Poeme

Start

sfat 1

când cârciumioarele-s pustii
și biata musă Calliope
varsă noroc la pet în peplum
când ochii urduroși, purii
citesc vulcanizare antilope
și gen la modul de exemplu
o pildă care se-nțelege, știi
frate nu le mai spune drip la robe
coaie nu mai mânca șaormă-n templu

nu căta la ce-a postat ăla/aia
cu filtru autumn glow pe Instagram
în viața lor de prompt ChatGPT
ci-ntoarce ochii: vezi? văpaia
de soare blând – hrtkalpitam
bate-n zăpada strânsă peste zi
de pare sare roz, de Himalaya
și-ți spui: să moară fapta, n-am
văzut dealuri așa trandafirii

și-ntoarce-te acasă – frigul
lăsând torpoare, transă în tendoane
și stai cu tine, mut, o vreme;
lasă miniaturile de tigru
să miaune mirate din balcoane
spre tine. acestea sunt semne –
e doar un arc – frânt – dintr-un ciclu
o aripă ce taie turbioane
și tremură: oricât ai vrea să-nsemne

rondel

când norii crapă, mă gândesc la voi
și, în lumina slabă care-adoarme
punând pe cumulus nimbi și coroane
văd: ne-am umbrit să strălucim apoi

de ce – când glasuri noi se strâng, fac roi
mă simt atât de singur între oameni?
când norii crapă, mă gândesc la voi
a picurat? e fiindcă stă să toarne

ne-am împărțit țigări, ne-am furat foi
ne-am zis ca nimeni n-o să ne răstoarne
prin feluri à la carte de frig și foame
până când ne-am cerut tot înapoi –
când norii crapă, mă gândesc la voi

core

dac-am simțit, fără să m-amăgesc, mândrie
e pentru cei ce fac puțin din absolut nimic
fratele tânăr, nedeprins, care-a uitat că-i mic
și face prin puterea lui lucruri să fie

dacă-mi plec capul și nu vreau o vreme să-l ridic
e pentru tații care-arată gingășie
cei care au cruțat, și lasă-n farfurie
boabe ermetice, intacte, albe, de fistic

dacă tremur la vale – o minge pe fileu
e fiindcă-nsingurarea îți lasă loc să știi
scutul ținut de altul apără pieptul meu

doar grija nesilit-a ființelor calde, vii
ne ține, electroni instabili, lângă nucleu –
fire de iarbă ninsă sub brazii argintii

shell

pe nesimțite, locurile-n care stai
or să-și înnoade mâinile de var de frâie –
ca o felie translucidă de lămâie
care s-a înnegrit, uitată seara-n ceai

perete afumat, cu pipă sau tămâie –
tot astfel, lent, te impregnează tot ce ai
alintaroma de lemn ars și putregai
va uita să îți pună aripi la călcâie

și te trezești, cursor clipind în cmd
c-un uptime pe care nu poți să îl mai numeri
out to/dev/null in terminale străvezii

all systems up: rulezi, instanțiezi, enumeri
dar nu-ți explici de ce e așa greu să ții
tot ce ai ridicat până acum pe umeri

Imagine reprezentativă: Danielle Rovetti

Ediția actuală

#05, Vară 2024


O poți cumpăra aici
sau aici
×