Seria de uriaș succes „Țup“, apărută la Curtea Veche Publishing, se transformă într-un serial de animație marca VOYO Original
Fenomenul „Țup“ – bazat pe o serie de cărți din colecția Poveștile Cristinei, ce includ titluri semnate atât de Alex Donovici, cât și de Cristina Donovici – trece la următorul nivel: va deveni un serial de animație la VOYO Original.
Proiectul are toate șansele să ajungă lansarea anului 2025 în materie de ecranizări. Nu e nicio exagerare, întrucât platforma de conținut video va difuza producția pornind de la o performanță fără precedent pe care și-a trecut-o în cont „Țup“ – e prima serie internațională de cărți pentru copii de la un autor român tradusă în mai multe limbi și țări, adorată pe trei continente.
Această ecranizare e posibilă, fără doar și poate, grație unui proiect cultural ambițios, derulat în premieră pe țară la Bookfest București 2024, „Țup“ fiind prezentat anul trecut, în cadrul ediției inaugurale „Book to Screen“. Acest loc de întâlnire a cărților cu cinemaul, aflat acum înaintea celei de-a treia ediții, aduce la aceeași masă autori, editori de carte, regizori, scenariști și producători de film și televiziune, pentru a discuta drepturile de proprietate intelectuală și posibilitatea dezvoltării de ecranizări bazate pe opere literare contemporane. Cu un juriu format din Gabriela Iacob (Head of Scripted Content Development, PRO TV), Barna Némethi (regizor și publisher, revista Matca) și George Cornilă (editor coordonator, Curtea Veche Publishing), proiectul „Book to Screen – Bun de filmat“ se dezvoltă în siajul unei tendințe mondiale. În condițiile în care peste 150 de cărți devin anual filme, seriale sau miniserii, „Book to Screen“ scurtează și netezește parcursul cărții spre ecrane, cele din urmă, dominate azi de platformele de streaming. Practic, acest proiect cultural e o întâlnire fericită între producția de carte și nevoia de a rula pe ecrane conținut nou și atractiv, care să devină noul blockbuster, noua serie binge-worthy, poate chiar o franciză.
„O poveste care trebuie spusă“
Cum s-a dat „bun de filmat“ pentru „Țup“? „Totul a început cu pitch-ul lui Barna Némethi, care a venit cu o propunere de ecranizare, eu neștiind cartea. M-am îndrăgostit imediat de concept, de acest «imposibilul e doar un cuvânt» transpus într-o poveste pentru copii. M-am îndrăgostit de Țup, această puiuță de ciocârlie fără aripi care întâmpină fiecare provocare a copilăriei cu încrederea deplină că poate reuși, și care nu se oprește niciodată să vadă ce nu are, ci vede mereu ce are: prieteni. Când am văzut ilustrațiile Stelei Damaschin, care a adus personajele la viață cu o forță emoțională extraordinară și a construit un univers cald și credibil, am fost complet convinsă. Când am prezentat această idee de ecranizare colegilor mei, decizia a fost unanimă și entuziastă: aceasta este o poveste care trebuie spusă. Odată achiziționate drepturile, venirea lui Vasi, regizorul nostru, în proiect, a fost apoi scânteia care a aprins motoarele acestei aventuri, pasiunea lui devenind rapid forța care ne-a propulsat pe toți înainte“, mărturisește Gabriela Iacob (Head of Scripted Content Development, PRO TV), adăugând: „Pentru mine, unul dintre momentele cele mai dragi și surprinzătoare a fost crearea echipei de scenariste și lucrul în writersroom. Am avut șansa extraordinară să reunim într-un timp scurt câteva dintre cele mai talentate scenariste pe care le-am întâlnit în ultimii ani. Am pornit la drum alegând headwriter și știind că echipa trebuie să fie formată din scriitoare pentru copii care sunt și scenariste. Am fost incredibil de norocoși ca persoanele pe care le-am avut pe wishlist să accepte (pe care le-am avut în gând ca o listă ideală), de la headwriter până la scenariste și script editor. Atunci când formezi o echipă, speri să funcționeze chimia dintre membrii echipei. Magia acestui writersroom – și folosesc expres acest termen, pentru că așa lucrăm – a fost încă din prima zi fabuloasă. Procesul de scris-rescris pe care îl presupune crearea unei povești audiovizuale, discuțiile pe găsirea celei mai bune soluții pentru adaptare în timp ce se creează povești stand-alone pentru fiecare episod, simțul umorului, râsetele și energia, calitatea ideilor pitch-uite pentru fiecare secvență, versatilitatea fiecăreia, totul sub presiunea unor termene de predare foarte strânse, nu se întâmplă mereu. Contează imens că headwriter-ul (Cristina Iliescu) are experiența proiectelor făcute special pentru copii, că scenaristele (Lavinia Braniște și Simona Sava) au scris cărți pentru copii, și că toate au îmbrățișat colaborarea pe care scrisul împreună o presupune, dar și că am avut un novice ca script editor (Ilinca Dediu) care le-a ancorat constant în realitatea cărții (în limitele impuse de povestea inițială). Cred că trăim ceva special cu acest writersroom și știu că toate aceste calități s-au transpus perfect în scenariile scrise“.
