Clujul emergent
La mijlocul anilor 2000, se năștea la Cluj o scenă de artă dinamică ai cărei protagoniști urmau să cunoască în scurt timp succesul internațional. Era aceeași generație care construia atunci un nou tip de context artistic local, punând bazele unor galerii, artist-run spaces, grupuri, reviste, coagulându-se ulterior în ceea ce avea să fie, începând cu 2009, primul proiect major care a reunit spații de expunere și studiouri de artiști, și anume Fabrica de Pensule. Fabrica reconfigura, la acel moment, relațiile dintre inițiativele independente locale, într-un ecosistem cultural construit pe colaborare și dialog.
Dacă ne referim la prima parte a decadei 2000–2010, Victor Man, Adrian Ghenie, Mihai Pop, Mircea Cantor, Ciprian Mureșan, Gabriela Vanga, Șerban Savu, Marius Bercea, Mircea Suciu, Cristian Rusu sunt probabil cei mai activi protagoniști ai acestei povești. Relațiile lor directe cu scena internațională au contribuit esențial la transformarea Clujului într-un adevărat pol al artei contemporane, care, deja din 2004-2005, atrăgea atenția curatorilor influenți, implicați în programe de cercetare ale noilor tendințe artistice din Europa de Est. Toate aceste aspecte vor fi consemnate ulterior de Jane Neal – curatoare britanică independentă, foarte apropiată de scena artei clujene încă de la început – în publicația Art Cities of the Future: 21st-Century Avant-Gardes, apărută la prestigioasa editură Phaidon Press din Londra (J. Neal, 2013, pp. 63-67). Volumul cartografia cele mai interesante locuri de pe glob, în ceea ce privește arta contemporană, și plasa Clujul într-o selecție restrânsă de 12 orașe. Artiștii considerați de Jane Neal ca fiind reprezentativi pentru Cluj la momentul 2013 erau: Marius Bercea, Mihuț Boșcu Kafchin (azi, Hortensia Mi Kafkin), Răzvan Botiș, Adrian Ghenie, Victor Man, Alex Mirutziu, Ciprian Mureșan și Șerban Savu.
Așa cum relatează adesea Mihai Pop, cofondatorul galeriei Plan B, povestea începe cu revenirea în țară, în jurul anului 2004, a câtorva dintre tinerii artiști care studiaseră pictura la Cluj la finele anilor ’90 și începutul anilor 2000. Victor Man fusese plecat pentru studii în Israel, Adrian Ghenie revenea după o ședere la Viena, Șerban Savu finalizase bursa de la Accademia di Romania, iar Marius Bercea se întorcea definitiv la Cluj după diverse stagii în Belgia.
Pe de altă parte, în primii ani ai acestui deceniu, apăruseră la Cluj diverse forme de asociere între artiști tineri, animate de o energie colectivă remarcabilă, care a revigorat scena locală de artă și a generat o nouă dinamică a colaborărilor, a experimentului și a schimbului de idei. Mircea Cantor, Ciprian Mureșan și Gabriela Vanga s-au reunit, între 2001 și 2003, în jurul proiectelor Super us și Version. Duo Van Der Mixt a fost înființat în 2002 de Mihai Pop şi Cristian Rusu, funcționând până în 2007. Grupul Supernova, format din László István, Ciprian Mureșan, Cristian Pogăcean, a fost activ între 2002 și 2004.
Aceste inițiative veneau să completeze ecosistemul deja existent în jurul unor galerii alternative sau centre culturale precum Casa Tranzit, Centrul Cultural Sindan, Studio Protokoll și Galeria Ataș, consolidând infrastructura informală a scenei de artă clujene și făcând-o mai vizibilă pentru curatorii internaționali. Este important de adăugat faptul că instituțiile menționate mai sus își începuseră activitatea chiar înainte de anul 2000, familiarizând publicul local cu discursuri artistice proaspete, aflate în consonanță cu scena internațională.
