Iată că am sosit, în sfârșit, la Iași. Trebuie să mărturisesc însă că orașul nu-l cunoscusem decât din foarte mica și totuși consistenta biografie pe care Dan Lungu o face Clubului 8 în Club 8. Față, profil, spate (Editura Muzeul Literaturii Române, 2023), și în care, fiind unul dintre fondatorii FILIT-ului alături de Florin Lăzărescu și Lucian Dan Teodorovici, ne trage după sine în antecamera festivalului ieșean. Aflându-mă aici, nu-mi pot stăpâni senzația că harta FILIT-ului a fost cândva anticipată de cluboptiști, cu lecturile, conferințele și mesele rotunde, și ele pasagere, ale teatrelor, bibliotecilor, ale Centrului Cultural Francez sau ale Casei de Cultură.
La aproximativ două decenii de atunci, cea de-a XII-a ediție FILIT are tot lecturi, tot prelegeri, tot ateliere și mese rotunde, impresionante nu numai prin amploare, care urmează un itinerar asemănător celui cluboptist: din „inima“ Festivalului (care bate în cortul din Piața Unirii) până la Casa Muzeelor, la Casa Junimii din Muzeul „Vasile Pogor“, la Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu“, la Institutul Francez, la Teatrul Național „Vasile Alecsandri“ și, mai ales, la săli de clasă și amfiteatre.
Ce altceva să răspundă mai bine eforturilor programatice de revitalizare a vieții culturale ieșene, așadar, decât un Festival care aduce împreună scriitorii de toate vârstele, pe cei români și pe cei străini – și, de jur împrejurul lor, cititori tineri și foarte tineri. Așa stând lucrurile, întâlnirile dintre scriitori și liceeni, împreună cu întâlnirile Alecart și cu atelierele special organizate pentru copii și adolescenți capătă o nouă dimensiune.
Am ajuns și eu la unul dintre aceste evenimente – „Cum traducem romane Young Adult“, desfășurat în două serii, una teoretică (cea de miercuri, 23 octombrie) și una practică (cea de ieri, 24 octombrie). Trei grupe de boboci, de elevi de-a IX-a de la Liceul Teoretic „Miron Costin“, sunt aduși de către profesoarele lor în cortul FILIT din Piața Unirii, acolo unde Iulia Dromereschi își face magia. După ce, în prealabil, copiii au discutat despre procesul de traducere, de la selecție la produsul final, despre tehnică și provocările din industrie, acum e timpul muncii pe teren. Prima parte: selecția cărților. Cele trei grupe, fiecare a câte cinci sau șase elevi, au zece minute la dispoziție să își aleagă un roman de pe rafturile Cărturești amplasate în primul cort.
Unu, doi, trei, start! Începe goana: ce autori ne plac, ce copertă arată mai bine, despre care dintre cărțile de aici am auzit mai multe lucruri? Echipele fotografiază coperta cu numărul patru, fiecare cu propria alegere, după criterii stabilite. Opțiunile copiilor sunt dintre cele mai strălucite: echipa cu numărul unu a ales romanul Alenei Mornštajnová, Hana, tradus de Gabriela Georgescu pentru Curtea Veche Publishing și apărut chiar anul acesta (întâmplător sau nu, Alena Mornštajnová însăși urma să aibă o discuție cu Cătălin Dorian Florescu, în cadrul întâlnirilor Alecart în chiar următoarea oră); a doua echipă a ales Grand Hotel Europa, romanul lui Ilja Leonard Pfeijffer (prezent și el la FILIT), tradus de Irina Anton pentru Nemira în 2023; echipa cu numărul trei a ales primul volum din seria Demoni a Laurei Nureldin, apărut anul acesta la editura BookForge.
A doua parte: traducerea rezumatului de pe coperta a patra, o traducere intuitivă a întregului grup. Iulia nu doar că încurajează colaborarea și autenticitatea – greșeala, atunci când apare, trebuie făcută fără frică – dar duce și mai departe provocarea, nepermițând decât adresarea unei singure întrebări din partea fiecărei echipe. Start cronometru: 20 de minute, 23 cu tot cu prelungiri. Aproape anecdotic, una dintre întrebări este: „ne mai lăsați un minut?“
A treia parte: redactarea, care, așa cum explică Iulia Dromereschi, presupune atenție la felul în care curge și „se simte“ textul. Plot twist: echipele își schimbă traducerile între ele, astfel că primul grup va redacta traducerea celui de-al treilea, al doilea grup va redacta traducerea celui dintâi, iar al treilea grup va redacta textul tradus al echipei cu numărul doi. Atenție, concentrare, timiditate, competiție sănătoasă. Toate se mențin și în etapa de corectură și explodează în ultima fază a meciului: pitch-ul de prezentare pentru editor.
Nu pot decât să-mi închipui că ceea ce e antrenat, de fapt, în astfel de ateliere (devenite deja de tradiție la FILIT) este maximul de sens, seriozitate și cooperare în minimul de joacă. Ies din cort. La standul librăriei și în jurul cortului, copii mulți ce au cărți în brațe.
