mi-a crescut un creol
în lobul stâng
nu-l blamez pentru că-i parte din mine.
mă dor coatele de la cât am mers
ca un bebe fără palme;
m-am născut fără palme
dar s-au format
și și-au luat avânt ca părul
lipsă la 20 de ani.
mă simt tot mai întreg
și în exterior –
în interior mai am timp
până la 40
sau când fac autostrăzile mere
că de pere și de gutui m-am săturat.
cât mai stăm în clinch?
îmi tot arunci uppercuturi tăioase
spre barbă;
brațele-mi sunt scut
și ochii îți seceră picioarele
pentru că îți tremură carnea.
jonglezi cu mănușile de 10 oz
de parcă ești un vrăjitor
dar eu sunt puternic
și parcă joc ciuleandra
singur
pe cerul fără nori.
peek-a-boo
nu știai că totuși
joc de aproape?
am și picioarele ca trunchiul
și pieptul ațintit către tine;
dacă te ucid, o să fim chit.
m-am reîntâlnit cu prietenul meu
ion sau
„john”, cum mă forțează acum să-l strig.
ia spune john, ai rămas la fel?
retorică; fumează acum dunhill alb,
înainte fuma marlboro roșu lung –
eu încă o fac.
îmi torn whiskey și dau să-i pun și lui
dar îmi arată către gin
și spune „tonic”.
ca să rimeze îi spun „ironic”,
și schițează un zâmbet aristocrat;
john e aceeași carcasă
cu o altă țeavă de eșapament
importată suspect.
eu și john încă ne înțelegem
dar nu vede asta,
m-a lăsat singur lângă
un gin tonic
și-o țigară albă pe jumătate fumată.
Imagine reprezentativă: Otto Wolls, Untitled, 1946-1947