Casa Tranzit, de pildă, și-a început activitatea în 1997 în clădirea fostei sinagogi, Poalei Tzedek, „din nevoia umplerii spațiului vid în termeni fizici și totodată socio-culturali din regiune“. Centrul Cultural Sindan a fost înființat în anul 1999 de către compania farmaceutică cu același nume, fiind coordonat de Maria Rus-Bojan. Această inițiativă a avut scopul de a sprijini și promova artele vizuale contemporane, în special zona experimentului artistic. Studio Protokoll, coordonat de Attila Tordai-S, s-a născut tot în 1999 și a funcționat ca un spațiu independent care privilegia activitatea artistică generată de o gândire teoretică solidă. Galeria Ataș a funcționat începând cu anul 2000 ca spațiu de expunere al Universității de Artă și Design din Cluj, avându-l curator, până în 2002, pe Mihai Pop. Acesta scria cu asumare, la scurt timp după preluarea spațiului, în revista clujeană de artă Balkon:
„Ne-am propus să fim permanent cu cel puțin un pas înaintea școlii, semnalându-i posibile soluții, punând-o în mod constant față în față cu ideile actuale ale artei și, mai important, cu preocupările «periferice» (dar pline de substanță) ale propriilor ei studenți“. (M. Pop, 2000, p. 61)
Going West
În 2005, Victor Man participa la cea de-a doua ediție a Bienalei de la Praga, în expoziția Expanded Painting, o selecție amplă curatoriată de Helena Kontova și Giancarlo Politi,ce viza cele mai recente tendințe în pictură și relația acesteia cu alte medii. Selecția de artiști era una foarte exigentă, printre participanți se numărau numele importante ale artei momentului: Damien Hirst, Maurizio Cattelan, Michaël Borremans, Ugo Rondinone, Anselm Reyle etc. Este și momentul în care multe voci susțin că ar fi apărut termenul de Școala de la Cluj, introdus de Giancarlo Politi, fondatorul celebrei reviste Flash Art, pentru a desemna această generație de pictori din care făcea parte și Victor Man, formați la Cluj la finalul anilor ’90 și începutul anilor 2000.
Mult mai plauzibilă este însă apariția acestui termen în 2007, tot în contextul Bienalei de la Praga, când prezența artei românești este mult mai pregnantă (în diversele secțiuni ale bienalei avem de această dată 18 artiști români din generații diferite, majoritatea din Cluj), iar anunțul bienalei preciza în mod explicit: „There will be a special focus on the ‘School of Cluj’ in Romania, which, after Leipzig and Dresden, is proving to be a veritable goldmine of contemporary painters“. (e-flux, 2007).
Un amplu și bine documentat articol din 2017, „The Painting School of Cluj“, publicat de istoricul de artă clujean Bogdan Iacob, analizează fenomenul studiind producția artiștilor care, în opinia sa, „l-au făcut internațional relevant”, și anume: Victor Man, Adrian Ghenie, Șerban Savu, Marius Bercea și Mircea Suciu (B. Iacob, 2017). În mod evident, Iacob consideră definitorie pentru Școala de la Cluj pictura figurativă care manifestă în mod conștient o „înțelegere specifică a mediului pictural“ și căreia îi găsește trăsături tematice comune. Articolul nu ne lămurește însă cu privire la genealogia termenului și nici nu atinge problema manifestărilor artistice neo-conceptuale (vezi Mircea Cantor, Ciprian Mureșan, Cristian Pogăcean) care, uneori, sunt și ele puse sub umbrela Școlii de la Cluj.
Aceste aspecte apar, pe scurt, într-un text din 2021, semnat de Julien Delagrange, publicat pe platforma Contemporary Art Issue (www.contemporaryartissue.com). Autorul, critic de artă belgian, vorbește despre apariția termenului în 2007, la Bienala de la Praga, și de inspirația venită din tradiția de a denumi astfel fenomene locale artistice (ex. Neue Leipziger Schule). Artiștii asociați de el acestei denumiri și-au urmat studiile la Universitatea de Artă și Design din Cluj, dar prieteniile și alianțele informale au fost, de asemenea, esențiale, deși artiștii nu au avut un manifest sau un program comun, fapt subliniat și de Bogdan Iacob. Delagrange mai observă că termenul a fost folosit ulterior de galerii ca instrument pentru a crește vizibilitatea fenomenului. Aceste observații sunt confirmate și de opinia unor artiști precum Adrian Ghenie, Cristian Rusu și Marius Bercea.
Într-un interviu din 2011, realizat de Rebecca Wright pentru platforma Studio International (www. studiointernational.com), Marius Bercea se referea la Școala de la Cluj în termeni de „comunitate vie, extrem de implicată în cercetarea artistică“ (M. Bercea, 2011). Subiectul este reluat apoi în 2015 de Adina Zorzini în volumul Belvedere. Marius Bercea răspundea astfel la întrebarea „Te consideri unul dintre inițiatorii așa-numitei Școli de la Cluj?“:
„Nu știu ce să zic, asta e o modă de marketizare a unei situații…. […] Întreaga comunitate artistică din Cluj se bazează pe o istorie comună, foarte îndelungată. Adică toți am studiat în aceeași școală, cu aceiași oameni, am stat pe aceleași locuri, am mers la aceleași petreceri…Am avut experiențe de viață comune, la propriu, împărțeam atelierele de când eram în facultate sau împărțeam culori sau ne știam între noi, unii dintre noi încă din clasa a cincea. […] …asta este ingredientul cel mai nimerit, care să coaguleze sintagma asta, care, într-adevăr e foarte generală, Școala de la Cluj“. (M. Bercea, 2015, pp.21-22).
