Alexandra Ivan
Cornelia
se trezește în fiecare dimineață
și îmi mai spune câte ceva
din coșmarurile ei
pe care le transformă în
frânturi de vise alb-negru
când o să te maturizezi
îndeajuns de mult încât
să-ți faci singură
programările la doctor
serios că nu-i așa de greu
suni suni suni suni suni suni suni
(s-ar putea spune că așteptarea este
dintre cele mai grele)
poate cineva o să răspundă
și apoi spui ce ai de zis
ce ai ținut atât în tine
(pe hârtiuța unde ar fi trebuit să notezi ora
apar cerculețe, romburi, hexagoane regulate și
neregulate, octogoane, nonagoane, decagoane,
semicercuri în cercuri pătrate și triunghiulare)
[exersez aprig cu Cornelia înainte de fiecare programare.
ea e asistenta. eu sunt eu.
uneori asistenta e a naibii. alteori e
o scumpete. depinde de mood-ul schimbător al Corneliei
(tulburare de personalitate schizotipală)]
serios că nu-i așa de greu
în dimineața în care Cornelia
nu și-a mai transformat coșmarurile
în frânturi de vise alb-negru
am sunat
mi-a răspuns o femeie
și mi-am imaginat
cât putea fi de frumoasă
Alexia Plăcintă
când pierzi bucăți din tine
ca o coardă ruptă
mecanisme multifuncționale
de poezie
renunțarea
obiceiuri și oameni
anulați de toate răspunsurile
avute acasă
treptat obsesiv
ritmica zilelor înşirate
iubirea noastră mică
motivul mâinilor care acoperă
pauzele de căldură necesare
supraviețuirii
dezgroparea se face în ordine
tactică şi atenție
mărgele de sticlă în toate direcțiile
imagini vizuale bandaj
banal
conversație premeditată
Antonia Ilie
un copil julit în genunchi trecea strada
nu-l ținea nimeni de mână
tricoul albastru avea pete de la
sendvișul de dimineață
nu a avut cine să observe
ai lui erau de noapte iar
bunica deja începea să arate semne de demență
avea unghiile roase până în carne
șosete de culori diferite
zâmbea apatic
mărșăluia pe trecerea de pietoni
„la război“
într-o seară nu a mai găsit cheia de la cameră
deci nu și-a mai citit povestea de noapte bună
îi era frică de moartea
dură și dureroasă
pe care i-o promitea din cuier
cureaua
s-a încovoiat cu fața la perete
cu palmele pe cap
„dacă va veni furtuna
măcar să nu se vadă“
după ce a trântit ușa
a ieșit în furtună
lipsit de speranță
nu știu dacă plângea
era departe ploaia era deasă
își varsă ochii în balta de pe alee
se privi și
am tunat și am fulgerat
Ana-Maria Olteanu
taxiderm
te-aș păstra exact așa:
cu pielea fermă, ochii tăi triști și golul strâmt
să-ți țină loc de și de și de.
–
spațiul dintre plămânii mei este al tău.
de acolo doar se urcă.
podul unei biserici în flăcări arde ultimul.
dacă tabernacolul cade, altarele vin primele.
apoi florile, bijuteriile și hârtiuța cu azime
pentru slujba de seară.
ce este expus s-ar putea deja să fie mort.
