Mădălina Buican: „Puterea desenului de a atrage cititorul în poveste“
Mă număr printre oamenii norocoși pentru care pasiunea a devenit meserie. Ca redactor, de-a lungul timpului, mi-au trecut pe sub ochi de la albume pentru copii de vârste foarte mici, bandă desenată, literatură pentru adolescenți până la literatură pentru adulți. În această menajerie eterogenă, în care și-au făcut loc exemplare dintre cele mai diverse, s-a strecurat de curând și seria de titluri manga ce va purta sigla ART.
M-am născut în 1986 și, ca bună parte din generația mea, am descoperit universul anime, fără ca atunci să poarte un nume, odată cu difuzarea, prin ’97, a desenelor animate japoneze Sailor Moon. De altfel, încă de la finalul anilor ’90 până în anii 2000, copii din întreaga lume urmăreau aventurile unor fete fantastice care își aveau originea în manga semnată de Takeuchi Naoko și publicată între 1992-1997. O generație de fetițe a abandonat atunci visul prăfuit de prințese și s-a orientat către o variantă de eroine mult mai aventuroase, care salvau lumea de răul apărut din tenebrele universului, surprindeau cu puteri nemaivăzute, totul asezonat cu niscaiva atribute celeste. Nici prințul din poveste n-a fost iertat, văzându-se înlocuit, fără nicio strângere de inimă, cu Tuxedo Mask, personajul misterios cu mască, ce îi sărea mereu în ajutor lui Sailor Moon, salvând finalul tuturor episoadelor cu ceea ce părea o nesfârșită grădină de trandafiri ascunsă în mantie.
În aceeași perioadă, pe unul dintre posturile italiene, unde mai toți urmăream seriale animate ca alternative la cele de pe postul național, se difuza seria Hikari no Densetsu, tradusă ca La leggenda di Hilary. De data asta nu aveam personaje cu puteri supranaturale, dar aveam gimnastică ritmică și, o vreme, au zburat pe cerul din fața blocului multe panglici improvizate.
Ani de zile, cunoștințele mele legate de această zonă s-au rezumat la asta. Abia târziu am descoperit că în spatele poveștilor, al personajelor cu ochi mari și expresivi se desfășoară un fenomen complex, un univers amplu și cu tradiție numit manga.
Manga este o formă de narațiune bazată în primul rând pe vizual, care folosește puterea desenului pentru a atrage cititorul în poveste. Apărută în forma cunoscută astăzi la sfârșitul secolului XIX în Japonia, manga este bandă desenată, dar și ceva mai mult: un univers în sine, cu propriile convenții și reguli. De la dinamica paginilor până la trăsăturile distinctive ale personajelor, stilul propune un nou mod de a spune povești. Abordează cu ușurință o varietate largă de teme, mai confortabile sau mai inconfortabile, cu aceeași naturalețe, reușind astfel să atragă fani de toate vârstele. A depășit granițele Japoniei și s-a răspândit în întreaga lume, fiind un fenomen în continuă dezvoltare, care și-a câștigat locul în toate formele de artă, de la cinematografie, până la modă, artă stradală sau industria de gaming.
Și iată cum România a început să-și crească timid propria comunitate de fani. O comunitate cu un nucleu bine dezvoltat în jurul iubitorilor de limba și cultura japoneză.
Grupul Editorial ART, care de-a lungul timpului a fost inițiatorul multor proiecte editoriale de succes, printre care merită menționate imprinturile Grafic, Minigrafic, Arthur și de curând proiectul de bandă desenată Club Minigrafic, pornește acum în această nouă aventură alături de unul dintre cele mai important nume din industria de carte din Japonia, un adevărat incubator de autori de manga: Grupul Shueisha. Și cum planurile mari și îndrăznețe pornesc la drum cu proiecte pe măsură, am pregătit pentru inițiați, dar și pentru cei ce abia descoperă această lume, două titluri care au trecut testul timpului, confirmându-și valoarea în ochii publicului: Tokyo ghoul și Privind în urmă.
Cele două titluri propun două stiluri și direcții diferite în manga contemporană. Unul te atrage într-o lume fantasy întunecată, un univers imprevizibil și apăsător. Celălalt contracarează cu un ton cald, aproape confesiv și încărcat de emoție.
Tokyo ghoul, creat de Sui Ishida, apărut la Editura ART în traducerea Antoniei Ivanciu, este, cel puțin în aparență, o poveste despre monștri care se ascund printre oameni. În același timp abordează teme de reflecție precum moralitatea, limitele umanității și alienarea. Ken Kaneki, personajul principal, se trezește într-o zi prins între două lumi, iar lupta lui este în primul rând cu propriul sine, în încercarea de a-și găsi locul potrivit. Forța acestei serii stă mai ales în dilemele pe care le pune în discuție: nu există rău sau bine în formă pură, ambele coexistând în zona gri a alegerilor voluntare sau nu pe care le facem zi de zi. Tonul, amplificat de imaginile alb-negru foarte puternice vizual, accentuează expresivitatea personajelor. Tokyo ghoul nu e doar o poveste dark, ci și o poveste despre ce înseamnă să fii și să rămâi uman când sorții par potrivnici.
