Poeme

(în dulcele stil popular)

Start

1. venea o moară pe siret

de treci codrii vine vara
înflorește toată țara
latră câinele-n tufiș
vântul bate-n aluniș
în genunchi pe caldarâm
suflă greu nucul bătrân

venea o moară pe siret
tu ești copilă de te-ncrezi
că surdul mai e și sonor
când cânta-n cor

2.  la scăldătoarea fetelor

mai știi când înțărcam bălaia
și fata popii din hobaia
că îi ieșise-un dinte mic
tomnă-n buric
fix la avrig
calcă-n parcul rozelor
la scăldătoarea fetelor
și crezui că vor să iasă
din țâțâni să vie acasă 
cum vrea și moara pe siret
să se dezbrace de secret
ca de-un lătrat de câine orb
ca de-un croncănit de corb

3. lup bătrân

n-ai vrea tu
să-mi sufli-n ciorbă
era o vorbă din bătrâni
c-o rumegam de săptămâni
era un dulce amânat
știi busuciocul de sub pat
ascuns acolo de-un bărbat
nici lung nici lat
când vine moara pe siret
nu se mai trage de șiret
nici lup nici câine faliment
cât vezi cu ochii numai piatră
                                        și ciment

4. câinele zugravului

cine latră sus în pod
că-i glas de voievod
cu opinci și trei gurițe
de mămici și de fetițe
vino bre să-mi cânți în cor
pe-un fustei de coridor
rupt de un ucrainean
cu viza de la sultan…

eu nu știu ce vrui să spui
gura mea-i a nimănui
că se-ndeamnă ca vioara
unde vine primăvara
și-nfloreste toată țara
se porni și sfântu-așteaptă
bate-n poartă
broasca-i spartă
                            nici un oac

5. la baba mia

și nici un mac
bate-n tâmplă pitpalac
pitpalac cu aripi crețe
n-are cine să-l răsfețe
că și edith din hobaia
a venit să-ntoarcă foaia
cum veneau americanii
prinși în horă cu țăranii
de-și vâra și poezia
capu-n cuib la baba mia
luna și doi bani jumate
de ți-s frate nu-mi ești frate…

6. unde ești copilărie

frunză verde ca alvița
când eram pe ialomița
mă-ntalneam cu un flăcău
unu mic de muscă rău
și-avea și ochii de cicoare
parcă-i da bobocu-n floare
ce-mi da-și Doamne vorba asta
de zic că-mi găsii nevasta
de-o pierdui acu-un veac
când un turc la calafat
mi-a luat steagu și-a plecat

ca pleca e vorbă dulce
ăl de pleacă bine-aduce
ăl de vine-aduce rău
dacă-l rabdă Dumnezeu…


unde bate vântu-ntindă
și mă șterge din oglindă
fata popii cea mai mică
de cotoi murea de frică

unde ești copilărie
din buceag la vatra dornii
ne-a umplut omida cornii
leru-i ler și-un cal pătat
lasă-mă să-ți vin în pat
când se coace cucuruzu
și mi se umple havuzu

7. dunărea albastră

vino vânt lacrimă pică
și mi-s iară frumușică
cu ochi mari cu gura mică
cu gheruțe de pisică
vino bre la mine-n prag
și sărută-mă cu drag
vino bre la mine-n tindă
și iubește-mă-n oglindă
cine te-a-nvățat să torci
singură pe după porți
când îți cântă la fereastră
toată Dunărea albastră

 8. și iubește-mă-n oglindă

ce-aștepți te-ntoarce dară
iar din zori și până-n seară
la ieșirea stelelor
rugăciunea fetelor
vine-un Gardeoffizier
unu lung nițel candriu
de se șuie pe buștean
și mănâncă leuștean
numa leana lui nea naie
aia de dormea în baie
îl visează pe vasile
of-ul ei de-un car de zile
aia de-l chema de zor
de când intră luna-n nor
                 și te-ai dus dulce minune
                 și-a murit iubirea noastră…

9. vals trist

I.

amoru e-un copil pribeag
azi zici că-i mugur
și mâine buștean
și bate-un vânt un pic candriu
și iar e-ntuneric
și iar e târziu
trecut-au ani
un doi trei un doi trei
canarii lungi pe leșuri
un doi trei un doi trei
și nu-s canarii
sunt pețitorii în dresuri
așa se-nvață
pe mișcătoarele cărări
e lung pământu ori e lat
hai-hui hai-hui
în ograda nimănui

porni luceafărul
în nori creșteau
aripe mii și stele făclii…

pleacă doru pe pustii
tu unde ești
rămâi acolo să nu-mi vii

în vechiul târg ori la domnești
vezi să nu-ncurci
                          luna cu lupa
că de-o vreme-ncoace
picioarele lungi au rămas
de doi bani jumate…

II.

unde ești copilărie
nime-n lume n-o să știe
unde și-a dus mutu iapa
colo-n vale la izvor
s-a oprit din tremurat
un zăvor!

vino-n codru cu dulceață
nime-n lume n-o să știe
dacă spiridușu rău
doarme dus sub patul meu
și eu crez
că-i ziua bună
a venit să-mi facă lună
lingura și strachina

culcă-te că e târziu
a-nghețat un tren pe șine
și nici george nu mai vine
s-a trezit un lup în crâng
crezi că pleacă de-o să plâng
ori mă uită-nchisă-n casă
ca pe-un pește viu în plasă…

Imagine reprezentativă: György Kepes, Untitled, 1956

Ediția actuală

#04, 03/24

O poți cumpăra aici
sau aici
×