„Țup“ pe VOYO
Serialul „Țup“, un proiect VOYO Original, se bazează pe Gabriela Iacob (producătoare executivă), Vasile Alboiu (regizor si coordinator de animaţie în proiectul „Ţup“) Cristina Iliescu (headwriter & creative producer), Lavinia Braniște și Simona Sava (scenariste). Producția va fi lansată în acest an, sub forma unui serial de animație, cu un prim sezon de 12 episoade a câte șapte minute fiecare, destinat preșcolarilor și reprezentând adaptarea cărții întâi a seriei publicate de editura Curtea Veche, Țup. Imposibilul e doar un cuvânt,de Alex Donovici. Sezonul doi va oglindi cartea Țup. Salvatoarea iernii, de același autor.
Vasile Alboiu: „O experiență cu totul nouă“
Regizorul, coordonatorul de animație și creative director-ul Pro TV Vasile Alboiu ne spune care sunt vocile celebre cu care lucrează, dar și poveștile care îl fascinează.
Vasi, cum e să lucrezi pentru cei mai mici privitori?
Este o experienţă cu totul nouă. Am mai lucrat cu copiii din ciclul primar, dar e primul proiect de mare complexitate făcut special pentru ei. Mi-a plăcut şi îmi place foarte mult să fiu alături de copii. Ştiu de când făceam workshopuri de animaţie cu ei cât de creativi sunt şi, în primul rând, cât de bogată este imaginaţia lor.
Ce emoție te-a convins să te alături proiectului?
Au fost mai multe emoţii. Bucuria de a face ceva pentru copii a fost una dintre ele, admiraţia şi respectul pentru întreaga serie de cărţi „Ţup“ au fost altele. De asemenea, curiozitatea şi dorinţa de a lucra la un proiect cu totul nou au fost cu siguranţă foarte importante în decizia mea.
Ce detalii ne poți da despre echipa proiectului – animatori, voci etc?
Echipele de animatori sunt compuse din oameni cu talente diferite, de la animaţie clasică la folosirea computerului. Vocile sunt extraordinare şi mă bucur mult că unele dintre cele mai cunoscute voci de la Pro TV dau viaţă personajelor din „Țup“. Andreea Esca este povestitoarea, Paula Herlo este Ţup, Amalia Enache dă voce bufniţei, iar Cristian Leonte e Melcul Fulger, dar şi curajosul Tor.
Ca orice regizor ești, înainte de toate, un povestitor. Care e povestea care ți-a marcat copilăria?
Mi-au plăcut şi îmi plac mult poveştile. A fost mereu o bucurie să le citesc poveşti copiilor mei. În continuare, caut tot felul de poveşti interesante din folclorul lumii. De curând, am descoperit o antologie de poveşti japoneze şi n-am putut să o las din mâini până nu am terminat-o de citit. Cred că povestea care mi-a rămas în minte cel mai tare din copilărie este „Ivan Tubincă“ scrisă de Ion Creangă. Felul în care Ivan reuşeşte să treacă peste toate obstacolele folosind înţelepciunea şi umorul m-a fascinat încă de la primele pagini.
Ce așteptări ai de la acest proiect?
Cel mai mult îmi doresc ca această serie de animaţii să fie plăcută de copii, să se bucure cel puţin la fel de mult cum s-au bucurat când au citit cărţile şi să descopere poate o lume la care nu s-au gândit. În al doilea rând, mi-aş dori ca părinţii să vadă în această animaţie o formă simplă şi foarte la îndemână de a le transmite copiilor câteva principii importante: de la prietenie la responsabilitate şi respect pentru natură.
Nu cred că acest proiect este doar un desen animat, ci este o serie educativă şi un foarte bun aliat al părinţilor în a le prezenta copiilor sentimente complexe.
„Țup“, văzut de Simona Sava și de Lavinia Braniște
Am stat de vorbă cu scenaristele Simona Sava și Lavinia Braniște, care ne-au introdus în atmosfera serialului de animație „Țup“
Din perspectiva voastră, care a fost principala provocare legată de transformarea acestui text literar în scenariul unei producții audiovizuale?
Simona Sava: Literatura oferă mai multă libertate scriitorului, față de scenariul de film. Într-un episod de 7 minute, pentru un public atât de tânăr, fiecare cuvânt are nevoie de justificare. Provocarea transformării poveștii lui Țup în scenariu a fost să deconstruim povestea din carte și să o adaptăm pentru condițiile animației.