Pe de altă parte, Privind în urmă, creația cunoscutului și apreciatului artist Tatsuki Fujimoto, apărută în traducerea lui Cristian Diaconu, este un stand-alone cu o poveste extrem de concentrată și bine dozată despre creație, prietenie și fragilitatea condiției umane în fața unui destin uneori nemilos. Fujimoto dă dovadă de o sinceritate dezarmantă, punându-și față în față cele două protagoniste unite de admirație, talent, dragoste pentru desen, dar care cad uneori pradă slăbiciunilor umane, precum oricare dintre noi. Arta salvează însă întotdeauna și rămâne un refugiu și o formă de supraviețuire atunci când totul în jur pare să se prăbușească. Și atunci rămâne mereu întrebarea: Cum ar fi fost dacă…?
Așadar, fie că vrei să te bucuri de o poveste care să te țină cu sufletul la gură, fie că vrei să te refugiezi într-o lectură mai caldă și emoționantă, cele două volume îți arată nu numai ce înseamnă astăzi manga ca stil artistic, dar se vor dovedi și două lecturi savuroase cu care să descoperi această formă de artă care cucerește un public tot mai numeros.
Ramona Tănase: „Teme universale ancorate în sensibilitatea japoneză“
Una dintre direcțiile esențiale asumate încă de la început de Grupul Editorial ART a fost aceea de a aduce cititorilor din România un număr cât mai mare de cărți relevante la nivel internațional, titluri care, în moduri diferite, au reușit să redefinească genuri și să influențeze felul în care citim și înțelegem literatura astăzi. Acest demers a fost, de fapt, unul de deschidere culturală: o încercare constantă de a lărgi orizontul lecturii și de a oferi acces la forme narative variate, din spații și epoci diferite. În acest context, interesul pentru manga a apărut firesc, ca parte a unei preocupări mai ample de a construi o piață de carte diversă și incluzivă, în care romanul grafic și banda desenată să își găsească un loc stabil și legitim.
Manga, în sine, este o formă distinctă de bandă desenată originară din Japonia, care a devenit în ultimele decenii un fenomen cultural global, depășind granițele limbii și ale contextului în care a apărut. Explozia uimitoare la nivel internațional a acestui limbaj artistic distinct și influent a venit în perioada postbelică.
Unul dintre aspectele care explică impactul său global este tocmai diversitatea extraordinară. Manga nu este un gen în sine, ci un univers de genuri: de la povești de dragoste și drame cotidiene, până la science fiction, horror, istorie sau reflecții filosofice. Mai mult, sistemul său de clasificare pe categorii demografice – Kodomo (pentru copii), Shoujo/Shōjo (pentru adolescente), Shounen/Shōnen (pentru adolecenți), Seinen (pentru bărbați), Josei (pentru femei) – permite o adresare foarte precisă către publicuri diferite, ceea ce contribuie la complexitatea și rafinamentul său narativ. În același timp, expresivitatea vizuală, ritmul cinematic al secvențelor și folosirea preponderentă a alb-negrului creează o experiență de lectură intensă și imersivă.
Fascinația internațională pentru manga vine tocmai din această combinație rară de accesibilitate și profunzime. Cititorii descoperă teme universale – prietenie, identitate, pierdere, maturizare, sacrificiu – dar și o perspectivă culturală distinctă, profund ancorată în sensibilitatea japoneză. În plus, formatul serializat construiește o relație de durată între cititor și poveste, transformând lectura într-un proces continuu, nu într-un act singular.
În România, acest gen a ajuns relativ târziu comparativ cu alte țări europene. Motivele sunt multiple și țin atât de structura pieței de carte, cât și de prioritățile editoriale istorice. Mult timp, atenția a fost concentrată aproape exclusiv pe literatura clasică și contemporană occidentală, în timp ce banda desenată a rămas într-o zonă marginală. În plus, numărul foarte mic de traducători specializați și familiarizați cu specificul limbajului manga și lipsa unei infrastructuri editoriale dedicate au încetinit în mod firesc apariția acestui tip de publicații.
Trebuie adăugat și faptul că percepția tradițională asupra benzilor desenate – adesea asociate exclusiv cu publicul foarte tânăr – a contribuit la o anumită rezervă inițială în ceea ce privește dezvoltarea acestui segment. În paralel, faptul că piața de carte din România nu are întotdeauna o vizibilitate internațională ridicată a făcut ca, în anumite cazuri, negocierile cu marile edituri de manga din Japonia să fie mai dificile, fiind necesare demersuri îndelungate, argumentații solide și prezentări detaliate ale contextului local pentru a construi încredere și credibilitate și a le demonstra potențialul real al acestui demers.
Cu toate acestea, interesul pentru manga a crescut constant, în special în rândul publicului tânăr. Accesul la internet și la platforme internaționale a facilitat contactul direct cu acest univers, iar mulți cititori au ajuns să consume manga în engleză sau franceză, iar unii au mers chiar mai departe, învățând limba japoneză pentru a putea accesa sursa originală. Acest lucru spune nu doar ceva despre popularitatea fenomenului, ci și despre nivelul de implicare și curiozitate culturală al publicului și despre potențialul său educațional și intercultural.
În acest context, dezvoltarea unor ediții de manga în limba română nu este doar o inițiativă editorială, ci o etapă firească într-un proces mai amplu de maturizare a pieței. Calitatea traducerii, atenția la detalii grafice și respectarea standardelor internaționale devin elemente esențiale pentru construirea încrederii cititorilor.
Manga nu mai poate fi privită doar ca un produs de import, ci ca o parte integrantă a unei culturi globale a lecturii, în care publicul român este deja activ și implicat. În plus, integrarea manga în mediul educațional – ca instrument de stimulare a lecturii sau de explorare culturală – ar putea deschide noi direcții de dezvoltare.