Maria Ciurea
de la copilul care nu a întârziat vreodată
măsoară spațiile dintre vertebre
vor veni mulțimi cu pantofi mici și picioroange
să le cari lemnele
să nu te calce
lasă creierul să înțeleagă
cum ai ajuns așa
ești în clasa a 7-a
plin de coșuri
transpiri
pielea asta nu e pielea ta
peste toate ești un copil fericit
ai un acoperiș si doi părinți
două salarii bani de meditații și mâncare
bani de buzunar
camera ta
manuale noi și haine din mall
țipetele alor tăi te vor face să tremuri
abia peste câțiva ani
zi de zi
completezi puzzle-ul
îndoi piesele să intre mai bine
imaginea tot mai neclară
diriginta trântește ușa
azi ai descoperit o trupă nouă
ești tu copilul care nu a întârziat vreodată
mai mult de 2 minute
te-ai împiedicat și ai pierdut autobuzul
a venit repede altul
ți-ai scos căștile
ai dat volumul la maxim
șoferului i-a plăcut trupa
în clasa a 7-a o descoperise și el
mama ta îți cumpără blugi negri
sora ta îți ia postere cu trupe
vei fi cel mai cool și neînțeles copil
nu o să găsești vreodată ușa închisă
coase-ți rănile cu ce ai la îndemână
treci peste treci peste treci peste
fericirea e o alegere
nu ai motive să fii tristă
înțelegi acum cuțitul de sub pernă
apără-te cu el
de cel care ți l-a dat
Matei Grămescu
All the life running through her hair
În seara asta a ales să ne pună peste tot a adus niște cola de unde? nu știu nici nu contează una mie și restul la liber cea mai mare dovadă că iubirea este mai târziu vom ieși din ceva gară nu știu, crede-mă, de oriunde, doar să fie răpciugos, plin de praf și scame; o sumă de ape colorate, sunete de nedistins 90 de 10 perfecțiune superficială gen euforie chimică se deschide metin se deschide cola se clipește se află iubirea suntem fotochimici pe cea mai masă de lemn ne vom întinde cleioasă, cu un luciu foarte fin și ruginiu pe picioare urmele degetelor glisează în urma lor o vom mângâia pufoși saci de polistiren în jur ne vom mângâia vom linge, credeam că ne vom- lipi de ea e mama noastră mama care ne face să mâncăm până și pilaf din dragoste mama ne dă câte un corn, orice corn ne lasă să ne luăm tricouri matchy cu enjoy țuică, breakfast of champions o mamă, două mame, trei mame etc noi toți forever ne vom uita insistent până apune retina vom juca metin în surdină bâzâind sub ecrane înconjurând apropierea granițelor unei this-is-the-girl sufocată de păianjenii pufoși din sistem iubitor
Il n’est pas de orquestra.
Mara Mihai
nu știu să-ți spun despre
the big terrible thing that happened to me
dar
ceea ce mă definește sunt absențele, doar acolo
mă descompun într-o materie caldă și creez
zile când
fiecare mort trăiește în mine
zile
pe care
nu mi le mai amintesc
zile
din care
nu știu niciodată când să plec
zile
în care
liniștea îți compensează lipsa și îndepărtez
negrul de sub ochi
șterg neputința
reveria în care
sunt iubită
rămâne
Viorela Strat
Moaștele rozei
Era finețea mea dragă
Perna roz prăfos
Cu fața de mătase
Cusută cu ață la fiecare primenire
În primii ani de viață o luam cu mine peste tot
Bine, aproape,
dacă era ceva oficial
Mâncam bătaie – să renunț la proteste
Că Roza îmi era lăsată acasă, la loc sigur
O adoram, mirosea a de toate și a nimic
A toți oamenii dragi, a sublim, spurcăciune și infinit
În faldurile ei fine îmi inspiram fanteziile
De la ierarhie la parteneriat
De la societate la trib
Roza și-a dat duhul într-o baltă amărâtă
Acum 9 ani
Aveam 31 de ani
I-am păstrat un peticuț din haina-i roz
Să îmi amintească
Cum mereu m-am visat și dorit
Un tiran ludic, ambiguu, pragmatic hedonist
Am o inteligență cu care pot face orice
Dar aleg să-mi fac pe plac…
… și armonie
M-am chinuit să fiu ca ceilalți
De dragul familiei
Nu mi-a ieșit
m-am scufundat în nevroză
Și fantezii
Și Roza
Mai bine că a crăpat
De la moaștele Rozei mi se trage
Fiți atenți, observați nuanța!
E de bine, e de rău, e ambiguu
Sunt sub spectacol întreg
Dau o stare tonică, de libertate
Și atunci când spun lucruri cumplite
Prin mine individualitatea se poate transforma
Cultivați-mi ideile fixe și voi fi nemuritoare
Un om bun, curat la conștiință face totul încet
Cine are morală aduce oare pe lume copiii, în ploaia de câh în van?