O contribuție crucială în promovarea generației tinere din Cluj pe plan internațional a avut-o curatoarea Jane Neal, cea care vizita Clujul pentru prima dată în 2005, anul în care Mihai Pop și Adrian Ghenie fondau Galeria Plan B și deschideau spațiul cu expoziția Perfect Crime, semnată Victor Man. Un an mai târziu, în 2006, ea organiza, la galeria Haunch of Venison din Zürich, expoziția Cluj Connection, cu lucrările artiștilor Ciprian Mureșan, Șerban Savu, Victor Man, Adrian Ghenie, Cristian Pogăcean, Mircea Cantor și Gabriela Vanga. Simona Năstac remarca în revista Observator cultural că, la acel moment, Cluj Connection era „una dintre puținele expoziții de grup cu participare integral românească la o galerie de artă europeană extrem de bine cotată“. (S. Năstac, 2007).
Tot Jane Neal este cea care organizează, în 2007, o primă expoziție personală importantă a artistului Marius Bercea în Marea Britanie, la Eleven Fine Art Gallery din Londra. Acest moment va deschide drumul colaborărilor de lungă durată ale lui Bercea cu cele două galerii comerciale care l-au reprezentat încă de la început: Blain|Southern din Londra și Berlin și François Ghebaly din Los Angeles și New York.
Anii 2006 și 2007 se dovedesc a fi deschizători de drumuri în ceea ce privește expunerea și receptarea pe plan internațional pentru mulți dintre artiștii clujeni.
În 2006, Galeria Plan B participa pentru prima dată la târgul de artă Viennacontemporary, în secțiunea dedicată spațiilor de tipul artist run, iar în 2007 prezenta lucrările artiștilor din portofoliu în cadrul celebrului târg Armory Show din New York. Un alt moment esențial pentru Plan B este prezența la Bienala de Artă contemporană de la Veneția, în 2007. Expoziția Low-Budget Monument era curatoriată de Mihnea Mircan, curator tânăr din București, în timp ce Mihai Pop, galeristul de la Plan B, a fost desemnat comisar al participării României la această ediție. Victor Man și Cristian Pogăcean erau cei doi artiști ai galeriei expuși cu această ocazie la Veneția.
O altă expoziție de grup ce trebuie menționată pentru 2007 este Across the Trees: Romanian Art Now. Adrian Ghenie, Ciprian Mureşan, Cristi Pogăcean, Șerban Savu, Miklós Szilárd and Gabriela Vanga, deschisă la David Nolan Gallery din New York, cu sprijinul Plan B și ICR.
La nivel individual, Victor Man expunea deja cu succes în galerii din Amsterdam, Londra, Berlin, Köln și Milano (2006-2007); Mircea Cantor, plecat de câțiva ani în Franța, stabilise o colaborare de lungă durată cu galeria Yvon Lambert și expunea la Paris, Roma, New York, Tel Aviv; Gabriela Vanga era inclusă în expoziții de grup la Paris și Los Angeles (2006 – 2007); Șerban Savu și Marius Bercea prezentau expoziții personale la Mie Lefever Gallery din Ghent (2006); Adrian Ghenie avea trei expoziții în galerii din Los Angeles, Zürich și Berlin (2007); Ciprian Mureșan era inclus într-o expoziție de grup la Prometeo Gallery din Milano și colabora cu Kontainer Gallery din Los Angeles pentru expoziția personală I Believe I Can Fall (2007); Mircea Suciu expunea la Mie Lefever Gallery din Ghent (2007).
Fabrica de Pensule
Revenind la Cluj, toate aceste energii orientate atât înspre creație, cât și înspre expunerea artei vizuale – la care se adăugau prezentarea de spectacole coregrafice sau teatrale – s-au coagulat, în 2009, în jurul spațiului Fabrica de Pensule, fostă clădire industrială, ce va ajunge să includă treptat tot mai multe organizații culturale, ateliere de artiști, spații de expunere și săli de spectacole. Povestea a început cu pictorul Radu Comșa și galerista Daria Pervian care au descoperit posibilitatea de a închiria spații în fosta clădire a Fabricii de Pensule, ce își încheiase activitatea în 2005.
