Medieval punk
Sunt dăți când visez că mă umplu de păr
sau că-mi cade cu totul
chiar și așa îmi pot îndeplini menirea de a-i servi pe alții
pentru că atâta știu iar ce numesc ei
hidoșenie
e o floare funcțională.
Trebuie să fii chemat la toate petrecerile
dar la petreceri pe mine mă găsești în bucătărie
la geam fumând compulsiv cu ochii
la steaua dimineții:
pe timpurile grele îmi păstrez calmul
nedetectabilă traversez apartamentele
de unde alții de frică își strâng ce apucă
și fug
mă întind pe canapeaua lor și las să mă năpădească
mirosul de măr și biscuit și micro-violențe
când ce vine pe scări va ajunge la mine
mă va găsi dizolvată
ca un lichen.
Câteva lucruri imaginate despre femeile care până la vârsta mea
n-au făcut copii
în rest totul e roz cum în desene animate totul e roz
și coerent
când rațele mănâncă alte rațe.
(lui Osip Mandelștam)
Pentru cei care au vrut mereu să plece
să părăsească țara deochiului și geamurile ei lipite cu scoci
împotriva curentului
pentru locuri însorite 360° fără depresii
pe croazete unde vinul alb vine ieftin din belșug
alături de stridii
o viață paralelă față de slujbele unde ar curăța
toaletele bogaților.
Pentru cei bogați a căror viață paralelă se desfășoară
ca o damnare sub propriii ochi zilnic.
Pentru mine căreia cei care vor să plece i-au zis hai ai unde
sta un weekend
și după ce-am lipit a ena oară ce mai puteam lipi
dar nu puteam păstra
i-am aflat în orașe străine în spatele tejghelelor
la chioșcuri nocturne când rămâneam fără brichetă
în cabane alpine îmbrăcați în costum tirolez
pe tricourile mulțimii de la festivaluri electro
în saune la capătul safe al unui pistol
pe bordurile pe care spre dimineață le împărțeam întâmplător
cu necunoscuți și doze de bere.
În depărtare luminează mediul privat de afaceri
îl înconjoară cartierele celor care primesc ajutor de la stat.
Sunt o culegătoare nu un vânător
din toate locurile de tranzit am cules lucruri lăsate de cei plecați
și am îmbătrânit brusc.
Pentru cei pe care-i găsești mereu la aceeași masă
trăgând de un pahar și de un secret.
Pentru camerele de supraveghere stradală în care ne încredem
să ne redea viața paralelă
adevărata viață pasională
o să-ți spun dacă a fost cu happy end
până atunci să-ți mai torn ceva.
Anyone here in 2025? (III)
Mai ascultă cineva asta în 2025
și precum Hudson Hawk care-și cronometra jafurile pe melodii
să-și cronometreze pe genericul de început de la Sailor Moon
atentele evadări din viața sa comodă?
Superputerea mea e să arunc cu nume
ele sunt tot ce am: nume din filme, nume de firme, de autori,
de actori, de boli ale actorilor, de orice a ajuns să se remarce și să fie reținut
pe planeta asta
apoi într-un final adus acasă și integrat în dezordine
ca un alendelon.
Tu să mă iei așa cum sunt:
fără prea multă știință fără dorință de-a schimba ceva
mereu urc câteva trepte e suficient un sunet
să mă întoarcă din drum
florile primite la birou le uit în baruri
sunt intenții care n-au nevoie de un costum căci
sub luna plină nu port nicio luptă.
Am lăsat oameni care voiau să mă salveze
să-mi gătească cine delicioase
am dormit în camera lor
de la balconul lor am fi putut privi o calamitate binevenită
ciocnind pentru ea
alcool și gheață.
Cam asta a fost
dar spus ca înainte de ultima comandă
când te împaci cu amintirea subită că mai trebuia să faci ceva.
Acum când refrenul se repetă, atinge climaxul și stă să înceapă
un nou episod de reîmpărțire a lumii
la dracu cu regretele – destinații de vacanță
mai puține pe această planetă
avea un nume
îmi scapă.
Imagine: Willen de Kooning, Whose Name Was Writ in Water, 1975
