După 15 ani, Trooper a finalizat trilogia domnitorilor (începută cu Vlad Ţepeş – Poemele Valahiei, continuată cu Ştefan cel Mare – Poemele Moldovei şi finalizând-o cu Mihai Viteazul – Poemele Românilor), reuşind să aducă dincolo de un omagiu binemeritat conducătorilor ţării noastre şi un exemplu de „aşa da“ în materie de compoziţie, sunet și creație. Azi vorbim cu un prieten vechi şi drag mie: Alin Dincă – Coiotul, solistul Trooper, care a trecut peste toate hopurile ivite în traseul său artistic şi care a transformat în realitate un vis început în 1992–1993.
Te-am văzut cu lacrimi în ochi după ce ultima piesă de pe album, „În suflet de român“, a avut premiera pe YouTube. Ce înseamnă pentru tine acest album, Mihai Viteazul – Poemele Românilor, şi, de fapt, această trilogie?
Vă salut pe tine și pe toți cei care citesc acest interviu! Cât despre ce înseamnă pentru mine albumul, pot să îți spun doar că, atunci când îl ascult, când îl cânt în sala de repetiții, când mă uit la discul fizic, mă încearcă tot felul de trăiri care se învolburează în mine. Nu am un cuvânt ca să definesc. Așa este, nu pot să-mi stăpânesc lacrimile; și în sala de repetiții mă ascund de băieți când ajungem la ultima piesă, ca să nu mă vadă cum abia mă abțin de la plâns. Toate emoțiile astea se stârnesc și fac ce vor din mine. Sunt fericit, mândru, melancolic, speriat, visător… Pune toate senzațiile astea într-un suflet, apoi amestecă bine. Trilogia s-a încheiat. Nu pot să cred.
Trilogia Domnitorilor este unul dintre cele mai ambiţioase proiecte de la noi din ţară. A fost un vis să intraţi în istoria rockului românesc sau aţi rezonat cu ideea compoziţiei despre un subiect nedezvoltat îndeajuns în muzică?
Nu am intenționat să intrăm în istoria rockului. Nu am avut astfel de pretenții și planuri. Am scris muzică pentru că o iubim cu adevărat. Am scris muzică să ne placă nouă. Am refuzat cele mai mari case de discuri din țară, am refuzat cei mai mari impresari, am refuzat să plecăm urechea spre toți „specialiștii“ industriei. Destinul a făcut că foarte mulți oameni au rezonat cu noi. Ăsta a fost marele bonus. Nici măcar astăzi nu conștientizăm cu adevărat cât de importantă este muzica noastră pentru unii. Este incredibil! Am avut foarte mult noroc în viața asta – cântăm fix ceea ce vrem, fără compromisuri, fără a căuta să fim la modă, fără a căuta facilul, iar lumea chiar ne ascultă. Nici nu știu unde dau de noi. În afară de Rock FM, RRA și Național FM, nu ne difuzează nimeni. Cu toate astea, iată ce minunăție de oameni avem lângă noi!
Ţin minte când a apărut Vlad Ţepeş – Poemele Valahiei şi şocul pe care l-am avut ascultând un sound atât de puternic şi fresh într-un 2009 uşor apatic. Aţi simţit că acest album a fost unul care a ridicat nivelul aşteptărilor în privinţa muzicii Trooper şi, de ce nu, a muzicii rock de la noi din ţară?
Din nou, nu asta este structura noastră, noi nu privim niciodată lucrurile prin filtrul ăsta al comparației sau al modului în care muzica noastră va fi receptată. Nu avem concurență, nu avem inamici naturali, nu ne interesează alegerile altora. Muzica rock nu este un concurs pentru noi – nu vream să lansăm „cel mai brutal album“, „cel mai rapid album“, „cel mai tehnic album“ etc. Vrem să lansăm muzică bună, care să sune bine (după părerea noastră). În rest… Dumnezeu cu mila. Poemele Valahiei ne-a deschis pofta pentru albumele conceptuale. Avem o pasiune pentru povești, pentru piese lungi care să te transporte în alte lumi. E greu să faci asta cu cântece de 4 minute și 20 de versuri care se repetă, de asta am tot scris compoziții de 10, 15, 20 de minute. Albumele conceptuale sunt un loc în care ne simțim foarte bine – putem să cântăm povești.