Gândiți prea mult și asta vă epuizează
Spuse doctorul
Vă sinucideți ca să vă fortificați iubirea pentru viață
Roza mea, cu mirosul tău îmi chemai îngerașii și pe mama, tata, tot neamul
Sașii de la Sânpetru
Nenea Iancu
Țuțu
Tanti Carmen
Mirosurile lor s-au lipit măcar o dată de tine
Perniță adorată de mătase
Le-am adulmecat hulpav
Nessul frecat persista cel mai mult pe tine
Era minunat alături de țigara lu’ tăticu
Soarele iese din nori și fără tine, Roza
ca și cum Dumnezeu și-ar vărsa olița nocturnă
Peste întinăciune
Consumul de social media
putrezirea creierului, spiritului
ceața mentală
Ochii dați peste cap de plăcere
Cum făceam eu când miroseam pernuța
Pe Roza mea iubită
Energizantă punere în cuvânt
Pentru noroc și viață bună pupăm moaște
Trăiască viața, jos amintirile
Miki Vieru
***
Straniu
spațiul în care absența ta umple mobilele de amprente
hoț neîndemânatic neglijent grosolan care nu-mi lasă gândurile
să mângâie buchete din lumina ochilor tăi albastră – bucurie a
zilelor cum ar fi cele de pe urmă
cum am ține-o rucsac pe un îndreptățit umăr stâng
viață pe cusături largi ca o flamură căreia vântul îi dă amploare
suflând în ea cum tu în fiecare an mărești numărul de lumânări
de pe tort până nu mai încap și începi să pui cifre romane
straniu spațiul în care absența ta umple mobilele de amprente
straniu timpul în care absența ta umple cerurile de amprente
amintiri noi copii pe intervalul dintre rândurile de bănci de la
perete și din mijloc în spatele ochilor tăi mari ușor migdalați
cum se albăstresc se blurează cuierul cu haine bentița ta cu
fundițe imense sunt niște aripi cu care gândurile își iau zborul
lăsând scrum imaginea clasei timp în care ochii mei verzi cum
spuneai tu blurau tabla verde și părul meu blond arzând era un foc
lăsând scrum imaginea clasei timp în care au trecut ani circa jumătate
de secol
straniu timpul în care absența ta umple cerurile de amprentele amintirii
Rebeca Oanță
entry level love
ce căutăm:
experiență minimă de 1-2 ani sau deloc
petrecuți în paturi nefăcute vacanțe planificate detaliat
mâncăruri gătite pe grabă
și alte desfătări domestice
candidatul ideal trebuie să prezinte următoarele abilități soft
să-și comunice nevoile asertiv
să răspundă la bids for connection
să nu dea sfaturi logice
totul se bazează pe comunicare-comunicare-comunicare
următoarele abilități reprezintă un plus
să știe să orchestreze jocurile chimiei
să planifice din timp ieșirile împreună
să aloce 10-15 minute pe zi pentru propria persoană
să lase spațiul să se adune și să se strângă între el și celălalt
sa-l lase să curgă
ca după să-l poată anima din nou
să facă multe complimente
să se simtă safe să arate
mici părți din el
oferim pachet generos de beneficii precum:
bagaj emoțional
căldură pentru zile reci
o ureche care să asculte pasiv și una care să asculte activ
suport pentru stresul cotidian
uneori bani
alteori cadouri
alteori sos iute de sărbători
și poate un tricou
dar nu polo
uneori îmbrățișări strânse presărate pe alocuri
alteori critici și certuri fără noimă
(după care ne vom plimba după amiezi întregi
prin orașe străine fără să ne vorbim)
mai oferim: nehotărâre
tărăgănare afectivă
și multe altele
contactați-ne mai jos lăsați un CV
climb the corporate ladder with me baby
cucerim capitalismul și te fac să te simți din ce în ce mai frumos și special
căci contractele noastre intime sunt asigurate
și din timp gândite
căci dragostea e un lucru moale și schimbător
ce trebuie conținut între paginile acestui document
asist cu tine la o creștere exponențială
și îți apreciez input-ul
let’s talk it out să găsim o soluție potrivită pentru fiecare parte
dar pentru moment
și pentru experiența pe care o aveți
cam atât vă putem oferi
aveți atașat mai jos contractul
aveți timp de gândire până mâine ora 12
vă mulțumim pentru interes