Lavinia Braniște: Găsirea unei structuri pentru fiecare episod în parte, dar și pentru sezon, ca întreg.
Ce are special un scenariu inspirat de o lucrare literară pentru copii?
S.S.: Scenariul este un fel de alter ego al cărții. Povestea e aceeași, cea pe care o vezi cu mintea atunci când citești, sau când ți se citește. Scenariul aduce în plus ceva din sufletul nostru, a celor care am adaptat povestea. E ca și cum povestea ar avea mai multe straturi care se completează: cartea, ilustrația, scenariul, animația.
L.B.: Spațiul pe care îl oferă pentru fantezie și pentru umor și, de asemenea, spațiul de a completa sau îndrepta anumite fire narative.
Ce vă captivează când scrieți un scenariu? Povestea, găsirea unor voci distinctive ale personajelor – ce?
S.S.: Lucrând la scenariile pentru „Țup“, cel mai mult m-a fascinat arhitectura poveștii, modul în care aceleași evenimente și acțiuni se construiesc în carte, față de ecran. Sunt mijloace diferite de a spune o poveste, fiecare cu regulile ei.
L.B.: Mie îmi plac mult dialogurile și-mi place să-mi imaginez personajele în diferite situații, deci cel mai interesant mi se pare să văd și să aud protagoniștii înainte de a pune pe hârtie orice cuvânt.
Cum priviți libertățile pe care și le iau realizatorii de film față de scenarii?
S.S.: Fiecare dintre cei care contribuie la povestea lui Țup are niște libertăți, dar asta e frumusețea. Așa cum noi am adaptat povestea când am scris scenariul, realizatorii vor duce mai departe munca noastră și vor transforma cuvântul scris în imagine în mișcare. Tare, nu?
L.B.: Depinde ce iese la final. Uneori libertățile sunt binevenite, funcționează în favoarea filmului. Alteori vin din constrângeri legate de producție (deci ar fi impropriu numite „libertăți“), așadar sunt necesare.
Când începeți să adaptați o poveste la un scenariu, cu ce începeți?
S.S.: Citesc povestea, bineînțeles.
L.B.:Încerc să văd cât mai limpede personajele.
Ce faceți când cuiva nu-i place o idee pe care ați avut-o?
S.S.:Se întâmplă o negociere între rațiune și emoție. Rațiunea, când am încredere în echipa cu care lucrez, îmi amintește că mai multe minți văd mai bine decât una singură. Emoția își apără puiul, dar învață să vadă scenariul ca pe o lucrare comună în care fiecare dintre autori dă ce are mai bun. Și acceptă, și se bucură.
L.B.: Depinde cui nu-i place și câtă putere de decizie are în proiect. Nu țin foarte mult la ideile mele, le văd ca pe niște propuneri în încercarea de a găsi o soluție care să funcționeze pentru toată lumea.
Purtați-ne în culisele transpunerii unui scenariu – participați la filmări?
S.S.: De obicei particip cu mare drag când se filmează un proiect la care am lucrat. Aici nu e cazul, tot platoul de filmare încape într-un computer.
L.B.: Deocamdată nu am avut ocazia și cred că nici la „Țup“ nu voi avea.
Când se termină, de fapt, un scenariu? Când știți că e forma finală?
S.S.: Scenariul ajunge în forma finală atunci când devine animație, în cazul poveștii lui Țup. Până atunci, se poate oricând modifica, dar lucrăm cu deadline-uri și ne asumăm deciziile luate, așa că, după câteva runde de discuții în echipă, stabilim draftul final și mergem mai departe.
L.B.: Probabil că e gata atunci când e gata montajul, dar în ce-l privește pe scenarist probabil că forma finală e agreată împreună cu regizorul filmului.
Când citiți ceva ce vă place, schițați un mini-scenariu în minte? Intuiți potențialul de scenarizare al unei opere?
S.S.: Literatura bună are meritul de a fi vizuală, adică, atunci când citești, vezi povestea în cap, ca pe un ecran. Dacă mintea produce acest scenariu, e clar că opera are potențial de ecranizare.
L.B.: Nu. Încerc mereu, pe cât posibil, să nu-mi contaminez experiența de cititoare cu elemente care țin de profesia de scriitoare.
Care e cea mai bună parte a faptului de a fi scenarist?
S.S.: Îmi place să spun povești, iar scenariul de film este un alt mod de a povesti. Îmi plac limitările care te obligă să găsești soluții narative, pentru că în scenariu, orice scrii trebuie să se vadă pe ecran. Când un personaj are un gând, o emoție, o reacție, tu ești cel care o traduce în imagine.
L.B.: Faptul de a scrie dialoguri.
