În ultima zi de FILIT, ediția 2024, duminică, 27 octombrie, în inima festivalului, unde se adună toate energiile, i-am avut invitați, într-o dezbatere sub genericul „Scriitori în Centru“, pe trei excelenți scriitori: Péter Demény (redactor-șef la Matca), George Cornilă (editor coordonator la Curtea Veche Publishing și unul dintre cei care au inițiat și susținut programul Book to Screen – care creează o legătură între scriitorii români și producătorii autohtoni de film) și Gelu Diaconu (creatorul hubului cultural O mie de semne).
Am vorbit despre Matca, despre O mie de semne, despre cărțile recente care au apărut sub semnătura lor. Și totuși, era ultima zi, FILIT fusese la înălțime și de această dată, dar ceva mă zgândărea, nu-mi dădea pace, și asta de cu o seară înainte, când mă gândeam la întrebări. M-au interesat și le-am lansat în dezbatere două chestiuni. Prima: cum putem spori numărul de cititori ai scriitorilor români, în așa fel încât vizibilitatea literaturii române contemporane să fie mai pronunțată? A doua: cum putem să-i facem mai vizibili, pe plan internațional, pe scriitorii români? Aceste întrebări au fost stârnite de emulația și de freamătul scriitoricesc existent la FILIT.
Se poate și cu săli pline
Avem acest festival, FILIT, care adună scriitori (români și străini), editori, ilustratori de carte, jurnaliști, librari. Toți aceștia se află în fața cititorilor. Se formează o conexiune importantă între scriitori, între oamenii cărților și cititori. Asta se vede în toate întâlnirile (repet: în toate întâlnirile!). Liceele din municipiul și județul Iași (ce întâlnire fabuloasă a avut Anda Docea, rezidentă FILIT, la Pașcani, la Colegiul Național „Mihail Sadoveanu“, despre care mi-a povestit cu încântare!), facultățile umaniste de profil de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași au fost înțesate de public, un public activ care a pus întrebări, care a vrut să afle, să cunoască, să descopere o literatură contemporană și pe reprezentanții ei.
Cozi la autografe: scriitori aproape de cititori
Librăriile Cărturești au fost, din nou, la înălțime, toți autorii invitați au avut cărți la vânzare – pe care s-au putut lua autografe – până în ultima zi a festivalului. Dacă exemplarele se terminau în urma evenimentelor, Cărturești avea grijă să suplimenteze cărțile. Niciunul dintre scriitori n-a fost nemulțumit că n-are cărți la vânzare, că nu sunt frumos expuse. Niciunul dintre cititori nu s-a plâns că nu poate lua autografe pe cărți.
Nu cred că trebuie să amintim ce cozi au fost la Teatrul Național după ce se încheiau serile FILIT. Scriitorii erau veseli, dornici să dea autografe, să schimbe câteva cuvinte cu cititorii. Așa a fost în fiecare seară, îmbulzeală, minute multe până ajungeai în fața scriitorului, pentru autograf. Așa a fost miercuri, 23 octombrie, la întâlnirea cu Pascal Bruckner, apoi joi – la întâlnirea cu Zeruya Shalev (care nu este prima oară în România, are publicul ei select, iar cărțile sale apar la Humanitas Fiction) și cu Clara Usón (o autoare care trăiește la Barcelona și scrie despre problemele fostei Iugoslavii în Fiica Estului ‒ Editura Polirom, traducere de Mariana Sipoș ‒ , despre Ana, fiica generalului Ratko Mladić, acuzat pentru crime împotriva umanității), vineri, când invitat a fost laureatul Nobel, Abdulrazak Gurnah (tradus și publicat de Editura Litera), sâmbătă, la întâlnirea cu Colm Tóibín (autor Humanitas Fiction). Și invitații români, din ultima seară de festival, au avut parte de entuziasm din partea publicului: Raluca Nagy (autor Nemira), Tatiana Țîbuleac (autor Cartier), Matei Vișniec (autor Polirom și Humanitas).
Dialoguri substanțiale între scriitori români și scriitori din toată lumea
La fel de încântat am fost de dialogurile în care au participat, împreună, scriitori din România și scriitori din lumea largă, scriitorii noștri dovedind abilități de comunicare, de inventivitate și de cunoaștere cu nimic inferioare autorilor străini. Fiecare și-a spus experiența proprie – de scris, de viață – reușind să se lege dialoguri dintre cele mai consistente.
Am moderat două asemenea dialoguri cu invitați români și străini și îmi face plăcere să le amintesc: primul, cu Raluca Antonescu (româncă, trăind de la 4 ani în Elveția și scriind în franceză, tradusă la Eikon), Naoise Dolan (Irlanda, tradusă la Humanitas Fiction) și Cătălin Pavel (publicat la Humanitas); al doilea, cu Ariana Harwicz (Argentina, tradusă la Vellant), Iulia Gherasim (un debut remarcabil la Polirom) și Radu Aldulescu (care a surprins lumea literară cu un roman despre un călău, un securist care face închisoare, care ispășește o pedeapsă de 20 de ani și care este căutat de o femeie ce vrea să afle de ce acest fost colonel i-a omorât bărbatul; romanul se numește Vertijuri, goluri de memorie. Acolo este țara mea, apărut la Polirom). Și celelalte dezbateri în care s-au îmbinat experiențe scriitoricești din toată lumea au fost consistente și convingătoare; amintesc, aici, dialogurile între Cătălin Dorian Florescu, Kathrine Nedrejord, Defne Suman, moderat de Cătălin Sava, cel între Mihaela Buruiană, Kapka Kassabova, Cosmin Perța, moderat de Raluca Aftene, cel între Iulian Bocai, Alena Mornštajnová și Cristian Teodorescu, moderat de Gelu Diaconu. Încântătoare aceste imagini cu scriitori din România aflați în dezbatere cu scriitori din toată lumea, în care ironia, precizia, cunoașterea prezentului și a trecutului sunt universale, trec granițe!
