Ursul e peste tot la Băile Tușnad,
dar noi nu l-am văzut niciodată,
chit că e gard electric pe fiecare casă,
planșete despre cum trebuie să te comporți
dacă te atacă, cum să-ți aperi abdomenul,
dar în niciun caz să nu ripostezi!;
noi totuși nu am văzut niciun urs,
dar asta nu e o relatare,
asta e un poem socio-cultural
despre cum sunt faptele
despre care nu știi nimic.
„Am petarde pentru urs,
spray împotriva urșilor,
am aici câinele,
ce vă mai trebuie?”, ne-a întrebat
călăuza pe care a descoperit-o
Mademoiselle Pogany în entuziasmul ei,
„ursul oricum nu atacă oamenii,
e doar o mafie care spune asta”,
a adăugat ea cum am mers spre Piatra Șoimului,
și ursul n-a venit, nici urmă de urs,
dar asta nu e o relatare,
asta e un poem socio-cultural
despre cum sunt faptele
despre care nu știi nimic.
Ursul sculptat în lemn în fața taberei
sau pe terenul de joacă,
pe reclamele cu traseele de prin împrejurimi,
pe pereții pensiunilor,
ursul peste tot,
numai în realitate, nu –
dar asta nu e o relatare,
asta e un poem socio-cultural
despre cum sunt faptele
despre care nu știi nimic.
Imagine reprezentativă: John Singleton Copley’s Watson and the Shark, 1778