Întotdeauna am fost un somatic. Niciodată n-am crezut că sunt normal și deci nici că normalitatea ar fi o virtute. Corpul meu a fost mereu influențat de starea mea psihică, iar reacțiile mele, încetinite până la îngheț dacă mă simțeam frustrat.
Pentru mine, prin urmare, Gabor Maté este cel mai mare psiholog din lume: spune exact ceea ce cred eu, cu deosebirea totuși considerabilă că el are argumente științifice în sprijinul convingerii sale. Sunt absolut sigur că realitățile sociale și psihologice pot duce la cancer, și când Maté afirmă că, în Orientul apropiat, unde cazurile încă sunt mai rare decât în Europa sau America, numărul acestora va crește cu atât mai mult, cu cât globalismul se înfige în societatea de acolo, cred că are dreptate: globalismul îi atomizează pe oameni care nu mai au siguranța zilei de mâine. Un prieten mi-a povestit că, la Viena, a întâlnit o doamnă care nu și-a văzut fiica de treizeci de ani, deși trăiesc la un colț de stradă una de cealaltă. Nu sunt certați: „asta e viața“, i-a răspuns femeia în vârstă prietenului meu, care se aștepta la istorisirea unei drame de familie.
Trăim într-o normalitate anormală: credem că putem duce o viață total individuală și că omul este construit din părți disparate. Nici până astăzi medicina n-a înțeles pe deplin unitatea corpului și a sufletului, faptul că omul este un întreg.
Ieri, Gabor Maté a susținut o conferință deschisă la Cinema Florin Piersic din Cluj. Adică, de fapt, două, una de la patru, iar cealaltă de la șase. A urcat pe scenă un tip cu alură de boem, cu freză beethoveniană sau einsteiniană, unduindu-se de colo-colo. Fără să i se citească nimic pe chip, Maté își trădează emoțiile prin gesturi: prin pumnul care încearcă parcă să explice, să exprime elanul pe care dorește s-o formuleze în cuvinte. Maghiara lui, destul de bine conservată (familia lui a emigrat în Canada pe când el avea 13 ani) este totuși influențată de topica și de lexicul limbii engleze, sporindu-i farmecul personal.
Într-o sală arhiplină, autorul care publică și la Editura Curtea Veche s-a dezlănțuit discret, dacă se poate spune așa. Un savant care e și un bun orator, care are umor și clarviziune. Parcă mi-aș fi regăsit normalitatea.
Imagine reprezentativă: Jooney Woodward