Cluburi de lectură și multă poezie
FILIT și-a mai atins un scop: a reușit să aducă, la Iași, oameni cu cărți noi, apărute în ultimii doi ani. FILIT ține pasul și cu aparițiile editoriale recente ale scriitorilor români și străini. Încântătoare au fost toate edițiile cluburilor de lectură organizate în cadrul FILIT, atât cele școlare (Alecart și Logos), dar și PoeticHub, AVImedia.hub, Reading is Cool, Storia Books.
Mi-a plăcut că a fost multă poezie. Dincolo de deja celebra Noapte albă a poeziei, a fost o dezbatere despre „Subculturi urbane în poezie“, avându-i ca invitați pe Vlad Alui Gheorghe, Ramona Boldizsar, Romina Hamzeu, Bogdan Alexandru Petcu, Andrei Zbîrnea, moderați de Carmen Florea. A existat și o dezbatere care a pus câteva necesare puncte pe „i“: „Book Brunch: Cum promovăm lectura?“, unde Eli Bădică i-a avut invitați pe Dan Byron, Ana Niculescu, Liviana Tane, Claudia Tokacs, Serinella Zara. Toate aceste evenimente s-au făcut și au existat în programul FILIT pentru a încuraja lectura, pentru a cunoaște scriitori, pentru a dialoga cu ei, pentru a crea legături trainice între scriitori și cititori. FILIT își îndeplinește menirea, cu fiecare ediție, oferind căi prin care cartea să deschidă drumuri (poteci, străzi, bulevarde, șosele sau autostrăzi) către cititori.
Tot ce se face la FILIT este îndreptat către această nevoie ca cititorul (elev, student, om adult) să se întoarcă sau să rămână la cărți. Marea problemă este că deși FILIT este un excelent exemplu de comunicare între scriitori și cititori, festivalul ține cinci zile. Doar cinci zile. Sigur că sunt programe și cluburi de lectură care au o activitate permanentă (ALECART, ca să luăm un exemplu, prin stăruința profesorilor Emil și Nicoleta Munteanu, face în fiecare lună întâlniri cu scriitori români contemporani, iar sălile sunt arhipline și la întâlnirile din afara FILIT). Și totuși, mai este mult până departe, până când scriitorii români contemporani vor fi mai cunoscuți, iar cărțile lor vor atinge tiraje semnificative.
Editurile care publică literatură română o fac, încă, având inima îndoită, întrucât există riscul de a nu se vinde cărțile. Din acest motiv, toate formele de promovare (iar FILIT este o vitrină animată și inspiratoare) sunt folosite astăzi în industria cărții. Ducerea scriitorilor români către cititori se face treptat, cu insistențe, cu lansări și prezentări repetate ale cărților, cu turnee în țară. Rezultatele se văd destul de greu, dar nu este totul întunecat. La FILIT, am auzit autori români care mărturiseau public că, până la FILIT, au avut, la o lansare, cititori numărați pe degetele de la o mână. Abia la FILIT și-au revenit din năuceală: publicul numeros le aduce, din nou, speranța că literatura română contemporană nu este destinată doar unui strat subțire de cititori.
Când vom avea scriitori români de 30-40-50 de ani care să surprindă Europa?
Mai există o problemă pe care am discutat-o în dezbaterea cu Gelu Diaconu, Péter Demény și George Cornilă. Din generația de 30-40-50 de ani de scriitori români, de ce nu avem niciunul care să rupă gura Europei? De ce, de exemplu, Naoise Dolan din Irlanda este o vedetă la 32 de ani, iar noi nu avem un autor sau autoare de 32 de ani care să aibă succes european? Succese am mai avut cu traducerile și acestea se numesc Mircea Cărtărescu, Ana Blandiana, Gabriela Adameșteanu, Norman Manea, Matei Vișniec. Chiar Premiul ICR, acordat la FILIT, exprimă această realitate. Premiul ICR (ex aequo), anunțat la FILIT pe scena Teatrului Național, pentru volume traduse din limba română în anul 2023, i-a revenit lui Bruno Mazzoni, pentru traducerea în italiană a volumului Variațiuni pe o temă dată/Variazioni su un tema dato de Ana Blandiana (apărut la Donzelli Editore), și lui Steinar Lone, pentru traducerea în norvegiană a volumului Solenoid de Mircea Cărtărescu (Solum Bokvennen). Minunat că sunt autori români care au audiență internațională, trist că dintre autorii tineri, din România, nimeni nu s-a impus.
FILIT este, așadar, nu doar un loc al entuziasmului, ci și unul al meditației, al spiritului critic îndreptat spre industria de carte. Modelul FILIT: cum va fi perpetuat în viața culturală a României? Cum vor fi extinse aceste conexiuni scriitor-cititor, cum vor fi susținute în tot mai multe locuri din România? Și, de asemenea, rămâne și această întrebare despre vizibilitatea internațională a scriitorilor români: cât de cunoscuți, apreciați, populari sunt scriitorii români într-o lume a cărții unde apar multe volume, dar se lansează și mulți autori tineri, dezinhibați, valoroși și foarte talentați?