Cât de greu a fost pentru Trooper să colaboreze cu o orchestră şi să organizeze concerte memorabile în această formulă?
Nu am să te mint, este greu de tot. Dacă vrei să faci ceva la nivel mare… e greu. Sunt repetiții complicate, sunt luni în care se orchestrează și se scriu partituri, sunt luni în care analizezi fiecare cântec în parte și te gândești ce „culori“ îi poți schimba pentru a-l face și mai mare, sunt de rezolvat (la propriu) sute de detalii care țin de organizare. Costurile sunt uriașe. Din cauza asta nu prea putem duce acest concept și prin alte orașe din țară. Ne-ar plăcea atât de mult, însă este foarte costisitor. În final, mă bucur doar să știu că avem ocazia să facem o așa producție. Concertul ăsta o să fie unic. Crede-mă, știu ce spun!
Alin, tu te-ai ocupat de documentarea trilogiei şi, în principiu, de cam toate piesele Trooper, scriind versurile. Cum au arătat anii ăştia în care te-ai pus să scrii poveştile domnitorilor şi să le faci în aşa fel încât să se plieze pe muzica voastră?
Ai dreptate, versurile au intrat în grija mea în proporție de 90%. Am citit extrem de multe documente legate de istoria noastră, căutând să înțeleg toate variantele prezentate de diverși istorici. Am descoperit că există foarte multe polemici pe aceste subiecte între istorici, o mulțime de idei diferite, dezbateri nu foarte prietenoase, în fine – m-am blindat cu informații, apoi am început să intersectez cercetările pentru a vedea care sunt punctele comune ale interpretărilor oferite de istorici. Am împărțit totul pe capitole, pe episoade, pe teme de discuție, iar de acolo… povestea. Mi-am dorit mult să aduc în muzica noastră vremurile de atunci. În jurul faptelor istorice am desenat o lume. A fost minunat că în momentul în care am început să scriu versurile aveam deja variantele demo ale pieselor. În felul ăsta am putut să captez toate stările și energiile din muzică, iar versurile au venit mult mai ușor. Am știut unde trebuie să strig, am știut unde trebuie să plâng.
Ce primează în piese, din punctul tău de vedere – un mesaj clar, uşor de înţeles, sau un mesaj codificat?
Versurile pe care le scriu eu nu sunt mesaje subliminale, nu au trei substraturi pentru fiecare cuvânt, ci vorbesc despre lumea asta a noastră, pentru că tot ce vreau este să ne conectăm imediat unii cu alții. Vreau să pornim la drumul ăsta muzical mergând suflet în suflet. Știu că e la modă „să demonstrăm“ că suntem cei mai poeți, cei mai rapizi, cei mai frumoși, cei mai cei, dar pe mine mă interesează doar să ating sufletul ascultătorului.
În fiecare album am găsit piese preferate. Din Mihai Viteazul – Poemele Românilor, îmi plac piesele „Mamă, lasă-mă să plec!“, „În galop de cai“, „Călugăreni“, „Rugă“ şi „În suflet de român“. Tu de care eşti mai apropiat? Are vreo piesă vreo poveste specială la care ţii?
Întrebarea asta mă răpune mereu. (râde, n. red.) Este atât de greu, iar albumul este atât de nou! Mă bucur teribil să cânt fiecare melodie de pe Mihai Viteazul. Am avut mari probleme când am ales ce să cântăm la simfonicul din 10 noiembrie. Am avut probleme și când a trebuit să aleg piesele pe care să le promovăm la radio. Aveam păreri diferite, eu singur, de la o zi la alta. Însă ce ai enumerat tu acolo… clar ai gusturi bune. (râde, n. red.) Pot să-ți spun despre „În galop de cai“ că mi-a venit ideea când ne întorceam într-o noapte de la un concert. Eram în dubă, Hans conducea, băieții dormeau, iar în mintea mea era un galop de cai. În timp ce jonglam cu ritmul, mi-au venit cuvintele din refren. Hans a fost primul ascultător al piesei înregistrate în grabă cu telefonul. Tot în mașină am scris și „Mamă, lasă-mă să plec!“. În spatele piesei „În suflet de român“ este o poveste lungă. După ce mi-a trimis Balaurul varianta instrumentală, numai eu știu cât m-am luptat cu ea pentru a scrie o linie vocală care să se ridice la nivelul acelei capodopere. Nu știu dacă am reușit, însă melodia este incredibilă! Am povești despre fiecare piesă în parte, mă îndoiesc că ai tu atât de mult spațiu de publicare. (râde, n. red.)
