Poeme

Start

două țări în una 1

matca-i mama?
vatra era tata?
matca mi-a promis
acu că tata-i compromis
un culcuș descoperit
matca este marea
răpită de vapoare
tata-i plaja nămol
benzină si cauciuc
beznă si război
ocrotiți de mama noi
sărim ca foci în soare

De ce? Pentru că

Și de ce acel pentru că?
Și acel pentru că de ce?
Prin de ce și pentru că.
Scara-n sus ca poezia
scara-n jos ca proza.
De ce e puț de oglinzi, nu are terminus
cum nici pentru că nu are. Sunt gnoză.
Atunci de ce se bate atomul cu ce conține?
De ce și pentru că sunt gnoză.
Ce nu întreabă și ce nu răspunde
n-au rost nici nu există.
Inexistentul ne e indiferent.

comp(l)ot

popii au timp după ce mulg caprele
și mătură zăpada și se scarpină pe burtă
și numără îngerii pe acul cu care-și repară
sutanele și când pierd socoteala adorm
și visează exact ce noi vedem la televizor
un bucătar-filozof cu cap de varză
un cronicar de cărți care nu citește
o vedetă care nu se sfiește nici cu sânii
nici cu poantele slobode ale unor povești
șoptite în clar-obscur cu umbrele care
nu-s deloc cele ale florilor sau ale crucii
clopotul matinal întrerupe programele
cu reclame direct de la dumnezeu 
pentru dieta sfânta de dejun fără carne
pe stradă demonstranții înfulecă stareți

Două feluri de-a muri

Vrei să mori în somn sau hiperconștient?
Fricoșii zic în somn c-acolo nu-i durere.
Budiștii zic că viața e gândul la tot ce există.
Dacă mori superconștient revii om înțelept.
Bineînțeles nu poți evita durerea.
Din somn nedureros ajungi nedumerit într-un
univers complex și viu în care nu te recunoști.
Durerea pentru somnoroși e fenomen adult
Budiștii dimpotrivă o pun la început
și de acolo se scufundă în cunoaștere
până-nțeleg de unde au venit și unde se duc.
Adormiții dorm pe veci dacă au noroc.

Acu-n fiecare zi

În gura broaștei
sau în floarea soarelui
mă dezbrac pentru consum.
Dacă e gustul amar sau dulce
nu-i treaba mea.
Eu numai de treabă-mi văd

două poezii poster au dispărut

erau extrem de urgente
unul al lui Maiakovski
chema masele la o lectură a lui Lenin
în 20 septembrie 1918 la ora 16
în Stadionul Krestovski
celălalt poster al lui Dimitri Moor
chema un milion de ruși
să lupte în armata roșie
azi în 2023 aceste afișe constructiviste de propagandă
ar lua $1.5 milioane în Christie’s la licitație
dar au dispărut afișele
poate nu mai există bănuim
ca și uniunea sovietică bănuim

grefier contrariat

să prinzi momentul e important în stupul nostru secular
pentru că toți în adâncul sufletului credem minciuna
că un înger cu cronometru ar plana deasupra fiecăruia
numărându-ne până murim secundele una câte una
apoi îngerul se mută la soțul mortului sau la soție
recompensată poate cu un rolex măsurător mai bun         
conținând și timp din belșug pentru că în văduvie
se trăiește mai lung și în viitor oamenii trăiesc din ce
în ce mai mult până când îngerii plictisiți
se încarnează în oamenii care mor sub supraveghere
acești oameni sunt nemuritori ah încheieturile mele
ah seringa mea ah bastoane și proteze
deasupra stupului nostru secular nu mai trăiește nimeni
acum golite de îngeri ceasurile merg cu nisip

păstrând timp pentru foștii îngeri care se străduiau
să creadă că încă mai țineau în mână vechile forme de timp

situaţia de moment

lipsit de inspirație mahmurit de seara trecută enervat de partener obosit de cuvinte
hărțuit de public interogat pe zoom de poeți înfricoșat de poștă intimidat de valurile
de cărți poștale nereciprocate vinovat
de imposibilitatea găsirii de cadouri zdruncinat de apropierea inevitabilă a anului 2024 mâncat de datorii uluit de absența zăpezii
țintit de inamici ascunși în copaci ignorat
de șefii culturii cu resurse uitat de viitor
ca o mașină de scris Olivetti
scriu acest testament să avertizez meseriașii artei că ieșire nu există

29 iulie 2021

Bezos s-a dus în spațiu afacerist, s-a întors filozof.
Musk s-a dus în spațiu bizon și s-a întors cămilă.
Pe pământ yachturile lor s-au țuguit kilometri.
Iulie este luna interminabilă a sfârșitului lumii.
Un film groaznic făcut din o carte proastă derulează
veșnic în culoarele gustului prost al noului Bizanț.
Cine parchează aceste mașini sinistre în capul meu?
Realitatea care a depășit imaginația de ani de zile
se fudulește cu panglici de carne și mingi de sânge.
Lumina ninge și yachturi plutesc prin păduri care ard.


1 Poezie scrisă expres pentru Matca. – Nota redacției.

Imagine reprezentativă: Cadex, Dam Domido

Ediția actuală

#04, 03/24

O poți cumpăra aici
sau aici
×