Cenaclul Matca III

(edițiile XIV, XV, XVI)

Start

Mara Cioroianu

Vampir de zi

Sunt prinsă într-un un loc,
refugiu, pe alocuri consolare,
ce îmi bruiază mitocondriile.
Pomeții transpirați și genunchii mă dau de gol când ne strângem
lucrurile în tandem cu alte cupluri care, pe lângă noi,
sunt cupluri. Îmi pui mâna pe frunte și spui că aș putea avea 39.

Spațiul a fost cea mai sinceră apropiere. Mă uit
la mâinile noastre ce joacă pe masă, nehotărâte, ca după o mascaradă de acid.

Tu ești protejat și încerci să protejezi
o mașinărie cu toate piesele la zi,
un portal de la replica lui și mai neimportantă,
ziduri care te fac să îți recapeți echilibrul,
gări și circuite vii, suprasolicitate și cu spiritul în construcție.
Nu ești predispus la ectofaze ca mine.

Desenez o hartă în jurul palmei și mi se rupe
unghia când încerc să fixez oja exact pe încrețituri.

Sunt leduri intermitente la intrarea subterană în baruri,
indicații promițătoare în locul semafoarelor defecte
ce ne salvează pentru a fi pregătiți de simularea cotidiană,
de medii corporate friendly, de poluare fonică,
ce ne duc într-un sector viu noaptea,
identități anonime, aerul ce-și face loc într-un singur plămân.

Despre reîncarnare credeam
că produce numai entități,
nu și autoreprezentare în sticla de ceață.

Tu veghezi diurn, îți recapeți viața și te stimulezi.
Toată forța din mușchi și organism
ți se duce în nucleul de cristal:
mă faci fericită când ești prezent,
și prinsă în runda eliminatorie
când e nevoie de tine să previi
soarele din a te corupe.


Emilia Mardare

poziție

:
a)
șotronul are picioare mai lungi
cu ojă crăpată de băi, sufragerii abandonate

b)
asteroid prevestit la ora cutare fără tine
în lână neagră care m-a zgâriat până la sânge

c)
solidă – lichidă – gazoasă – în stare de adaptare
cu câteva grade mai sus

d)
boxa a rămas în urechea dreaptă
frecventând aceleași categorii electric

e)
m-a plimbat dincolo de dealurile care ne îngroapă
în fiecare an — putere din gratuitate

f)
ocult și în viața reală
(în)groapă de ură【poate fierbe – var nestins】nu mai știu

🙁
1.
acum sunt două
zonă de margine dau gaz momentan
în lacrimi spre capitala lui

2.
inspir tot la creier ajunge
din gură curg toate posibilitățile
e permis și fără cartonaș roz

3.
FFP2 încă puțin pe față
pe unde n-am mai fost până acum
se ridică în cunoștință de cauză

iubire de trenuri mici și ciudate
învăț să fiu destul & nimic
știu ce înseamnă roșu pe alb

dacă alții au putut poți și tu
chiar împreunat a rămas
tot ce n-ai reușit să bagi în estetică

4.
naș necesar în crime conjugale
prea transparent – mulțumesc
roșu a existat și înainte

5.
orar inutil în apă limpede
forme incompatibile nememorabile
banchetul de bucătărie terminat în baldachin

urme ⟺ resturi plecate în captivitate
ceva e putred în ecran ⇓
ceva încape în înțelegere

ăăă, acum e mai bine, serios ↝
e mai ușor și mai clar ↯
& la fel de dezamăgitor


Daria Maruseac

sprijină-te inconfortabil de ușă
felicitări. lumea ta devine contextuală
e suficient să încălzești
o parte a corpului și restul
vine de la sine
dar eu am mâinile și picioarele
unui câine care încă trebuie
să crească
îți pun și ție un pahar de apă
să nu fii singur
să dormim 9 din cele mai bune ore
ale noastre
în această gratificare a umilinței
ne întâlnim să avem grijă
unul de celălalt
cu siguranța dată de un nou chip
familiar
pun capul pe masă și las
blândețea să fie dificilă
uneori ai nevoie de modul
în care se simt lucrurile când
le faci singur


Ioana Tătărușanu

Duios Anastasia trecea

spuneți-mi că nu-i doar un vis
că burdușesc țigări în pungi de plastic să nu miroasă
uniforma când mama o aruncă la spălat c-o mint
îl mint pe tata nu cred o boabă din ce-mi îndrugă despre
demnitate adevăr dar am o prietenă pe care o iubesc
copiem la teste ne-mbrățișăm pe-ascuns uneori
îmi dă palme dar așa-mi trebuie dacă prima
pufnesc în râs am ochi de mielușea cred în Doamne-Doamne
și-i fac pe profesori să mă placă

citim siddhartha lupul de stepă și porcoșenii
încuiate de ai mei în dulap stau cu Anastasia
pe bancheta din bucătărie bem vin de butuc dansăm pe Romica Puceanu
printre vinilurile tatălui ei care zgârie tavanul
unii n-au noroc de-așa un prieten o viață eu am avut-o pe
Anastasia știa să-și pilească unghiile stil balerină eu le rodeam
până la sânge ascultam Etta James ea numai metale când
ai un prieten nu te gândești c-o să-l pierzi vreodată
și-o să bocești ca la veșnica pomenire când
îți întoarce spatele-n blugi cu lacăte și lacătele zăngănesc în urma ei

