‒ Relatare în versuri –
Duhul lui Naum se purta peste noi,
toți câți am fost acolo,
de la Simona Popescu la Aktionsgruppe Banat
și de la Katja Grcić la Dan Stanciu.
Am vorbit despre poezie,
despre timiditatea Hertei Müller,
despre generațiile la maghiari și la români,
despre viața care nu e a noastră
până ce s-a întunecat la MNLR.
Dar s-a crăpat de ziuă la Comana
și-n curtea casei cu vegetație suprarealistă
au băut cafea Ghiu și Tănase,
Volceanov și Lefter
și alți nemuritori.
La moara de hârtie, un prânz minunat
la o masă cu familia Mihók
sub privirile lacome ale câinelui,
lângă pisica tolănită.
Am tipărit un poem naumian
și am vorbit cu Attila în fața rulotei,
Ema și cu mine ne-am pozat cu Lavinia și Tamás
ca niște mari transcarpatici ce suntem.
Naum se purta peste noi
și ne păzea. Și ne tot zicea
etcetera, etcetera.
Ziua s-a sfârșit, poezia – nu.
Fotografii de Ema Cojocaru
