În lista personală de priorități literare se află cu siguranță Mansarda a Parigi con vista sulla morte, volum bilingv româno-italian, publicat de Criterion Editrice în 2022, care propune publicului din Peninsulă pentru prima dată această „pièce” a lui Matei Vișniec în traducerea lui Horia Corneliu Cicortaș.
Am ales acest volum nu pentru că, sau nu numai pentru că Horia este, cum se spune în Italia „un caro amico”. Prietenia nu este criteriul de alegere, este motorul. Pentru că Cicortaș este un atent traducător. Și folosesc intenționat acest adjectiv și nu altele la fel de nimerite ca excelent, pasionat, serios, tenace pentru că, în general, dar mai ales în cazul acestei opere, atenția este cea care face diferența între o traducere aproximativă și una completă. Horia Cicortaș se ocupă așadar de „traduzione e cura”, adică tocmai ceea ce, se poate numi „grijă”. Se vorbește mult despre opere, despre traduceri, dar puțin despre traducător. Și grija acestuia de a răspândi cuvintele pe pagină pentru a ajuta cititorul să le culeagă cu plăcere. Și cu spor!
Desigur, Mansarda lui Vișniec, publicată în română în 2005 și în franceză în 2007, nu reprezintă o lectură și o traducere simplă. Ceea ce devine o resursă importantă pentru cititorul italian este tocmai prezentare bilingvă, traducerea în italiană fiind inedită. Cicortaș folosește textul românesc, fără să evite însă versiunea franceză și versiunile puse la dispoziție chiar de către autor.
Importantă și Nota autorului care „umanizează” opera și personajul său. Cum personajul este nimeni altul decât Cioran, este naturală tentația de a-l transpune în imaginar, în acea „mansardă minunată construită în această râvnită clădire a patrimoniului cultural al umanității”.
Este vorba așadar de un „omaggio soggettivo” care îl plasează în centrul atenției pe Cioran-gânditorul, dar mai ales pe Cioran-omul care se luptă cu un cunoscut și nemilos personaj, „Domnul Alzheimer”. Căci ce poate fi mai dramatic decât un Cioran care își pierde mințile? O recunoaște chiar Vișniec spunând: „Când un mare filosof începe să-și piardă memoria, ne aflăm în fața unei teme generoase, înspăimântătoare!”
Și, iată, cu generozite, traducerea ne invită să-l urmărim pe Domnul Cioran în acest vârtej al memoriei aflat sub semnul unui absurd de-a dreptul kafkian, condimentat cu un inegalabil sarcasm cioranian. De citit… și de luat aminte.
Credit imagine principală: Henri Cartier-Bresson, Magnum Photos
