Acum 105 ani, pe 3 iunie, se năștea Ferenc Karinthy. Fiul lui Frigyes Karinthy, scriitor al cărui nume este adesea asociat cu umorul maghiar, Ferenc (Francisc) a publicat numeroase cărți. Dintre acestea, Epepe (1970) a cunoscut un succes deosebit; am citit recent că se numără printre volumele preferate ale Olgăi Tokarczuk.
Epepe aparține genului distopic. Titlul desemnează țara în care ajunge, din întâmplare, personajul principal și care funcționează după reguli proprii, asemenea oricărei societăți distopice. Budai – acesta este numele protagonistului – se rătăcește, la fel cum se întâmplă și cu domnul G. A., eroul unui alt scriitor maghiar, Tibor Déry. Astfel, Budai ajunge în acea țară stranie, unde, firește, totul este diferit. Locuitorii nu cunosc nicio limbă pe care Budai să o înțeleagă și nici măcar gesturile lui nu le sunt familiare; lumea în care pătrunde pare aproape neomenească. În cele din urmă, reușește să se întoarcă în patria sa, însă experiența trăită îl va marca pentru totdeauna.
Ferenc Karinthy a fost un caz aparte. Frustrat de succesul și, mai ales, de poziția excepțională pe care tatăl său o ocupa în canonul literar maghiar, a încercat întreaga viață să se ridice la nivelul acestuia. După cum spunea cineva despre el, avea nevoie mereu de cele mai bune mașini, de cele mai frumoase femei și de cel mai mare succes. A intrat în competiție cu István Örkény, cunoscut pentru nuvelele sale de un minut și pentru câteva piese importante, precum Familia Tót. Se poate spune că Örkény a câștigat această confruntare simbolică, deși, cine știe, poate că Olga Tokarczuk nu a citit nimic de el…
Poate că – o spun cu prudență – Epepe se poate citi în cheie psihologică: orice-ar fi făcut, Ferenc Karinthy nu se putea ridica niciodată la înălțimea tatălui său: e greu să ajungi într-o poziție închipuită pentru că nici nu știi unde se situează, de fapt. Karinthy-fiul degeaba tânjea după locul tatălui, contemporan și prieten cu Endre Ady și Dezső Kosztolányi: nu putea să repete soarta acestuia.
De fapt, el era rănit din toate părțile: mama lui a avut un liaison chiar cu Tibor Déry, iar mai târziu, a murit în lagăr, fiind de origine evreiască. Îl putem admira pentru că, totuși, a devenit un scriitor important și a scris măcar o carte la care ne putem întoarce oricând.
Imagine reprezentativă: Edward Hopper, Nighthawks, 1942