Fiind vorba despre o operă rock, experiența ascultării tuturor pieselor într-o singură sesiune creează o atmosferă în ansamblu şi, la final, tabloul ni se relevă. Faptul că ai decis să pui câte o piesă în fiecare zi, creând aşteptare şi interes, consideri că a fost o decizie care a putut să distorsioneze povestea?
Dragă Dorian, lumea s-a schimbat. Dacă eram în 2005, probabil că lansam tot discul. În vremurile astea însă, oamenii nu prea mai au timp să asculte un album de 80 de minute, indiferent dacă artistul este Metallica, Beyonce, Cradle of Filth sau Tom Jones. Poți constata asta și pe YouTube și Spotify: prima piesă are 100 000 de vizualizări, ultima, 15 000. Lumea este mult mai grăbită, așa că am ales varianta cu o piesă pe zi pentru a da șansă fiecăreia în parte să strălucească. Cred că a fost o alegere bună. Acum discul este peste tot, oamenii îl pot asculta și cap-coadă, și separat, și întreaga trilogie, și cum vor ei. (râde, n. red.)
„În suflet de român“ este o piesă completă, care te pune pe gânduri şi îţi oferă o emoţie puternică. Este şi un rămas bun de la trilogie, un mesaj că aici povestea se încheie.
Îmi este greu să explic. Sunt 15 ani în care am încercat să construim cea mai importantă poveste din cariera noastră de până acum și, așa cum spun mulți, una dintre cele mai frumoase din muzica românească. Să văd încheiată această trilogie mă face să simt o eliberare incredibilă, și totuși nu am reușit până acum să cânt finalul piesei ăsteia fără să nu plâng – nici când am înregistrat, nici când repet piesa, nici când o studiez, niciodată. Înseamnă foarte mult pentru mine. S-a încheiat o etapă, ceea ce-mi lasă un nod în gât… de parcă am pierdut un prieten bun. Știu că nu este așa. Știu că piesele rămân. Le vom cânta ani de acum înainte. Ne vom bucura de ele. Cu toate astea, a existat clipa în care am înregistrat ultimele note pentru finalul trilogiei. Vezi? Este un cerc. Alerg în cerc. Ia nu mă mai întreba despre asta.
Sala Palatului, 10 noiembrie, cel mai mare show Trooper de până acum. Trilogia va putea fi ascultată complet. Cum te simţi ştiind că mai sunt puţine zile până la reîntâlnirea cu fanii? Poţi să ne oferi măcar un detaliu din acest capitol al trooperilor sau totul va fi surpriză?
Clar cel mai mare și mai complex show Trooper de până acum! Nu vreau să spun nimic pentru că încă adăugăm detalii, încă se lucrează la spectacol, dar ceea ce pot să garantez este că o să fie imens! Asta pot să spun sigur. Se muncește foarte mult, stresul este la niște cote alarmante, așa că eu am să mă bazez pe voi toți în 10 noiembrie să-mi faceți seara mai ușoară.
Coiot, îţi mulțumesc pentru acest interviu şi te las pe tine să transmiţi un mesaj atât comunităţii Trooper, cât şi cititorilor Matca. Ne vedem la concerte!
Dorian, mulțumesc pentru ocazia de a discuta cu cititorii tăi. Vă mulțumesc mult pentru răbdarea de a traversa acest interviu. Sper să ne vedem în data de 10 noiembrie la Sala Palatului. O să facem tot posibilul ca preț de 140 de minute să vă purtăm în alte vremuri, în alte lumi.