Galeriile prezente în această clădire de-a lungul timpului au fost: Plan B, Sabot, Bazis, Laika, Lateral Art Space, Spaţiu Intact, ClujEst, :Baril, ZMart, Domino. Pe de altă parte, aproape toți artiștii menționați în acest text și-au mutat treptat atelierele aici, iar alături de ei au venit mulți alții, din generații mai tinere ‒ Dan Beudean, Dan Măciucă, Denisa Curte, Eugen Roşca, Ioana Iacob, Irina Dumitraşcu, Mihuţ Boşcu, Oana Fărcaş, Radu Cioca, Radu Comşa, Răzvan Anton, Smaranda Almăşan, Szabolcs Veres, Vlad Olariu ș.a.
La puțin timp după înființare, Ciprian Mureșan descria în revista Idea artă+societate fenomenul Fabrica de Pensule, în termenii unei inițiative spontane, total neplanificate, dar care s-a dovedit a fi mai mult decât necesară pentru contextul local.
„Fabrica apare totuși ca o ciudățenie în peisajul cultural clujean – și, prin extensie, în cel românesc. […] Neașteptatul decurge mai mult din modul în care s-a cristalizat această entitate culturală, o aglomerare spontană de energii (și de oameni care le poartă), fără un proiect inițial comun, care, probabil, în alte circumstanțe nu s-ar fi adunat la un loc.
În condițiile în care emanciparea unei piețe de artă a dus la apariția unor galerii comerciale, ne aflam, pe de o parte, într-un moment în care Uniunea Artiștilor Plastici pierduse atât spațiul principal de expoziție, aflat în centrul orașului, cât și una dintre clădirile destinate atelierelor. Pe de altă parte, „setea“ sau măcar disponibilitatea publicului clujean – așa cum avea să se dovedească în mod constant (începând chiar cu prezența sa masivă la deschiderea oficială din octombrie 2009) – pentru arta contemporană în genere, incluzând aici și anumite genuri experimentale ale spectacolului și dansului contemporan, s-a suprapus lipsei inițiale a spațiilor dedicate acestui gen de evenimente.“ (C. Mureșan, 2010, pp. 51-52)
Unele dintre galeriile ce au funcționat în cadrul Fabricii de Pensule au avut un prim spațiu de expunere chiar aici (Sabot, Bazis, :Baril, Lateral, Domino). Altele, însă, așa cum am văzut în cazul Plan B, existau deja în 2009. Este și situația galeriei Laika, o inițiativă inedită a artiștilor Marius Bercea, Mircea Suciu, Șerban Savu și Vlad Olariu. Laika s-a deschis în anul 2008 atât în Cluj-Napoca, cât și în Bucureşti, fiind la acel moment un exemplu unic în România de galerie cu spații de expunere în două orașe. Încercând să creeze o conexiune între aceste două centre, Laika expunea artiști precum Vlad Nanca, Gili Mocanu, Nicu Ilfoveanu, Robert Bosisio, Dan Beudean, Felix Deac, Ioana Iacob, Mihuț Boșcu (azi, Hortensia Mi Kafchin).
Moștenirea Fabricii de Pensule a rămas puternică la Cluj și după scindarea dureroasă din 2016. Artiștii grupați aici căpătaseră, în acești primi ani de după 2010, o vizibilitate internațională fără precedent. Tot mai multe expoziții din Europa și SUA radiografiau cu interes scena de artă clujeană și prezentau Fabrica de Pensule ca pe un fenomen demn de atenția curatorilor și a publicului larg. În 2012 și 2013, aveau loc două expoziții importante dedicate Clujului: European Travellers. Art from Cluj Today la Műcsarnok Kunsthalle din Budapesta și Hotspot Cluj – New Contemporary Art from Romania, în Danemarca, laMuzeul de artă contemporană ARKEN din Ishøj.
În același timp, artiștii Victor Man, Adrian Ghenie și Ciprian Mureșan erau incluși într-o selecție curatorială extrem de exigentă, și anume Six Lines of Flight: Shifting Geographies in Contemporary Art, de la MOMA San Francisco, care cuprindea artiști din șase orașe ale lumii considerate esențiale pentru arta contemporană a momentului. La niciun an distanță, Victor Man, Adrian Ghenie, Marius Bercea, Șerban Savu și Mircea Suciu erau reconfirmați ca prezențe definitorii pentru pictura figurativă, prin includerea în expoziția colectivă Nightfall. New tendencies in figurative painting, deschisă în 2013 la Galeria Rudolfinum din Praga.
Imagine 1: Adrian Ghenie, Summer Indoor, 2023
Imagine 2: Șerban Savu, Garage, 2024
Imagine 3: The Paintbrush Factory Cluj, © Feleki Károly
