poet. În cazul în care poeta sau poetul vă sare în față, faceți doi pași înapoi. Nu arătați teamă și nu-i priviți cu reproș în ochi. Nu scoateți sunete. Se vor apropia și vor încerca să vă spună o poezie. Ascultați-i. Uneori poate fi un text oarecare, alteori un text care vă poate salva. Poeții nu mușcă, ei arată cu degetul și folosesc cuvinte ascuțite să scurme în creier. Dacă văd o față prietenoasă, devin și ei prietenoși. Poetele și poeții sunt animale nomade și nestatornice, dar la Bistrița, pentru câteva zile în fiecare an fac tabără și se odihnesc în migrația lor. Poeții masculi sunt mult mai teritoriali decât poetele. Uneori pot izbucni conflicte neprevăzute între ei, unii pot să acuze și urle, alții pot să plângă de frustrare, nu interveniți între conflictele dintre poeți, ci doar ascultați poezia.
Poezia este vaietul pe care poetele și poeții îl scot, o dâră luminoasă de sunet și text pe care o lasă în urma lor și, uneori o aruncă înainte. Poezia este deosebit de prețioasă. Ca perlele care se nasc din suferința scoicilor, așa se naște și poezia din poete și din poeți. În urma distrugerilor făcute de poeți rămâne poezia. Strângeți-o și bucurați-vă de ea. Ascultați-o când o recită în triluri sacadate poetele și poeții în toate colțurile Bistriței, pe bănci în parcuri, pe mese la terase, pe scene și în subsoluri, pitiți în camere de hotel și la umbra copacilor. Nu există spectacol mai înălțător decât poezia și în zilele acelea fiecare por al Bistriței respiră și transpiră poezie, fiecare cărămidă, fiecare alee. Puteți strânge în urma lor atâta poezie cât să vă ajungă un an. Atenție însă, poezia creează dependență, cu cât veți crește doza de consum, cu atât necesitatea va deveni mai mare și o să vă pomeniți scormonind febrili în bibliotecă după o nouă doză. Din fericire poezia este un drog legal, cu acces relativ larg, trebuie însă să fiți atenți la sursă și calitate, poezia proastă poate avea efecte secundare. De asta, ideal este să strângeți cât mai multă poezie în timpul festivalului „Poezia e la Bistrița“, când e proaspătă și revigorantă și o simțiți la aceeași intensitate la care o simt și ei când o scriu. Pe urmă poetele și poeții pleacă și în urma lor orașul rămâne devastat și pustiu. Vă veți bucura de liniște câteva zile și va începe o reconstrucție fragilă, dar în sinea voastră e o firavă melancolie, știți că de abia așteptați să treacă încă un an.
Imagine reprezentativă: Poezia e la Bistrița 2024