n-aveam aceleași păreri despre literatură
dar lucrurile s-au înrăutățit șerpii roșii
și-au descleștat fălcile de cozi au început să miroasă prada
în parcul unde mă ducea bunica să mă dau în scrânciob
și te-am cunoscut, Anastasia, am mâncat pufuleți
un milion de înghețate la cornet și te-am lăsat s-o faci
pe mama nebună pentru că te iubeam cuvântul tău așezat
înaintea cuvântului ei în căsuța de lemn construită de bunicul
unde ne-am pipăit și-apoi n-am mai vorbit niciodată despre asta
nici atunci nu credeam aceleași lucruri despre literatură dar
e mai rău de când una jură pe adevăr, cealaltă pe demnitate
da, Anastasia, aveai dreptate când te pupai cu hăndrălăii
și mă-nvățai tot ce nu scrie la scripturi

cum mai râdeam în vamă de gealatul de la stuf cum
m-a luat pe sus și tu m-ai apărat eram o mielușea
cum sunt și-acum tu ai parat ca în romanul lui DRP
pe care sigur l-ai lăsat mi-amintesc de tine, Anastasia,
cum treci duios prin Cluj sau Nicolina o saluți pe mama
în drumul ei spre piață aprinzi lumânare stârvului din drum
toți te trimit la dracu sau la dispensar dar tu știi ce știi
stai acolo și mă pândești să deschid ochii


Diana Maria-Talida

la revedere, dionisie lupu

te las să mă săruți în lift ca-n toate cărțile descrise cu dezgust
fiindcă nu au niciodată ceva suficient pentru tine.
în originile romantismului nu s-a vorbit despre asta –
ții cartea cu fața-n jos pe noptieră,
îmi spui romanticii mor devreme,
eu nu am încrederea lor în natură,
nu mă ridică nicăieri,
închid cartea.

de aici pornesc toate,
ziua asta și grija ei
de a transmite semnale mixte:
puțin soare, doar o adiere de vânt,
temperatura potrivită cât să nu transpiri înainte să te dezbraci.
despre asta se vorbește în origini?

toate lifturile care merg sus îmi fac semn subtil,
deși mă întorc mereu turist prin piețe.
n-am apucat să-ți fac niciun tur,
ai văzut doar un loc sigur,
nu în gangurile dintre străduțe, nu locul,
ci adunătura asta umană,
fortăreață mobilă
în mijloc de intersecție.

un semafor arată galben intermitent
și vreau doar să spun:
la revedere, dionisie lupu,
cu străzile tale care se întâlnesc,
clădirile murdare de graffiti și gardurile pe jumătate distruse;
cu biserica dintre bistro Home și Parcul Icoanei;
la revedere, dormitor îngust în care nu am aer,
scări în spirală.
clădire cu risc seismic ridicat.

nimic grav, deși în zilele cu apus portocaliu și furtună
mă sufoc odată cu aerul de dinaintea ploii de vară –
(nu există culoare pentru episoadele astea) –
e sub pantofii mei acum, o las peste tot.

la revedere, dionisie lupu,
am vrut să cred că poți face lucrurile mai bine de atât.
chiar am vrut.


Miruna Romanciuc

Cromozomul V

Dimineața ne-a primit și azi.
Lumina oxidează piunezele care fixează
oboseala în corp.
Și atunci ne adunăm
dintre coșmarurile dese ca o pădure,
la marginea zilelor în care nu bei apă,
nu mănânci,
nu râzi – deasupra,
un sac amniotic a fost crestat
în formă de V(iolență).

Toți avem cromozomul V, dar în aglomerație
te țin de mână și căutăm din priviri blândețea. Zâmbetul
ei ne selectează în armată,
ca într-un joc video.

Luptăm pentru ea.
Suntem fosforescenți în zilele plictisitoare de luni.

Vom recunoaște din timp mâna
care va sparge ecranele?


Tudor C. Maghiar

Știați că

vacile omoară mai mulți oameni decât rechinii în fiecare an
în vaci avem încredere, probabil de-aia le iese
probabil de-aia ne plac mai mult vacile decât rechinii
așa cum ne plac mai mult țigările decât salata Caesar
iubirea decât ura
și nepotrivirea decât potrivirea

cred că mi-ar fi greu să zic tot ce am simțit pe balcon
într-o noapte de iunie (sau iulie? nici nu mai știu)
când Billy Joel urla pe fundal și îmi zicea că mă așteaptă Viena
cu Viena în fața mea eu aștept trenul spre ea
28 de ore e un nimic
la schimb pentru cineva cu care să împart încălzirea globală
pro tv anunță că vine apocalipsa
sunt groaznic de nepregătit
știu că și tu ești
poate sună ca o mare cerere
sau o declarație morbidă de dragoste, dar
dacă se termină lumea, măcar să ne termine împreună, nu?

tu îmi ziceai:
să nu-ți fie frică să fii trist
și dacă plângi, nu plânge pentru mine
plângi pentru tine,
pentru pace,
pentru descărcare,
pentru umanizare,
pentru toți ca noi
pentru așteptarea aia nenorocită
după metroul cu întârziere fix
când ai nevoie de el cel mai tare
plângi pentru rechinii despre care lumea crede
că omoară mai mulți oameni decât vacile

dacă aș putea să-ți spun că te iubesc
într-o mie de moduri diferite
tot n-ar fi suficient
e totul ca dracu
și ești a dracu cu mine
o să fie mai bine
dacă se termină
sper să fie
datorită ție
și a vacilor care omoară mai mulți oameni
decât rechinii

Ediția actuală

#06, Iarnă 2024-2025


O poți cumpăra aici
sau aici
×